#DobrogeaDigitală „Un tătar din România“, de Tasin Gemil. Capitolul XI, despre înființarea Universității Ovidius și numirea sa în funcția de ambasador în Azerbaidjan

• În capitolul XI, Tasin Gemil relatează despre înființarea Universității Ovidius de la Constanța despre care spune că a fost gândită și în perspectiva unirii cu Moldova de peste Prut, pentru a aduna studenți nu numai din Dobrogea, ci și din sudul Moldovei istorice, adică din Bugeac.
• De asemenea, autorul povestește despre titlul de conducător de doctorat, care i-a fost acordat prin Ordinul Ministrului Învățământului nr. 3204/1996.

 
Volumul istoricului Tasin Gemil „Un tătar din România. Amintiri, confesiuni, mărturii, evaluări ale unui universitar istoric, fost deputat și ambasador“ este dedicat relațiilor interetnice dintre tătari, turci și români, constituind un excelent studiu, documentat, despre tătari.
 


 Capitolul XI: „Universitate în Constanţa“ are 4 subcapitole și 16 pagini
 
Concursuri academice
Istoria şi politica
Singurul turco‐tătar conducător de doctorat
Profesor la Universitatea din Ankara
 
În capitolul XI, Tasin Gemil vorbește despre înființarea Universității Ovidius de la Constanța, care a fost gândită și în perspectiva unirii cu Moldova de peste Prut, pentru a aduna studenți nu numai din Dobrogea, ci și din sudul Moldovei istorice, adică din Bugeac, așa cum Universitatea de la Suceava, care avea să se cheme Ștefan cel Mare, va aduna studenți și din toată Bucovina istorică.
 

„Am intrat în Universitatea Ovidius din Constanța în anul următor, căci atunci primii studenți de la Istorie au ajuns în anul II, când se predă Istoria medie universală, specialitatea mea. Gradul meu didactic inițial a fost cel de conferențiar. (..) Dl. Adrian Rădulescu îmi propusese cursul de Istorie medie universală, precum și pe cel de Istoria și cultura Bizanțului și a Peninsulei Balcanice. Domnia sa a fost primul rector al noii Universități. În ziua de 20 septembrie 1991, a avut loc concursul pentru ocuparea postului de conferențiar la cursurile sus‐menționate și la cursul de Istoria medie a României la care candida regretatul Panait Panait, tot din București“, scrie Tasin Gemil în subcapitolul „Concursuri academice“.

 
Prin Ordinul Ministrului Învățământului nr. 3542/1995 am fost confirmat ca profesor universitar, începând cu Sem. I al anului universitar 1994‐1995. În 1996, Tasin Gemil a obținut și dreptul de a îndruma științific doctoranzi în specialitatea istoria relațiilor internaționale.


 
În subcapitolul „Istoria şi politica“, istoricul relatează despre cursul său de Istorie medie universală pe care îl gândise dinamic și legat de realitatea politică.
 

„În accepțiunea mea, scopul fundamental al cursului era de a înțelege de ce Orientul a rămas în urma Occidentului, deoarece cauzele primare care au guvernat evoluția diferită a celor două părți principale ale lumii se află în evul mediu. Toate prelegerile mele de la cursul de Istorie medie universală erau concepute în așa fel încât să contureze acest adevăr, fiecare cu o parte, pentru a forma apoi imaginea de ansamblu, la sfârșitul anului universitar“, susține Tasin Gemil.

 
În martie 1993, Tasin Gemil a inițiat și organizat o dezbatere cu tema: Limitele cronologice dintre istoria medie universală și istoria modernă universală. La dezbatarea, care prima acțiune la nivel național organizată de secția de istorie a Facultății multidisciplinare, au fost invitați și au participat reprezentanți ai catedrelor de specialitate din mai multe universități românești, între care și profesorii: Florin Platon, Universitatea Iași, și Bogdan Murgescu, Universitatea București.
 

„Am socotit necesară regândirea cronologiei istoriei universale, potrivit limitelor acceptate de marile istoriografii occidentale. (..).Participanții au agreat această idee, dar în practică nu s‐a schimbat nimic, cel puțin cât am predat eu acest curs de istorie medie universală. Bănuiesc că motivele s‐au aflat mai mult în sfera comodității și a interesului meschin, decât în concepții și calcule politice. Profesorii care predau cele două cursuri aveau lecțiile scrise de multă vreme, iar o schimbare structurală, fie și de natură cronologică, le‐ar fi pus problema regândirii și rescrierii acestor cursuri. Schimbarea trebuia să fie operată în programa celor două cursuri, ceea ce însemna aprobarea de către Ministerul Învățământului. Nu am auzit că s‐a dat un asemenea aviz“, a dezvăluit autorul.

