#DobrogeaDigitală Preotul Constantin Lembrău și „Înțelesul artei în Biserică”

• Printre cei arestați în anul 1945 s-a numărat și preotul Constantin Lembrău, parohul bisericii din Adamclisi, aflat cel mai probabil pe listele Poliției și a Siguranței Statului ca fiind membru sau simpatizant al mișcării legionare.
• Părintele Lembrău a slujit la parohiile Adamclisi, județul Constanța, 1934-1947, „Sfântul Gheorghe”din Constanța, 1947-1964, și „Adormirea Maicii Domnului I” din Constanța, 1964-1991. A murit în anul 1991 și este înmormântat în Cimitirul Central Constanța.

 
Unul dintre preoții constănțeni care au suferit cel mai mul sub aspect politic în timpul comunismului a fost preotul pictor Constantin Lembrău. În anul 1945, după instalarea guvernului Petru Groza, în România a început primul val de arestări politice din regimul comunist. Pentru aceasta au fost special pregătite două lagăre la Slobozia și Caracal.
 
Printre cei arestați în anul 1945 s-a numărat și preotul Constantin Lembrău, parohul bisericii din Adamclisi, aflat cel mai probabil pe listele Poliției și a Siguranței Statului ca fiind membru sau simpatizant al mișcării legionare. A fost internat timp de șapte luni la Caracal. Pe 26 iunie 1952, părintele Lembrău a fost arestat pentru a doua oară și închis până în anul 1954.

A fost eliberat pe 26 aprilie 1954 din Colonia de muncă Onești. În anul 1958 a fost arestat pentru a treia oară, și închis până în 1961 la Colonia de muncă Peninsula. De la Peninsula părintele Lembrău a fost eliberat în anul 1961. Însă nu avea să se bucure de libertate mult timp. În același an, 1961, a fost arestat pentru a patra oară și închis la Poarta Albă. De aici va ieși abia în anul 1964, în urma amnistiei generale acordată foștilor deținuți politic din România.
 
Preocupat de arta picturii bisericești, părintele Lembrău a executat mai multe lucrări de pictură, dintre care amintim catapeteasma bisericii din satul Șipote (1943), județul Constanța, catapeteasma bisericii „Sfântul Nicolae Vechi” (1949) din Constanța și portretele patriarhului Justinian și al episcopului Chesarie de la Mănăstirea Celic-Dere din Județul Tulcea.

De asemenea a pictat integral bisericile din Mihălceni, Tătăranu, Martinești, Bălești, Nicolești, Lungoci și Rușeți din eparhia Buzăului, și bisericile din Adamclisi, Tuzla, Chirnogeni, Satu Nou și Cumpăna din județul Constanța. Dintre restaurările importante putem aminti biserica Mănăstirii Techirghiol și Capela Militară de la Mircea-Vodă, județul Constanța.
 
În anul 1935, pe când slujea la parohia Adamclisi, părintele Lembrău a publicat articolul „Înțelesul artei în Biserica lui Iisus Hristos”, în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 8-9, anul XII, august - septembrie, 1935. Pentru început, părintele evidențiază începuturile artei, care au avut loc sub auspiciile religiei:

 

„Frumosul desăvârşit, omul, şi-l poate exprima prin artă. Această artă în începuturile ei, apare sub auspiciile religiei: cântec, dramă, jocul sacru, chipul zgâriat din piatră sau cioplit din lemn, sunt primele manifestări ale artei. Pe măsură ce omul şi-l închipuie pe Dumnezeu mai perfect, pe aceiaşi măsură şi-l reprezintă.

Din studiul religiei Egiptenilor, Asirienilor, Babilonenilor, vedem că aceştia şi-l închipuiau pe Dumnezeu în formele cele mai ciudate. O realizare mai demnă a artei religioase, se pare că o găsim în religia greco-romană. Sunt singurii din întreaga antichitate, care şi-l închipuie pe Dumnezeu în „Omul cel mai perfect”.

Nu amintim poporul Evreu în sânul căruia era trează adevărata concepţie. Arta greco-romană, ajunge la o perfecţiune demnă de admirat; iar operele de atunci poate că n-au mai fost întâlnite decât în Renaştere”.

Părintele Lembrău considera că, frumosul poate fi perfect doar atunci când frumusețea fizică se întrepătrunde cu cea morală și sublinia că  legătura dintre religie şi artă este foarte mare, căci amândouă duc dincolo de lumea contingentă a fenomenelor:

„Perfecţiunea fizică fusese realizată în lumea veche, dar frumosul nu era complet. Cea mai sublimă expresie a frumosului, este unirea perfecţiunii morale, cu acea fizică. Aceasta din urmă a fost găsită în lumea veche, iar pe cea dintâi ne-a dat-o Creştinismul.

Religia lui Hristos, singură, ne dă expresia cea mai desăvârşita a frumosului, care încântă, idealizează sufletul, atrăgându-l către perfecţiune.

Plăcerea sufletului către bucurii atât de sensibile, ne ridică deasupra animalităţii. Legătura dintre religie şi artă este foarte mare, căci amândouă duc dincolo de lumea contingentă a fenomenelor; dar pe când arta procură numai frumosul, religia urmăreşte mântuirea şi fericirea omului.”.

În încheiere, preotul pictor Constantin Lembrău arată rolul important al artei în Biserică, fie că vorbim de pictură, arhitectură sau alte domenii ale ei. Potrivit părintelui religia oferă artei un câmp vast de inspiraţie, iar sentimentele religioase sunt concretizate prin ajutorul artei:„

„Arta nu este decât un atribut al religiei. Religia în efortul de mântuire al omului, se slujeşte doar de artă, pentru a se exprima mai complect sufletului. Istoria artei este legată strâns de Sf. Bis. Creştine. Nu cred că se poate vorbi de o istorie a bisericii, excluzând artele şi invers.

Nu ştiu cum cineva ar putea să arate dezvoltarea artelor, nepunându-se în legătură cu religia. Religia oferă artei un câmp vast de inspiraţie, iar sentimentele religioase sunt concretizate prin ajutorul artei. Biserica Creştină, nu numai că a sprijinit artele, dar a dezvoltat emulaţia artiştilor pioşi.

Pentru aceasta, când vorbeşti de o capodoperă a arhitecturii, nu poţi exclude (bisericile) Sfânta Sofia, Sf. Petru, Notre Dame, Trei Ierarhi, Mănăstirea Curtea de Argeş. Când vorbeşti de-o capodoperă a sculpturii, nu poţi trece pe lângă statuia vreunui sfânt, a Mântuitorul Hristos sau Moise (Bis. Catolică).

Vă vorbeşte cineva de progresele picturii şi de cea mai frumoasă operă în acest gen? Nu poate trece pe lângă „Madonele” lui Rafael, „Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci sau lucrările de la „Sf. Munte” ale lui Panselin.”.

Părintele Lembrău a slujit la parohiile Adamclisi, județul Constanța, 1934-1947, „Sfântul Gheorghe”din Constanța, 1947-1964, și „Adormirea Maicii Domnului I” din Constanța, 1964-1991. A murit în anul 1991 și este înmormântat în Cimitirul Central Constanța.
 
#citește mai departe în revista  revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 8-9, anul XII, august - septembrie, 1935.

Foto: Ionuț Druche
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche
S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citește și:  #DobrogeaDigitală Orbul din Ierihon 
 

Galerie foto: