Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Dragoş Alexandrescu (galerie foto)

Compozitor, teolog, dirijor şi profesor universitar. S-a născut la 16 ianuarie 1924, la Constanţa, şi a murit la 7 martie 2014. Unul dintre cei mai importanţi creatori din domeniul muzicii dobrogene. Autorul unor creaţii valoroase dedicate locului natal: Simfonia Dobrogea (1954), poemul simfonic Adamclisi (1963), poemul simfonic Histria  (2000), precum şi a numeroase lucrări corale: Sârba de la Oltina, Beştepeanca, Seară pontică, Dobroge, mândră grădină, Cântecel din Dobrogea etc.
 
Este, cu siguranţă, cea mai importantă familie de muzicieni dobrogeni, a cărei activitate culturală se întinde, din tată în fiu, pe aproape două secole.
 
Într-un interviu luat cu prilejul împlinirii venerabilei vârste de 90 de ani, ne mărturisea: „Familia noastră datează în Constanţa din anul 1865, odată cu venirea grupului de surori Blitzner din oraşul austriac Sonnenberg, constituite într-un fel de Damenkapelle, şi care au rămas definitiv la Kustenge, în loc să ajungă la Istanbul. Maria Blitzer, conducătoarea grupului, a fost străbunica mea pe linie maternă. De acolo, cred eu, începe o viaţă muzicală mai serioasă în Dobrogea. Muzică instrumentală clasică, romantică nu se prea cânta până atunci. Ele au cântat creând un anume gust muzical. Şi eu m-am născut în Constanţa, într-o locuinţă pe care toată lumea o recunoştea a fi Casa muzicii. Pianul meu la care lucrez a fost proprietatea profesorului Ion Baston, unul dintre muzicienii dintâi ai Constanţei, profesor de muzică la «Mircea», dirijor al corului Catedralei.
 
Tata, Aur Alexandrescu, profesor de contabilitate la Liceul Comercial din Constanţa, era un pasionat al muzicii, elev al lui Eduard Caudella, violonist şi dirijor de coruri bisericeşti, alături de mama, Moldova Ghiţescu Alexandrescu, pianistă şi soprană lirică, fiică de muzicieni, la rându-i“.
 
Casa familiei Alexandrescu de pe strada Mircea numărul 123, colţ cu Tudor Vladimirescu, are povestea ei. La început a fost mare, mai târziu a fost vândută la trei proprietari. „Casa fusese făcută de bunicul meu, tatăl mamei mele. Mama a moştenit casa şi tata a mărit-o. Am avut o copilărie şi o adolescenţă superbe“, ne spunea cu nostalgie. Aici a fost zeci de ani locul de întâlnire a muzicienilor constănţeni: compozitorul Ioan D. Chirescu, Umberto Pesione - dirijor la Opera din Cluj, tenorul S. Stefanovici, soprana Elena Drăgulinescu - Stinghe, soprana poloneză Maria Buchucka, basul Robert Shilton, compozitorul şi interpretul George Stephănescu, soprana Arta Florescu.
 
Tot în această casă, la data de 1 iunie 1928, Aur Alexandrescu, tatăl, a înfiinţat Cercul de muzică instrumentală  Astra dobrogeană, ca filială a Societăţii pentru literatură şi cultură  Astra  din Sibiu. Poate fi apreciată ca un conservator, primul şi până acum ultimul al Constanţei, loc în care se dezvolta un gust artistic pentru muzică, pentru frumos. „La noi în casă era un fel de conservator. Acolo se ţineau, cu prietenii părinţilor mei care cunoşteau câte un instrument, concerte cu muzică de cameră“.
 
Dragoş Alexandrescu îşi începe studiile muzicale la Constanţa (1931 - 1941) cu Natalia Margariti-Funduca (pian), care avea pregătirea de specialitate făcută la Moscova. Liceul îl urmează la „Mircea cel Bătrân“, unde este membru al corului şi al orchestrei şcolii, cântând la armoniu.
 
Îşi continuă studiile la Conservatorul din Bucureşti (1948 - 1954) cu George Breazul (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Alfred Mendelsohn (contrapunct, compoziţie), Theodor Rogalski (orchestraţie), Zeno Vancea şi Adriana Sachelarie (istoria muzicii), Harry Brauner şi Tiberiu Alexandru (folclor), Irina Lăzărescu şi Eugenia Ionescu (pian), Ion Ghiga şi Paul Jelescu (citire de partituri). Este şi absolvent al Facultăţii de Agronomie din Bucureşti (1949). Dirijor al corului Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ din Constanţa, psalt şi dirijor al corului Bisericii „Parcul Domeniilor“ din Bucureşti (1944 - 1949), hirotonit diacon la Huşi şi slujitor la Catedrala Episcopală din Huşi (1947 - 1949), redactor-şef la Biblioteca Muzicală a Radiodifuziunii Române din Bucureşti (1949 - 1951), preparator (1950 - 1958), asistent (1958 - 1962), lector (1962 - 1968), conferenţiar (1968 - 1990) şi profesor (1990 - 2004) la Catedra de teorie-solfegiu - Conservatorul din Bucureşti, diacon la Biserica „Sfântul Gheorghe Vechi“ din Bucureşti (din 1991). A fondat şi a condus Cenaclul Muzical din Constanţa (1963 - 1989). La 1 ianuarie 1950 devine membru al Uniunii Compozitorilor din România.
 
A susţinut conferinţe şi comunicări ştiinţifice. A compus muzică pentru filme documentare. Este membru onorific în Honorary Educational Advisory Board, din cadrul The American Biographical Institute, North Carolina, SUA (1984). A fost distins cu premiul Uniunii Compozitorilor (2004).
 
A avut o impresionantă operă de creaţie muzicală: vocal-simfonică, muzică simfonică, de cameră, prelucrări de folclor pentru orchestră populară, muzică corală religioasă şi laică, muzică vocală (voce şi pian), lucrări didactice, lucrări dedicate bizantinologiei.
 
Cu prilejul sărbătoririi a 139 de ani de la revenirea Dobrogei la ţară, colegii de la Radio România, cu implicarea directoarei Carmen Ionescu, au descoperit în arhiva radioului lucrarea simfonică „Dobrogea“, care se cuvine a fi pusă în repertoriul orchestrei Teatrului de Operă şi Balet „Oleg Danovski“, aşa cum pe casa de pe strada Mircea se cere pusă emblema de patrimoniu care să amintească de personalitatea copleşitoare a compozitorului Dragoş Alexandrescu, ce merită cu prisosinţă recunoştinţa contemporanilor.
 
Singura recompensă din partea concetăţenilor săi, pe care a primit-o cu puţin timp înainte de a muri, a fost placheta „Teodor Burada“, a Centrului Cultural Judeţean Constanţa. 

Despre Aurelia Lăpuşan 

Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de limba şi literatura română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 14 monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ştefan Lăpuşan.
 
Citeşte şi: 
 
Personalităţi din Constanţa

Istoria unei cărţi din fondul documentar Dobrogea de ieri şi de azi: „Cenuşa visărilor noastre“, de Horia Roman (galerie foto)