#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXIII). Negustori musulmani și afacerile lor

În orașul de la malul mării străzile au purtat denumiri diverse de-a lungul timpului. Unele dintre acestea și-au păstrat denumirile chiar și în zilele noastre, iar altele au purtat alte denumiri, unele legate și de existența regimului politic din perioada respectivă sau de personalitatea agreată de regimul respectiv.
Scopul nostru este de a readuce în prim plan strălucirea vremurilor de altădată și farmecul acelor perioade, pentru a nu uita trecutul orașului de la malul mării.
 
Vă propun o temă interesantă referitoare la afacerile negustorilor musulmani, turci sau tătari și afacerile pe care le dezvoltau în orașul de la malul mării. Negustorii musulmani dezvoltau afaceri cu Orientul, afaceri profitabile care le aduceau însemnate venituri. Activitățile pe care le desfășurau erau diverse. Se adresau unui segment de consumatori destul de larg, iar reacția acestora era rezultatul calității mărfurilor sau a serviciilor. Printre comercianții Constanței îi putem aminti pe: Hagi Omer Memet, care comercializa mașini agricole pe strada Obor, pe Zait Hagi Abdul și Teofic Hagi Zait care aveau în proprietate un hotel aflat pe strada Costache Negri, pe cafegiul Mehmet Emin Zait, cu o cafenea pe strada Costache Negri și pe bragagiul Gemail Enisa, care comercializa și articole de patiserie.
Tătarii au fost cei care au acaparat micul comerț în târguri, inclusiv în orașul pontic. Turcii erau muncitori, gospodari, având calitatea de a lucra pământul eficient.
Numărul musulmanilor în Dobrogea, la doi ani de la integrarea teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră în cadrul statului român era de 45.902 suflete, iar în anul 1.905 numărul tătarilor era de 25.286, iar al turcilor de 10.763 de suflete, totalizând un număr de 36.049 suflete. Se constată o scădere a numărului musulmanilor într-un sfert de secol de 9.853 de musulmani.



Conform statisticilor realizate de administrația românească, în anul 1880 existau 410 turci. În 1881, numărul acestora înregistrează o scădere ajungând la 353 persoane, pentru ca în 1882, numărul turcilor să ajungă la 490 locuitori.
Marin Ionescu - Dobrogianu scria că în anul 1897 în Constanța existau 7 geamii. În 1856, doctorul N. Sadoveanu amintea dintr-un raport întocmit la ordinul Marelui Vizir că populația este preponderent tătară în Dobrogea, după Războiul Crimeii.
 În anul 1880, ca urmare a primului recensământ din Constanța, conform statisticilor realizate de administrația locală românească erau amintiți 1.804 tătari. În 1881 numărul acestora creşte la 1.917 persoane, pentru ca în 1882, numărul să fie de 1.885 de tătari. Între anii 1883-1896 nu s-au mai realizat statistici în acest sens. Recensământul Populațiunei oraşului Constanța din decembrie 1902, aminteşte un număr de 3.096 de mahomedani, fără a mai face o distincție clară între turci şi tătari. În anul 1903, exista pe strada 11 Iunie, Școala Mahomedană, cunoscută, ulterior, sub numele de Școala Turcă, demolată în anii 1970. În 1905, numărul de musulmani era de 1315, din care, tătarii reprezentau 871 de suflete. În anul 1916, populația oraşului Constanța număra 33.918 locuitori, din care 2.815 erau musulmani (8,3%). Un reprezentant important al comunității musulmane, a fost Abdulhaman Abdul Halim, un negustor bogat, proprietar al hotelului Regal, din oraș.



Comunitatea de musulmani avea în proprietate case, care aparțineau unor membri importanți ai comunității. Printre aceștia putem aminti:Casa şi prăvălia Osman şi Raşid Mustafa (1897-1898), Casa Zelchif Mustafa (1898) șiCasa Mustan Haci (1898).

Comunitatea turcă și tătară din Constanța și-a adus contribuția la dezvoltarea orașului de la malul mării și a construit case particulare care au rămas în patrimoniul urbei.
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 48/1896-1897
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Marin Ionescu Dobrogianu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucureşti, 1904
Lt. Athanasie Napoleon, Dobrogea şi Gurile Dunării din punctele de vedere fisic, militar şi politic-administrativ (text şi hartă), Bucuresci, Stabilimentul Grafic IV Socecu, 1896
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXII). Negustori bulgari ai orașului și afacerile dezvoltate de aceștia