Istoria Dobrogei - Bibliografie Orosius (sec. IV-V) - „Istorie împotriva păgânilor în șapte cărți” (Cărțile I, II, III, IV)

 

Paul Orosius s-a născutîn Spania romană la sfârșitul secolului IV. A fost creștin și a scris la sugestia lui Aurelius Augustinus, pe care îI vizitase în 413, lucrarea„Istorii împotriva păgânilor”. Această scriere, redactatădupă cronica lui Hieronymus respinge acuzația păgânilor căreligia creștină era cauzacalamităților abătute asupra contemporanilor, susținând că nenorociri au existatmereu, iar creștinismul, dimpotrivă, aduce o alinare în fața calamităților.Orosius a folosit ca surse, în primul rând pe Hieronymus și un rezumat din Titus Liyius, precum și alți istorici romani ca Florus, Tacitus, Suetonius, Eutropius. El a scris, de asemenea,studii  teologice. (ed. H.Mihăescu&Gh.Ștefan)
 
 

Cartea I
În Capitolul 2, este menționată Dunărea ca hotar nord-european al Europei și al Imperiului Roman, precum și Delta Dunării ca limitărăsăriteană a provinciei Moesia:
„52. [Europa – nota editorilor români] începe de la munții Rifei, de la fluviul Tanais[Don/Rusia] și de la lacul Meotic [Marea Azov/Ucraina-Rusia], care se află spre răsărit; coboară de-a lungul țărmului Oceanului de Nord [Atlantic] pânăîn Gallia Belgica [Belgia],și până la fluviul Rin, care se află la apus,apoi până la Dunăre, numitășiIstru, care se află la miazăziși care, îndreptându-se spre răsărit, se varsăîn Pont.(...)
54. Acum voi arăta tot ceea ce Dunărea desparte de lumea barbarilor până la Marea Noastră[Marea Mediterană – n. e. r.]. 55. Moesia are [ca hotare – n. e. r.] dinspre răsărit gurile Dunării, dinspre sud-est Tracia, dinspre miazăzi Macedonia, dinspre sud-vest Dalmația, dinspre apus Istria, dinspre nord-vest Pannonia si dinspre miazănoapte Dunărea. (...).”
 
În Capitolul 16, este menționată așezarea goților germanici în provinciile balcanice ale Imperiului Roman cu acordul statului roman:
„2. De curând geții aceia, care acum sunt [numiți – n. e. r.] goți și despre care Alexandru declarase că trebuie să te ferești, de care Pyrrhus[rege al Epirului sec. IV-III î. H.]se îngrozise și pe care și Caesar i-a evitat, după ce și-au golit locuințele și le-au părăsit, au intrat în bloc, cu toate forțele lor, în provinciile romaneși totodată, deși mult timp inspiraseră doar groază, au nădăjduit totuși să [dobândească – n. e. r.], prin rugăminți de la romani un tratat de prietenie pe care 1-ar fi putut cere cu armele; rugându-ne ei nu cer un loc modest pentru a se așeza, nu la alegerea lor, ci după aprecierea noastră deși aveau posibilitatea să-și aleagă de la început orice loc le-ar fi plăcut, de vreme ce tot pământul era stăpânit de ei și le stătea la dispoziție ; erau singurii de care s-au temut monarhii neînvinse, s-au oferit chiar pentru paza imperiului roman.”
Editorii români notează că goții erau confundați cu predecesorii lor geți la nordul Dunării de Jos, iar Lisimah, comandant și succesor al lui Alexandru cel Mare în Tracia și adversar al geto-tracului Dromichaites, era confundat cu regele epirotPyrrhus.
 


Cartea II
În capitolul 8, este amintit podul de vase construit peste Dunărea de Jos de regele persan Darius I în timpul marii expediții eșuate împotriva sciților de la nord de Dunăre:
„5. (...)Într-adevăr, după niște pregătiri de necrezut, [Darius – n. e. r.] a intrat în Sciția cu șapte sute de mii [de soldați]. Deoarece [dușmanii – n. e. r.] nu-i dădeau posibilitatea unei lupte adevărate și pe deasupra îi mai și hărțuiau și ariergărzile prin incursiuni neașteptate,
6. Darius s-a temut să nu-i fie luată posibilitatea de reîntoarcere, în caz că s-ar distruge podul de peste fluviul Istru, a fugit înapoi, și, după ce a pierdut opt sute de mii de războinici, a fugit înapoi, tremurând de frică, deși n-a socotit ca o paguba numărul acesta [mare – n. e. r.] de oameni pierduți și n-a resimțit ca o pierdere [mulțimea de oameni – n. e. r.] pe care cu greu cineva ar fi putut săîncerce s-o aibă.”
 
