#DobrogeaDigitală „Lumina lumii”

 „Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, mărturisește Sfântul Ioan în Evanghelie: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”. Apostolul se referă aici, în mod direct, la întunericul adus de păcatele oamenilor.
Dar, chiar dacă Hristos a adus în lume Lumina prin care oamenii pot ajunge să biruiască răul, mulți din semenii noștri, încă de pe vremea Mântuitorului, au iubit și iubesc întunericul, pentru că: „Oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite” (In 3, 19-21).

În Noul Testament, Hristos se descoperă singur ca Lumină „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (In 8, 12), iar Vechiul Testament afirmă profetic acest aspect, mai ales în Psalmii lui David.
Înainte de venirea Mântuitorului, lumea ţinea, în mod jertfelnic, focul aprins ca pe cel mai sfânt lucru. Detalii despre ce reprezenta jertfa prin foc (lumină) înainte de nașterea lui Hristos, aflăm din articolul „Lumina lumii”, semnat de vicarul Episcopiei Constanța, preotul Gr. Dumitrescu și publicat în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 4, anul VII, aprilie, 1930:

„În flacăra lui îl vedeau pe Dumnezeu şi, cu cât era mai luminoasă, cu atât socoteau că divinitatea este mai mulţumită de obiectele ce au servit ca el să ardă fără întrerupere. De aceea se îngrijeau să pună pe dânsul numai flori, lemn mirositor, parfumuri, grăsimi curate şi nimic din cele ce se socoteau necurate; iar când se stingea, îl aprindeau de la soare, prin sticle. Aceasta era o credinţă păgână, pe care lumea a uitat-o, când a venit învăţătura Mântuitorului Hristos.
Pan la acei păgâni, noi vedem dorinţa ce-o aveau ei, ca să păstreze cu veneraţie şi nespurcat, acel element, care da lumina, le mistuia jertfele şi le prepara mâncările. În această credinţă păgână, focul era simbolul unei lumini mai înalte, divine, care coborând de sus, de la Cel Care binecuvântând lumea, zisese: Să fie lumină. Mai presus decât lumina de la soare, ce încălzeşte pământul şi face ca tot ce este viaţă şi plantă să crească şi să-şi înalţe creştetul spre cer, o Lumină dumnezeiască s-a coborât de sus şi s-a sălăşluit între noi, ca să lumineze pe tot omul ce vine în lume.”
Prin moartea și Învierea Sa, Iisus Hristos a dat fiecăruia dintre noi posibilitatea să fim „lumină lumii”, să ajungem la asemănarea cu El după faptele și credința noastră. Această Lumină, pe care noi toți am primit-o, potrivit învățăturilor bisericești, o simţim în noi, căci ea ne încălzeşte, ori de câte ori ne îndreptăm gândurile către Dumnezeu, „dar greu va fi minții noastre, ca să înţeleagă ce-i această lumină”:

„Vedem soarele şi ne place căldura lui, continuă pr. Gr. Dumitrescu, cu greu însă privim în el. Cu mult mai greu este a putea pricepe lumina, care este Hristos. În această zi mare, simţim că sufletele noastre se scaldă în lumină şi suntem plini de voie bună, căci, este ziua când lumina biruieşte întunericul, este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim. Dumnezeu făcând pe om, a pus în el lumină, căci la toţi oamenii El a dat, pricepere, judecată, dorinţa de mai bine, dorinţa de a şti totul, de a cunoaşte totul, de a vedea şi auzi toate şi ei se datoresc rezultatele la care a ajuns mintea omului până azi; dar numai neputinţa firii noastre omeneşti ne opreşte ca să folosim pe deplin toate aceste daruri de lumină pe care El le-a pus în noi, spre a ajunge la perfecţiunea deplină.”
Pentru a fi cât mai explicit, preotul Gr. Dumitrescu compară Lumina primită de la Hristos cu lumina (electricitatea) produsă prin știință care „se împrăştie în toate părţile unde există și o lampă ce este pusă în legătură cu maşina care produce lumina”:
(...) Dacă ar fi să asemănăm legătura ce o putem face noi cu Dumnezeu prin credinţă şi rugăciune, pentru ca prin această legătură să ţinem în continuu aprinsă în noi lumina creştină, apoi ştiinţa la care a ajuns astăzi mintea omenească, ne pune înainte multe exemple în acest scop. Putem lua ca pildă lumina produsă de om, prin ceea ce numim electricitate. Ea se împrăştie în toate părţile unde există și o lampă ce este pusă în legătură cu maşina care produce lumina.
Zilele acestea un învăţat (n.r. Guglielmo Marconi, inventatorul telegrafiei fără fir și al antenei de emisie legate electric la pământ) a ajuns, ca, fără fir şi numai printr-o potrivire de mecanism să trimită lumină la mii de kilometri şi să aprindă lămpile dintr-un oraş. Cu atât mai mult dară, Dumnezeu va putea, atunci când noi îi cerem, să ne lumineze sufletele, cu lumina Sa dumnezeiască. Să nu ne păcălim să zicem că vom putea avea un suflet luminat şi fără legătura neîntreruptă cu Dumnezeu, încălzindu-ne la lumina ştiinţei omeneşti. Atunci ne-am asemăna cu făclia de lumânare, în care am suflat, şi n-a mai rămas decât pentru câteva clipe o scânteie; apoi totul s-a făcut scrum”.
#citește mai departe în  revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 4, anul VII, aprilie, 1930.
 
Sursă foto: Druche Ionuț
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche

S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală
Preoții și graiul neamului