#DobrogeaDigitală „Ştiinţa, ca şi arta, se serveşte de percepţie şi raţiune, religia de revelaţie.“

 
 

• George G. Antonescu a fost un pedagog român care a trăit între 1882 – 1953 și a predat la Universitatea din București. O bună vreme a fost și director al Institutului Pedagogic Român.

 
Volumul „Istoria Pedagogiei. Doctrinele fundamentale ale pedagogiei moderne“  este semnată de George G. Antonescu (n. 1882 – d. 1953), pedagog român, profesor de pedagogie la Universitatea din Bucureşti şi director al Institutului Pedagogic Român. Autorul a publicat cartea în anul 1927 la editura „Casei Școalelor“.
 
În cele 540 de pagini sunt tratate subiecte de maximum interes pentru domeniul pedagogiei, semnatarul cărții abordând diferite problematici, plecând de la începuturile istorice ale pedagogiei și ajungând la stadiul acesteia din anul 1927. Antonescu creionează ideea principală pe granița dintre „pedagogia veche“ și „pedagogia modernă“.
 


„Convinşi prin urmare de faptul că pedagogia prezentului este o desvoltare evolutivă a celei din trecut şi de acela că în pedagogie trebuie să luptăm pentru progres şi evoluţie, dar în acelaş timp contra pornirilor revoluţionare, facem în lucrarea de faţă - pe baza diferitelor sisteme pedagogice, aparţinând secolelor XVII, XVIII şi XIX - expunerea critică a doctrinelor fundamentale ale pedagogiei moderne, cari, pe deoparte au sintetizat diversele tendinţe pedagogice şi filosofice ale timpului, în care s’au produs, iar pe dealta, au deschis perspective largi şi luminoase gândirii pedagogice ulterioare şi au exercitat o influenţă hotărîtoare asupra mişcării pedagogice a timpului nostrum“, se punctează în începutul cărții.
 
Cartea este structurată în zece mari capitole după cum urmează:
 
I.Factorii culturali, determinanţi ai doctrinelor pedagogiei moderne
II.Filosofia şi pedagogia Iui John Cocke
III.Filosofia şi pedagogia Iui I. A. Comenius
IV.Filosofia şi pedagogia lui J. J. Rousseau. Filantropinismul .
V. Filosofia şi pedagogia lui I. Kant
VI. Schiller. Educaţia estetică în legătură cu cea morală
VII. Goethe. Idealul său pedagogic
VIII. Filosofia şi pedagogia lui I. H. Pestalozzi. Diesterweg Frobel
IX. Filosofia şi pedagogia Iui I. F. Herbart. Urmaşii Iui Herbart
X. Filosofia şi pedagogia lui Herbert Spencer
 
 
 III. Filosofia şi pedagogia Iui I. A. Comenius
 
„Comenius are în vedere educaţia poporului şi metodele de educaţie colectivă în şcoală.

În strânsă legătură cu această tendinţă, este caracterul social al pedagogiei sale.

Cu el putem zice că pentru prima oară în pedagogia modernă, întâlnim un sistem de pedagogie socială, în sensul că educaţia este pusă în serviciul societăţii şi considerată ca cel mai sigur mijloc pentru regenerarea şi progresul ei.

Spre deosebire de Locke, la Comenius vom găsi ideile asupra aducației expuse într’un sistem pedagogic, bine închegat.

Caracteristic este deasemenea faptul că Comenius este în primul rând pedagog, teoretician şi practician, şi numai în al doilea rând se ocupă cu alte probleme.

Dintre factorii culturali, cari au determinat pedagogia modernă, şi de care ne-am ocupat în primul nostru capitol, cei cari au influenţat mai mult pedagogia lui Comenius sunt următorii trei:

1. Elementul creştinesc. Concepţia pedagogică a lui Comenius este considerabil influenţată de religia creştină, cu atât mai mult cu cât el a fost şi teolog.

2. Ştiinţele pozitive, cărora Comenius le acordă o importanţă deosebită în sistemul său pedagogic.

3. Elementul de cultură naţională, care la Comenius apare sub forma unei accentuări puternice a limbii materne în învăţământ. Ştim că şcoalele timpului, în care a trăit Comenius, aveau ca limbă esenţială de predare limba latină. El are curajul— şi era foarte mare pentru acea vreme —să afirme că limba maternă trebuie să fie ca limbă fundamentală în şcoala elementară.

Comenius este un pedagog ceh, născut în Moravia unde îşi face primele studii. Din cauza neglijenţei tutorilor săi, Comenius şi-a început studiile abia la vârsta de 16 ani. E important acest fapt, deoarece la o vârstă aşa de înaintată, el avea spiritul destul de dezvoltat pentru a putea observa neajunsurile şcoalei timpului său. Ştim din experienţa noastră proprie că ne dăm mai bine seama de calităţile şi defectele învăţământului secundar, pe când din clasele primare avem amintiri foarte reduse.

Ca o introducere la această «janua», Comenius alcătuieşte pentru începători «Januae linguarum vestibulum».

Succesul enorm, pe care l-a avut «Janua linguarum» l-a făcut pe Comenius să se gândească dacă n’ar fi bine să alcătuiacă şi o «Janua rerum. «...dacă n’ar găsi aceeaşi aprobare încercarea de a cultiva în mod armonic terenul ştiinţei reale şi al înţelepciunii».
Astfel i s’a născut dorinţa de a scrie o Janua a lucrurilor, sau o poartă a înţelepciunii în serviciul tinerimii, pentru ca, după ce cu ajutorul «uşei limbilor» copilul va fi învâjat să distingă exteriorul lucrurilor,  să se obişnuiască apoi a pătrunde interiorul lor, a cunoaşte ființa fiecărui lucru.

«Dacă acest studiu s’ar referi la tot ce trebue să ştim, să facem, să credem şi să sperăm, atunci nădăjduesc că s’ar putea stabili cu succes o mică enciclopedie sau o pansofie in mic »

«În carte-zice el — nu vor fi trecute diversele păreri ale învăţaţilor, cari urmăresc o anumită tendinţă, ci vor fi admişi şi ascultaţi toţi cei cari au scris asupra evlaviei, moralităţii, ştiinţelor şi artelor (fără a ţine seama dacă e creştin sau mahomedan, evreu sau păgân, sau cărei secte a aparţinut — pilagoreilor, academicienilor, peripateticilor, stoicilor, dacă e grec sau roman, vechi sau nou, doctor sau rabin; vom lua în consideraţie orice biserică, sinod sau adunare bisericească)».

2) Materialul enciclopedic, pentru a fi valabil, trebuie confruntat cu realitatea, pe baza metodei inductive. Trebuie să constatăm prin urmare dacă ceea ce au stabilit acei scriitori asupra naturii, corespunde realităţii.

3) E interesant principiul filosofic, care stă la baza pansofiei şi care are o mare influenţă asupra pedagogiei lui Comenius.

a) Arta şi ştiinţa—ne spune baconianul Comenius — îşi găseşte elementele (ideile) în natură.

b) Natura —zice filosoful creştin Comenius —te dobândeşte de la Dumnezeu şi le obiectivează.

c) Dumnezeu le are în sine însuşi. Deci, ideile se găsesc în original la Dumnezeu, obiectivate în natură, în copie în ştiinţă.
Ştiinţa, ca şi arta, se serveşte de percepţie şi raţiune, religia de revelaţie.“

 
 
 
Sursa foto: „Istoria Pedagogiei. Doctrinele fundamentale ale pedagogiei moderne“ de George G. Antonescu
 
Dacă, în urmă cu 123 de ani, pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, printr-o onorantă coincidență, pe 23 noiembrie 2017, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: «Dece la învăţarea limbii latine şi a celei elene e nevoe de nuia, dar Ia franceză şi la italiană nu ? »
 
#DobrogeaDigitală: „Metoda pedagogiei științifice aplicată la educația copiilor mici“ - Ce este într’adevăr un savant? în începutul cărții
 
#DobrogeaDigitală: Factorii culturali, determinanţi ai doctrinelor pedagogiei moderne