Cartea III
În Capitolul 13, este menționat conflictul dintre regele macedonean Filip II (359-336 î. H.) și regele scit Atheas, desfășurat la Dunărea de Jos:
„4... [Filip – n. e. r.], împreună cu fiul său Alexandru [III cel Mare 336-323 î. H.] a trecut și înspre Sciția, cu intenția de a o prăda.
5. Peste sciți domnea atunci Atheas, care fiindcă era strâmtorat de războiul cu istrienii, a cerut ajutor de la Filip prin mijlocirea apolloniaților [Sozopol/Bulgaria]. Între timp însăregele istrienilor a murit, iar Atheas, scăpând de teama războiului și de nevoia ajutoarelor, a stricat înțelegerea pe care o avea prin tratatul cu Filip.
6. Părăsind asediul Bizanțului, Filip pornește cu toate forțele la război împotriva sciților. Aceștia, deși erau superiori și ca număr și ca vitejie, sunt totuși înfrânți de Filip prin înșelăciune.
7. În lupta aceea au fost prinși douăzeci de mii de copii și de femei de neam scitic, a fost luată o mare mulțime de vite, dar nu s-a găsit deloc aur și argint; și lucrul acesta, în primul rând, a făcut să fie crezutăsărăcia sciților. Douăzeci de mii de iepe de rasă au fost trimise în Macedonia pentru regenerarea [rasei de cai – n. e. r.].”
 
În Capitolul 18, este amintită expediția nord-dunăreană eșuată a lui Zopyrion, guvernatorul macedonean al Pontului numit de Alexandru cel Mare:„1 Atunci se ducea și războiul... guvernatorului Zopyrion din Sciția. 4. Zopyrion însă, guvernatorul Pontului, după ce a strâns o armata de treizeci de mii de soldați, a îndrăznit să pornească război contra sciților, și, fiind bătut cu desăvârșire, a fost ras de pe suprafața pământului împreună cu toate trupele sale.”
În Capitolul 23, este menționată împărțirea imperiului lui Alexandru cel Mare de către comandanții, Tracia și bazinul Mării Negre revenindu-i lui Lisimah, care a intrat în conflict cu tracii conduși de Dromichaites:
„10. Traciași regiunile mării Pontice i-au fost date ... lui Lysimachus.. (...)
52. Lysimachus, deoarece era strâmtorat de un război înverșunat cu Doruss, regele tracilor [greșeală de manuscris pentru Dromichaites – n. e. r.,] nu a putut lupta contra lui Demetrius.”
 
Cartea IV
În capitolul 20, este evocată incursiunea nereușită a bastarnilor peste Dunăre înghețată:
„34. Pe vremea consulatului lui Lepidusși Mucius, neamul foarte sălbatic al bastarnilorhttps://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=razboaiele_dacilor&fisier=Bastarnii, fiind pus în mișcare, la îndemnul lui Perseus[regele Macedoniei 179-168 î. H.], fiul lui Filip, de speranța unor prăzi și de posibilitatea de a trece Dunărea, a fost distrus fără nici o luptăși fără vreun dușman. Căci din întâmplare Dunărea, care se numește și Istru, permitea atunci o trecere ușoară [pe jos – n. e. r.] din cauza [stratului – n. e. r.] de gheață groasă cu care era acoperit.
35. Așa că, pe când trecea o mulțime nenumărată de oameni și de cai, mergând cu toții împreună, în mod neprevăzător, și formând o singura coloană uriașă, din pricina greutății enorme și a loviturilor pașilor celor ce mergeau, gheața a pârâit și coaja de gheață a crăpat. Nemaiputând să reziste, în cele din urmă [gheața – n. e. r.] s-a desfăcut în bucăți și a lăsat pradă adâncimii undelor toată coloana pe care o susținuse multă vreme. Iar pe cei care ieșiseră din nou la suprafață., deoarece erau împiedicați de sfărâmături, i-a înecat. Din întreg neamul puțini au scăpat pe cele două maluri, cu măruntaiele zdrobite [Titus Livius, Ab Urbe condita – n. e. r.].
36. In timpul consulatului lui P. Licinius Crassus și C. CassiusLonginus a avut loc războiul macedonic [168],... pe Perseusși pe macedoneni i-au urmat tracii cu regele Cotysși toți illyrii cu regele Gentius.”
 
Bibliografie
Historiarumadversuspaganoslibriseptem, recensuitCarolusZangenmeister, Viena, 1883 (CSEL, V).
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970. (XXIX. Orosius)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și: