#DobrogeaDigitală Regretatul profesor Călin Felezeu, despre Tasin Gemil – „Este un deschizător de drum în România în cercetarea problematicii tătare ca subiect cultural, identitar și politic“ (GALERIE FOTO)

• Volumul istoricului Tasin Gemil „Un tătar din România. Amintiri, confesiuni, mărturii, evaluări ale unui universitar istoric, fost deputat și ambasador“ se încheie cu o recenzie, semnată de regretarul profesor univ. dr. Călin Felezeu, un specialist în istoria și cultura turcă.
•  Călin Felezeu este inițiatorul Institutului de Turcologie din cadrul Universității Babeș‐Bolyai din Cluj‐Napoca.  
• Cartea apărută, sub semnătura lui Tasin Gemil, la Presa Universitară Clujeană și sub egida Institutului de Turcologie din Universitatea «Babeș‐Bolyai» din Cluj‐Napoca, vine să încununeze cercetările sale în domeniul foarte puțin frecventat al istoriei relațiilor româno‐otomano‐tătare. 

 

Volumul istoricului Tasin Gemil „Un tătar din România. Amintiri, confesiuni, mărturii, evaluări ale unui universitar istoric, fost deputat și ambasador“ este dedicat relațiilor interetnice dintre tătari, turci și români, constituind un excelent studiu, documentat, despre tătari.
 
Ultimul capitol al volumului se încheie cu o recenzie, semnă de regretarul profesor univ. dr. Călin Felezeu, un specialist în istoria și cultura turcă. Călin Felezeu este inițiatorul Institutului de Turcologie din cadrul Universității Babeș‐Bolyai din Cluj‐Napoca.
 


Ultima contribuție științifică a profesorului Călin Felezeu a apărut în cea mai prestigioasă publicație academică a istoriografiei române – „Memoriile Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române”, Seria V, Tomul XLI, 2022, pp. 142‐145. Pronia sau întâmplarea a făcut ca lucrarea finală a istoricului Călin Felezeu să fie o recenzie a uneia din recentele cărție semnate de Tasin Gemil.

„Mărturisesc că am descoperit această recenzie abia pe la sfârșitul lunii octombrie din 2023 și am apucat să‐i mulțumesc bunului meu coleg și prieten pentru evaluarea sa pertinentă. El nu îmi spusese nimic despre această lucrare a sa care, din păcate, rămâne ca cea din urmă a unei cariere științifice prestigioase și prodigioase. O redau aici ca încheiere și ca un omagiu adus unui om de excepție și unui istoric de seamă“, scrie Tasin Gemil.

 
Tasin Gemil, Tătarii. Relații cu otomani și români, Presa Universitară Clujeană, Cluj‐Napoca, 2021, 430 p.
 

„Profesorul Tasin Gemil s‐a impus de mult ca un mare istoric‐turcolog, prin lucrările sale întotdeauna temeinice, susținute de cele mai multe ori de surse istorice din arhive. În activitatea sa deosebit de fecundă de cercetător științific al istoriei relațiilor româno‐otomano‐tătare, Tasin Gemil a pus în circuitul științific, pe lângă multe studii novatoare, și un număr impresionant (cca 300) de documente turco‐osmane și tătare inedite, care au fost publicate potrivit criteriilor științifice pe plan mondial, astfel că aceste izvoare sunt accesibile și istoricilor care nu cunosc paleografia și limba acestor documente, dar și specialiștilor străini care nu cunosc limba română. Tasin Gemil este primul specialist român care a publicat documente turco‐osmane pe baza unor criterii științifice riguroase, ce fuseseră aplicate și la colecția «Documenta Romaniae Historica».

