#arheologiepublica Dobrogea144 Patrimoniul arheologic dobrogean în epocile Modernă și Contemporană. IV. Interesul francez - Câteva inscripții tomitane aflate astăzi la Luvru

 
În timpul războiului Crimeii (1853-1856), militari și ingineri francezi au fost prezenți în Dobrogea otomană și au sesizat imediat potențialul cultural-istoric uriaș al zonei. Pe 6 iulie 1855, două misiuni franceze, una tehnică - condusă de inginerul Lalanne, cealaltă militară, condusă de căpitanul Blondeau, au ajuns la Kustenge. Rolul lor era acela de a cunoaște realitățile geografice ale provinciei, de a identifica și realiza un drum între Kustenge și Dunăre, prin care să asigure aprovizionarea armatelor aliate implicate în războiul cu Rusia, cu apă și furaje. Membrii misiunilor franceze sunt oameni educați, care apreciază patimoniul arheologic întâlnit aici (monumente și inscripții, tumulii din stepă sau ruinele Valului lui Traian). De la unul dintre acești membri, medicul Camille Allard avem gravurile deosebite ce ne arată Kustenge așa cu era el în 1855.
 
Ce s-a întâmplat în acel an 1855 la Kustenge este astăzi un lucru bine știut de către specialiști, atât de către cei români, cât și de cei francezi. Astfel se explică existența a numeroase inscripții tomitane în expozițiile sau depozitele Muzeului Luvru.
 


Editorul ISM II, Iorgu Stoian l-a citat pe epigrafistul Louis Robert (1904-1985), acesta din urmă cercetând modul în care antichități tomitane au ajuns în acel an în Franța. Istoricul menționează că în urma discuțiilor avute cu intendenții și inginerii misiunilor, unul dintre ofițeri, pe nume Charles Robert (asemănare de nume cu Louis Robert) a ordonat oamenilor săi să încarce "ca lest" un număr oarecare de inscripții grecești și latine, plus câteva fragmente arhitectonice (sursă ISM II). Cele mai multe dintre acestea se regăsesc astăzi la Luvru (colecția Leon Renier), în timp ce urma altora s-a pierdut.
 
În perioada 1854-1856, prezența franceză la Kustenge este o realitate de necontestat. Fii Hexagonului fie ridică artefactele, fie copiază textele unor inscripții pentru ca informațiile de acolo să nu se piardă.
 
Printre piesele ajunse la Luvru (majoritatea de sec.II-III d.H) se numără fragmentul de placă de marmură (ISM II, 4) care îl laudă pe un anume tomitan (numele nu s-a păstrat), „fiu al lui Hephaistion, agoranom și bărbat de ispravă...".
O altă piesă tomitană luată de francezi (sursă ISM II, 27) și aflată la Luvru este un fragment de placă de marmură, un catalog al unei asociații de sec. III d.H. în care apar un "patron" al asociației, în persoana lui Aurelius Severus, precum și mai mulți membri (Calpurnius Felix Quintus, Valerius Priscus, etc.).
 
O altă piesă de la Luvru este o stelă despre care se știe că „a fost găsită la Constanța, în peretele unei case particulare" (ISM II, 35). Editorul Iorgu Stoian a tradus astfel textul inscripției:

 
Interesantă este și o inscripție care a ajuns în Franța înainte de Războiul Crimeii și anume în anii 1838-1839. Descoperită în împrejurări necunoscute, „lângă o moară de vânt din Constanța" (ISM II, 49)  piesa aflată astăzi la Luvru conține textul:

 
Un alt artefact de la Luvru este baza unei statui de marmură, cu inscripția:

 
După cum am mai menționat în alte articole, Argadeis era unul din triburile  milesiene întemeietoare și prezent la Tomis. Pontarhul era mare conducător al confederației vest-pontice, o uniune cu rol economic și administrativ ce avea în compunere șase orașe, de aici numele de Hexapolis, Șase Cetăți: Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis, Odessos și Mesambria.
 
Un alt text epigrafic (ISM II, 60), aflat pe o bază de statuie de marmură ne spune că o „asociație a armatorilor din Tomis" a ridicat din banii săi statuia închinată Caesarului Marcus Aurelius, la acea vreme (între 139-161), încă asociat la domnie cu tatăl său adoptiv, împăratul Antoninus Pius.
 
O altă piesă aflată în muzeul din Paris ne vorbește despre cultul religios dedicat Cybelei, Marea Mamă a Zeilor, divinitate extrem de populară în epoca romană imperială. Aceasta era adorată împreună cu partenerul său, Attis, zeu al naturii reînviate, ai cărui adepți se numeau dendrophori, purtători de arbori.
Inscripția de pe monument, găsită la Constanța, la km 1, pe drumul spre Babadag a fost tradusă de Iorgu Stoian: 

 
Cybele se regăsește direct menționată pe un monument votiv de peste 1 metru înălțime, care conține informații extrem de importante pentru istoria Tomisului. Textul ne spune următoarele:

Din acest text aflăm că la începutul sec.IV d.H, guvernatorul ce locuia la Tomis se numea Firminianus și că era adorator al Marii Mame.
 
Tomisul antic era în epoca romană imperială un oraș-port cosmopolit, cu oameni ce își aveau originea în diverse colțuri ale lumii. Europeni, nord-africani sau asiatici, aceștia își aduceau cu ei și credințele religioase, zeii cărora li se puteau închina în sec.II-III, o perioadă de maximă toleranță religioasă.
 
Astfel se explică inscripția monumentului votiv de marmură aflat la Luvru și despre care se știe că a fost descoperit la Constanța, chiar în 1855, în vremea misiunilor franceze Blodeau - Lalanne. Texul tradus de Iorgu Stoian este următorul:

 
Reies multe lucuri interesante de aici: monumentul este pus de un egiptean ce locuiește la Tomis și care, în sec.II,  face parte dintr-o asociație a armatorilor originari din orașul Alexandria. Sarapis este zeul suprem al Egiptului, care în perioada romană ajunge să îl înlocuiască pe vechiul Osiris. Zeii alături de care este el adorat sunt Isis, soția sa și Anubis, o altă divinitate a Egiptului.
 
O altă piesă găsită de misiunile franceze din 1855 o menționează pe o anume Ampliata, fiica lui Gennais din Sidon, care a fost înmormântată la 77 de ani fii și nepoții săi (ISM II, 290).
 
Tot la Luvru, și având ca origine a descoperirii același an 1855 este stela de calcar închinată zeilor Mani și dedicată defunctului „Marcus Domitius Capitolinus... centurion al Legiunii a XI Claudia Pia Fidelis. A trăit 32 de ani, după ce a fost făcut centurion a mai trăit... luni" (sursă - ISM II, 348).
 
Toate inscripțiile mai sus prezentate sunt foarte importante pentru reconstituirea istoriei antice a Tomisului. Ele ne vorbesc despre oamenii vechii cetăți, despre funcțiile deținute de către ei, despre viața și moartea unora, despre credințele lor. Acum, la aproape 170 de ani de la descoperirea celor mai multe dintre ele, contează mai puțin faptul că au fost "rechiziționate", în condiții pe care astăzi le-am numi poate ilegale. Probabil dacă francezii nu le-ar fi luat, ele s-ar fi pierdut pentru totdeauna, așa cum s-a întâmplat cu multe altele. Ele există însă astăzi și se regăsesc în expoziția sau în depozitele unuia din marile muzee ale lumii...
 
(Va urma)
 
 
Bibliografie Selectivă
 
Ernest Desjardins – Voyage archaeologique et geographique dans la Region Du Bas Danube; sursă - Revue Archaeologique, Nouvelle Serie, vl.17, 1868, p.254-278, Presses Universitaires de France; Lettre a l Academie sur un voyage Archaeologique dans le Dobrudja – Viena, 9 noiembrie 1867.
Livia Buzoianu, Maria Bărbulescu – Tomis, Comentariu Istoric și Arheologic, Editura Ex-Ponto, Constanța, 2012.
ISM II, Inscripțiile din Scythia Minor Grecești și Latine, vol II, Tomis și teritoriul său; culese, traduse, însoțite de comentarii de Iorgu Stoian, indici de Al. Suceveanu, Editura Academiei RSR, București 1987.
 
Angela Pop - Un călător francez în Dobrogea - Eugene Blondeau, Comunicări de Istorie a Dobrogei, MINA Constanța, 1980.
 
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:
#arheologiepublica Dobrogea144 Patrimoniul arheologic dobrogean în epocile Modernă și Contemporană. III. Interesul francez - Desjardins, identificarea Histriei și inscripțiile din Tomis