Istoria Dobrogei - Bibliografie - Synesios (sec. IV-V) - „Cuvântare în fața împăratului”

Synesiosdin Cyrene (Shahhat/Libia) a fost un filozof păgân convertit la creștinism. El s-a născut în jurul anului 370 și a fost elevul Hypatiei, după care a călătoritînainte de a se retrageîn localitatea natală, unde a murit în 413. Înainte de fi botezat, a fost propus ca episcop în Ptolemais (Acra/Israel). Opera sa cuprinde scrisori, diverse tratate, scrierea filozofică„Dion”, omilii (predici), discursuri și 10 imnuri. În lucrarea„De regno”, critică moravurile de la curtea imperialăși își exprimăîngrijorareaîn privința influențeigotiloracceptațiîn Imperiul roman. De asemenea, În scrierea„De providentia sive Aegyptius”, este descrisăalegoric situația Imperiului Roman de Răsărit întirnpuldomniei lui Arcadius (395-408). (ed. H. Mihăescu și Gh. Ștefan)
 


„Cuvântare în fața împăratului”
Despre domnie
„XV, 17... Dar aceia n-aveau nevoie a-și întări casa pentru a-i respinge pe barbarii sosiți din Asia sau din Europa. Doar prin isprăvile lor atrăgeau atenția vrăjmașului și o fortificau pe a lor. Treceau deseori Eufratul [Irak], ca să lupte împotriva parților [iranienilor], sau Istrul, ca să-i atace pe geți si massageți. Dar iată că aceștia din urmă, care obișnuiesc să-și pună alt nume, ba chiar unii dintre ei își schimbă trăsăturile feței printr-o anume dibăcie, ca să parăcă s-au născut din pământ un neam nou și îngrozitor, aceștia văînspăimântă astăzi. Ei trec Istrul și cer plăți pentru pacea pe care ne-o îngăduie.”
„XXI, 15 A. Herodot spune, iar noi vedem că acești sciți sunt toți cuprinși de o boală femeiască, căcisciții sunt aceia de la care se recrutează pretutindeni sclavi. Ei nu stăpânesc niciodată pământ și au îndreptățit expresia proverbiala „pustiul sciților", deoarece fug mereu de pământul pe care-1 au. De pe meleagurile lor, cum ne-o spun acei care istorisesc întâmplările foarte demult, B. cei dintâi care i-au alungat au fost cimerienii, apoi amazoanele, mai apoi părinții noștri, si, in cele din urma, macedonenii. Fiind alungați de aceștia, au fugit: de unii retrăgându-se la popoarele din interior, iar de alții la cele din afara Sciției. (...) Iar acum au venit la noi nu ca să ne facă război, ci rugători, fiindcă se găsesc în cursul unei emigrări. C. Au avut de-a face cu o primire mai blindăși n-au cunoscut armele romanilor. Ne-am purtat așa cum era potrivit cu niște rugători. Dar acest neam rudimentar ne-a dat în schimb ce era firesc să ne așteptăm de la el: s-a semețit și a dovedit nerecunoștința față de binefăcătorii săi. Din cauza aceasta, când au fost pedepsiți de tatăl tău [împăratul Teodosius I cel Mare, 378-395], care a pornit cu oaste împotriva lor, erau nenorociți și aveau atitudinea unor cerșetori, împreună cu soțiile lor. Cel care era învingător în război a fost însă cu totul biruit de milă. Le-a spus rugătorilor sä se ridice, i-a făcut aliați, i-a onorat cu dreptul de cetate, le-a împărțit magistraturi și a dat acestor ticăloși o parte din pământul roman [tratatul lui Teodosius I cu goții din 382 – nota editorilor români], D. ca un om care folosea mărinimia și noblețea firii pentru îmblânzire. Dar barbarii nu pricep ce înseamnă virtute. Începând de atunci pânăîn ziua de astăzi ne iau in râs, întrucât își dau seama ce meritau să pătimească din partea noastrăși de ce binefaceri i-am învrednicit. Ducându-se vestea de cele petrecute, vecinii lor au fost atrași să pornească spre noi. Unii străini, călăreți arcași [hunii – n. e. r.], emigreazăși vin la niște oameni îngăduitori, cerându-ne prietenia și având în fața ochilor minții drept pildă aceasta nefericităîmprejurare.”
Editorii români notează că goții erau confundați cu predecesorii lor geți și sciți de la nordul Dunării de Jos, fenomen general în literatura greco-romană a epocii. 
 


Elogiul pleșuviei
„XIII, 77 A... Dacăți se pare că e greu săîntreprinzi un drum in străinătate pe la atâtea neamuri și nu e îngăduit să lovești cu o piatră capul unui mort, n-ai încredere în Herodot. Trebuie săștiți că si eu și numeroși alții din cetate avem sclavi cu părul lung, dupăobiceiul scitic.”
 
Bibliografie
SynesiiCyrenensisHymni et Opuscula, recensuit Nicola Terzaghi, Romae, 1945.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970. (XXVII. Synesios)
 

Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:
Istoria Dobrogei – Bibliografie – Claudius Claudianus (sec. IV-V) – „Imnuri”, „Împotriva lui Rufinus”, „Războiul cu goții”