 
În subcapitolul „Singurul turco‐tătar conducător de doctorat“, Tasin Gemil povestește despre titlul de conducător de doctorat, care i-a fost acordat prin Ordinul Ministrului Învățământului nr. 3204/1996, desigur în urma verificării activității științifice și didactice.
 

„Acest titlu se acorda foarte greu. Trebuiau îndeplinite criterii severe de competență științifică, care erau evaluate de o comisie de specialiști la nivel național, din cadrul Ministerului Învățământului și Cercetării Științifice. Pe baza avizului acestei comisii de specialiști, Consiliul Național de evaluare făcea propunerea, iar ministrul emitea ordinul de atribuire a titlului de conducător de doctorat, așa cum s‐a întâmplat și în cazul meu. Din păcate, acum, acest titlu se obține mult mai ușor, ca și titlul de profesor universitar. Atunci, de ce se mai miră unii că țara a fost împânzită de «doctori în științe», din care mulți nu știu nici măcar ce este cercetarea științifică adevărată(...). În ceea ce mă privește, eu am rămas credincios vechilor criterii de exigență științifică, în care m‐am format ca om de știință“, adaugă istoricul.

 
Profesorul Tasin Gemil s-a ocupat, de la început și până la sfârșit, de fiecare doctorand, îndrumându‐l în toate fazele importante ale procesului; mai întâi, la întocmirea bibliografiei, apoi în fișarea materialului, în elaborarea planului lucrării și, în sfârșit, la elaborarea tezei.
 

„Din cele circa 40 de teze de doctorat pe marginea cărora am făcut referate de evaluare științifică, nu a fost una pe care să nu o fi citit în întregime, cu cea mai mare atenție, cu cele două creioane în mână (albastru‐pozitiv, roșu‐negativ). Referatele mele de evaluare au fost întotdeauna, cred, exigente și corecte. La rândul meu, am aflat informații interesante și chiar inedite din aproape toate tezele de doctorat pe care le‐am analizat pentru evaluare științifică“, a dezvăluit istoricul.

 
În următorul subcapitol, „Profesor la Universitatea din Ankara“, aflăm despre angajarea lui Tasin Gemil la Universitatea din Ankara și numirea sa ca ambasador al României în Republica Azerbaidjan.
 

 „Dosarul meu a fost aprobat de acest minister, în martie 1998, când eram în Ankara, fiind invitat la Kurultay‐ul lumii turcice. Atunci am semnat contractul de colaborare cu Universitatea Ankara. Potrivit copiei contractului pe care îl am, erau prevăzute înlesniri la transport și, ceea ce era cel mai important, urma să primesc un salariu mare, de 400.000 lire turcești pe lună care, la cursul de atunci, echivala cu circa 2000 USD. (...).În ședința din 6 iulie 1998, Senatul Universității Ovidius a aprobat cererea mea, din 29 iunie 1998, de a mă transfera temporar la Universitatea Ankara, cu rezervarea catedrei. În baza acestei aprobări, Rectorul Universității Ovidius Constanța, prof. univ. dr. Adrian Bavaru, a emis Dispoziția nr. 173/08.07.1998, prin care mi se aproba deplasarea ca visiting professor în Turcia și rezervarea catedrei în țară“, povestește autorul.

 
Conform contractului semnat cu Rectorul Universității Ankara, Tasin Gemil trebuia să fie catedră începând cu ziua de 14 septembrie 1998. Dar nu a mai ajuns la Universitatea din Ankara, pentru că a fost trimis ca Ambasador în Republica Azerbaidjan.
 
Volumul poate fi descărcat de mai jos. Dimensiune fișier: 37,6 MB
 
Citește și:
 
#DobrogeaDigitală: „Un tătar din România“, de Tasin Gemil. Capitolul X, dedicat activității de parlamentar - „În cei şase ani, numele şi cuvântul meu au fost respectate şi ascultate“
 
#DobrogeaDigitală „Un tătar din România“, de Tasin Gemil. Capitolele VIII și IX, despre Revoluția din 1989, înființarea UDTTMR și reluarea legăturilor cu patria străbună Crimeea
 
#DobrogeaDigitală: „Un tătar din România“, de Tasin Gemil. Capitolele VI și VII, despre munca la Direcția Generală a Arhivelor Statului și la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” București
 
#DobrogeaDigitală: „Un tătar din România“, de Tasin Gemil. Capitolul IV, o relatare interesantă despre primul loc de muncă de la Eforie Sud și revenirea la Iași ca cercetător științific