Nu a fost relevat până acum și trebuie spus că istoricul Tasin Gemil este singurul turcolog român, din toate timpurile, care s‐a afirmat ca specialist notoriu în ambele aspecte fundamentale ale turcologiei istorice europene: osmanistica și tataristica. Studiile sale sunt prestigioase și prodigioase în ambele laturi. În această  ordine de idei, cred că trebuie să menționăm aici și faptul că Tasin Gemil a fost primul și, din păcate, singurul până acum, care a inițiat elaborarea unei monografii, în cinci volume, a istoriei relațiilor româno‐otomane de la începuturi și până la Războiul de Independență. Condiții obiective au făcut însă ca această lucrare monumentală să se oprească după apariția primului volum, care a fost distins de Academia Română cu Premiul «Nicolae Iorga», pe anul 1991. Cred că știe puțină lume și de aceea vreau să divulg aici faptul că istoricul Tasin Gemil se bucura de aprecierea deosebită a magistrului meu, regretatul profesor Pompiliu Teodor, membru corespondent al Academiei Române, recunoscut ca cel mai bun evaluator al întregii istoriografii române. Profesorul Pompiliu Teodor prețuia în mod deosebit viziunea și metodica domnului Tasin Gemil în abordarea temelor de istorie a relațiilor internaționale. Prin anii 1980, când eram student, profesorul Pompiliu Teodor a cerut ca lucrările lui Tasin Gemil, în primul rând cartea sa Țările Române în contextul politic international (1621‐1672), Editura Academiei (1979), pe care o prețuia ca un model în materie de istorie a relațiilor internaționale, să fie obiect de studiu la seminariile de la Facultate ale Domniei Sale.

Se poate spune că, de fapt, Tasin Gemil este deschizător de drum în România în cercetarea problematicii tătare, nu numai ca temă științifică de istorie, ci și ca subiect cultural, identitar și politic actual.

«Mă înclin în fața marilor dv. realizări» afirma, recent, vicepreședintele Academiei de Științe a Republicii Tatarstan, acad.Daniya Zagidullina, într‐o postare adresată profesorului Tasin Gemil în legătură cu noua sa carte, dar și cu toată munca sa privind problematica tătară.

Ca o recunoaștere a realizărilor sale atât în osmanistică, cât și în tataristică, Tasin Gemil a fost ales, în 1988, membru corespondent al prestigioasei Societăți Turce de Istorie (Türk Tarih Kurumu) din Ankara, iar în 2016, membru străin al Academiei de Științe a Republicii Tatarstan din Kazan. 

Cartea recent apărută, sub semnătura lui Tasin Gemil, la Presa Universitară Clujeană și sub egida Institutului de Turcologie din Universitatea «Babeș‐Bolyai» din Cluj‐Napoca, vine să încununeze cercetările sale în domeniul foarte puțin frecventat al istoriei relațiilor româno‐otomano‐tătare. Aici sunt înmănuncheate o parte din studiile și articolele legate de tătari, publicate de‐a lungul anilor de Tasin Gemil. Dar, toate aceste lucrări sunt revizuite și aduse la zi, fiind efectiv rescrise, în întregime sau parțial, pe baza celor mai noi cercetări în domeniu pe plan mondial.

De‐a lungul timpului, tătarii au dominat și influențat un imens teritoriu corespunzător spațiului eurasiatic. Tătarii au avut meritul de a propaga și chiar de a se implica în vaste operații politice, culturale și comerciale, fără îndoială în folosullor, dar și al celor care participau la ele din rândul «celorlalți». Fără moștenirea tătară n‐am putea înțelege pe deplin trecutul Asiei și al Europei, multiculturalitatea acestora. Construcția mongolo‐tătară a fost o vastă axă de legătură între cele două continente. Ei nu au făcut posibile doar legături politice, economice, ci au înlesnit transferul cuceririlor omului în lupta neabătută cu natura, au reprezentat puntea de unire între mai multe lumi și civilizații, prilejuind cunoașteri și întrepătrunderi reciproce. Chiar dacă au făcut aceste gesturi prin campanii militare de cucerire, de multe ori sângeroase, consecințele istorice au fost însă deosebit de însemnate, ceea ce a înlesnit cunoașterea între Europa și China, între China, Orientul Apropiat și Persia.

Toate acestea conferă unicitate și trăsături exponențiale unui popor și unei civilizații prea de multe ori neluată în seamă sau marginalizată.Într‐un asemenea context factual și din dorința declarată de a oferi lumii științifice, dar și marelui public, o privire corectă și coerentă asupra culturii și civilizației tătarilor, profesorul Tasin Gemil și‐a făcut o datorie de onoare și o prioritate în a susține acest demers în evoluția sa academică. Evaluările sale științifice în problematica tătară sunt tot mai mult confirmate de noile cercetări întreprinse cu obiectivitate științifică. Este suficient să invocăm în acest sens doar câteva din lucrările cele mai recente: cartea lui Jack Weatherford, Genghis Khan and Making of the Modern World, 2004 (publicată și în traducere românească, în 2017, la care am avut cinstea să scriu Prefața) și lucrarea cea mai nouă a specialistei franceze în domeniu Marie Favereau, The Horde. How the Mongols Changed the World, Harvard University Press, 2021. Aceste cărți sunt elocvente chiar prin titlurile lor. Foarte recent a fost publicată la New York și o culegere de studii ale unor specialiști din noua generație, în primul rând din Rusia, consacrate relațiilor mongolilor cu Europa Centrală și Răsăriteană (Alexander V.Maiorov, Roman Hautala (eds.), The Routledge Handbook of the Mongols and Central‐Eastern Europe: Political, Economic and Cultural Relations, N.Y., 2021), în care sunt reevaluate, de asemenea, vechile clișee în privința mongolo‐tătarilor.

Aparținând etniei tătarilor dobrogeni, profesorul Tasin Gemil este cel mai reprezentativ istoric și om de cultură tătar care, de peste 55 de ani, slujește o cauză nobilă menită să readucă la lumina un trecut și o civilizație amenințate cu dispariția. 

În toată acitvitatea sa științifică tematica culturii și civilizației tătarilor, limba, precum și relațiile cu spațiul românesc au fost direcțiile principale, direcții solitare, de pionerat la nivelul scrisului istoric din România. De altfel, prima sa temă individuală de cercetare științifică înscrisă, începând cu anul 1968, în planul de lucru al Institutului de istorie și arheologie «A.D.Xenopol» din Iași, din cadrul Academiei Române, era intitulată «Relațiile moldo‐tătare din secolul al XVIII‐lea». Consiliul științific al Institutului «A.D.Xenopol» nu numai că a aprobat tema, dar a considerat‐o originală și importantă pentru cunoașterea unui aspect nestudiat până atunci în istoriografia românească. Putem afirma, cu certitudine, că acest studiu reprezintă borna de început în istoriografia românească contemporană. În opinia noastră, istoria tătarilor și relațiile bilaterale româno‐tătare îl au ca deschizător de drunuri pe profesorul Tasin Gemil. De altminteri, tot el a fost cel care a pus în circulație, în traducere românească, încă din 1968, primele documente elaborate în Cancelaria hanilor tătari din Crimeea. Deși cele mai multe din contribuțiile științifice, inclusiv cărțile de autor ale profesorului vizează domeniul relațiilor româno‐otomane, îndeosebi din secolele XIV‐XVII, totuși tematica tătară rămâne o constantă și o prioritate de suflet în activitatea sa științifică și nu numai.

Constanța preocupărilor și durabilitatea contribuțiilor științifice oneste ale profesorului Tasin Gemil s‐au concretizat într‐un mod strălucit într‐o nouă sinteză monumentală apărută la Presa Universitară Clujeană, Tătarii. Relații cu otomani și români. Ne aflăm în fața celei mai valoroase lucrări științifice de specialitate care, credem noi, în calitate de referend științific, reprezintă o contribuție fundamentală, unică, deschizătoare de drumuri, de neocolit pentru cine dorește să abordeze problematica în discuție. În opinia noastră, această monumentală carte reprezintă încununarea unei vieți științifice și academice pusă în slujba unei idei pentru care profesorul și‐a închinat toată viața. Nu credem că greșim atunci când afirmăm că această carte închide cercul unei vieți și al unui destin, ce s‐a pus în slujba comunității din care face parte, și al redefinirii unei imagini prea mult asaltată de stereotipii și prejudecăți inutile și vulgare.

Cartea publicată recent de Tasin Gemil este o raritate în peisajul istoriografic românesc. În alte țări, mai cu seamă în Occident și Rusia, problematica tătară se bucură de o atenție sporită în ultima vreme. Se constată o reevaluare radicală a rolului vechilor mongolo‐tătari în istoria universală. Timp de 800 de ani, mongolo‐tătarii au fost prezentați mereu ca cei mai cruzi barbari, distrugători de civilizații și nimicitori de popoare, iar acum, aceiași mongolo‐tătari au început să fie priviți ca mari făuritori ai istoriei și civilizației umane. Se recunoaște tot mai mult, cu argumente istorice temeinice, rolul major al statelor genghishanide, îndeosebi al dinastiilor mongole din China și India, dar și al Hoardei de Aur din Eurasia, la progresul omenirii în aproape toate domeniile de activitate. De reținut este și faptul că începe să se facă o departajare tot mai clară între termenii mongol și tătar, care au fost confundați timp de mai multe secole. Este locul să menționăm aici că istoricul Tasin Gemil a susținut, de peste 30 de ani, cu argumente științifice tot mai solide, ideea că această confuzie a fost intenționată de la început și a marcat negativ devenirea istorică a tătarilor de astăzi. Cartea pe care o prezentăm aici este împărțită în patru capitole echilibrate, în măsură să ofere lucrării omogenitate, în ansamblul ei. Așa cred că se explică și faptul că recenta carte a lui Tasin Gemil începe cu subcapitolul „Problema etnogenezei tătarilor”, în care este analizată temeinic și evoluția confuziei istorice deliberate dintre mongoli și tartari. Ideea centrală a subcapitolului și a acestei cărți este că tătarii de astăzi nu sunt urmașii mongolilor, ci ai kîpceacilor (cumanilor), care au constituit populația principală, majoritară, a Hoardei de Aur – leagănul istoric al poporului tătar modern. 

Capitolul II este dedicat Hoardei de Aur, pe care autorul o denumește Statul de Aur. În acest sens, autorul aduce mai multe argumente, între care echivalența dintre curia occidentală și orda mongolă, existentă chiar în Codex Cumanicus, cred că este relevantă. Aici mai este un subcapitol deosebit de valoros pentru cunoașterea corectă a începuturilor statelor românești, prin valorificarea surselor și tradiției istorice ale Asiei Centrale. Tasin Gemil este cel care a făcut acest pas pentru prima oară, ceea ce i‐a atras prețuirea colegilor săi de breaslă, care au evaluat această contribuție, atunci când a apărut (2015), ca studiul anului în medievistica românească, iar specialiști  din alte țări s‐au grăbit să ceară autorului permisiunea de a posta lucrarea pe site‐uri de profil. 

Capitolul III este intitulat «Hanatul Crimeei și tătarii din fostul spațiu sovietic». La începutul acestui capitol, Tasin Gemil prezintă »Cadrul politico‐juridic al raporturilor dintre Hanatul Crimeei și Poarta otomană», în care se face și un paralelism între evoluția pe acest plan dintre raporturile crimeeano‐otomane și relațiile româno‐otomane. Concluzia este că domnii români aveau puteri mult mai mari pe plan intern decât hanii tătari, deoarece sursa autorității era diferită, chiar dacă în ambele situații urcarea pe tron era posibilă doar prin diploma imperială de numire (berat), obținută de la sultanul otoman. Numai că hanii tătari erau numiți de sultanul otoma în calitatea acestuia de calif al lumii islamice, iar domnii români primeau diploma de numire de la suveranul otoman, care se considera și moștenitor al cesarilor răsăriteni. Așadar, puterea unui domn român emana din absolutismul orientalo‐bizantin al sultanilor otomani, pe când puterea hanului crimeean era limitată de normele juridico‐morale moștenite de la Hoarda de Aur (dreptul Islamic și cel cutumiar), precum și de o puternică opoziție politică internă instituționalizată (Qarachi). Este pentru prima oară când se face o asemenea comparație. Capitolul al IV‐lea se referă la «Tătarii din România», care sunt prezentați sub multiple aspect: istoric, identitar, cultural, editorial, organizatoric ș.a. 

Acest capitol duce la concluzia că tătarii de astăzi din România sunt pe deplin integrați în societatea românească, dar se află în pericolul de a‐și pierde limba maternă și, poate, chiar identitatea. De altfel, odată cu prăbușirea regimului comunist din România, Tasin Gemil s‐a implicat activ și în procesul transformărilor fundamentale care a cuprins și comunitatea tătară din care face parte. A avut nu numai libertatea, ci și datoria morală manifestă de a face cunoscută istoria și cultura tătarilor. Timp de aproape două decenii , în perioada 1990‐2008, Tasin Gemil a fost implicat activ politic și, apoi, diplomatic, ceea ce a evidențiat latura civică, activismul de excepție în slujba țării sale, România, și a etniei sale, tătarii. Pe lângă numeroasele articole publicate în presa românească și străină, realizarea multor programe de radio‐televiziune și conferințe, întruniri privind istoria și cultura tătară, participarea la manifestări științifice naționale și internaționale, profesorul s‐a dovedit a fi creator de școală, ca îndrumător de doctorat, din 1996, cât și, mai ales, fondatorul, în 2005, al Centrului de Studii Eurasiatice și al publicației «Revista română de studii eurasiatice» de la Universitatea „Ovidius” din Constanța, apoi, în 2009, și al Institutului de Turco‐logie și al anuarului «Studia et Documenta Turcologica» din cadrul Universității Babeș‐Bolyai din Cluj‐Napoca.

Omul puternic, devotat unei cauze nobile, cercetătorul științific nepărtinitor, recunoscut și respectat de comunitatea academică, dar și de conaționalii săi (tirajul cărții la care referim aici a fost epuizat într‐un timp scurt și se cere insistent o nouă ediție), mărturisește cu devoțiune, prin opera și activitatea sa de o viață, că un destin este cu atât mai puternic cu cât se înscrie pe orbita unei aspirații cu adevărat mărețe (vezi Tasin Gemil, Pe drumurile istoriei, vol.I‐II, Presa Universitară Clujeană, Cluj‐Napoca, 2019). Referitor la cartea pe care o recenzăm aici mai notăm și faptul că fiecare capitol al cărții este ilustrat cu câte o hartă, iar două dintre ele (Hoarda de Aur și Hanatul din Crimeea), preluate din lucrări științifice de prestigiu, sunt retrasate parțial de către Tasin Gemil, potrivit indiciilor istorice. Volumul este completat cu o bibliografie extrem de bogată, variată și la zi, precum și de un «Indice de nume», care sporesc și mai mult valoarea și utilitatea acestei cărți ca instrument de lucru. Ca unul care are pretenția că este la curent cu toată opera științifică și activitatea profesorului Tasin Gemil, îmi permit să sugerez ca, la o eventuală nouă ediție a acestei cărți, să fie avută în vedere și lucrarea sa bine documentată , în primul rând cu surse inedite, publicată în 1983, referitoare la situația socio‐economică și demo‐grafică, din secolul XVII, dintr‐o zonă, numită sugestiv de autor ca fiind «moldavo‐dobrogeană». Acest studiu cred că este în măsură să contribuie substanțial la zugrăvirea tabloului, încă prea puțin cunoscut, al Dobrogei și al sudului Moldovei în perioada administrației otomane“, scrie Călin Felezeu.

 
Volumul poate fi descărcat de mai jos. Dimensiune fișier: 37,6 MB
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Un tătar din România“, de Tasin Gemil. Capitolul XIV, despre Institutul de Turcologie, înființat la Universitatea Babeș‐Bolya și regretatul profesor Călin Felezeu
 
#DobrogeaDigitală: „Un tătar din România“, de Tasin Gemil. Capitolul XII, partea II, despre numirea lui Tasin Gemil în funcția de ambasador al României în Turkmenistan
 
#DobrogeaDigitală. „Un tătar din România“, de Tasin Gemil. Capitolul XII, prima parte, despre numirea lui Tasin Gemil în funcția de ambasador al României în Republica Azerbaidjan
 
#DobrogeaDigitală: „Un tătar din România“, de Tasin Gemil. Capitolul XI, despre înființarea Universității Ovidius și numirea sa în funcția de ambasador în Azerbaidjan

#DobrogeaDigitală: „Un tătar din România“, de Tasin Gemil. Capitolul X, dedicat activității de parlamentar - „În cei şase ani, numele şi cuvântul meu au fost respectate şi ascultate“
 
#DobrogeaDigitală „Un tătar din România“, de Tasin Gemil. Capitolele VIII și IX, despre Revoluția din 1989, înființarea UDTTMR și reluarea legăturilor cu patria străbună Crimeea

#DobrogeaDigitală: „Un tătar din România“, de Tasin Gemil. Capitolele VI și VII, despre munca la Direcția Generală a Arhivelor Statului și la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” București

#DobrogeaDigitală: „Un tătar din România“, de Tasin Gemil. Capitolul IV, o relatare interesantă despre primul loc de muncă de la Eforie Sud și revenirea la Iași ca cercetător științific 

Galerie foto: