Carl Schuchhardt - un arheolog german în Dobrogea (1884-1918) (II) Amintiri despre Constanţa, Ovidius şi anticul Tomis

Institutor particular al celor doi fii ai prinţului Alexandru Bibescu, tânărul arheolog Carl Schuchhardt este mereu atras de magia Dobrogei şi foloseşte orice oportunitate să vină din Moldova pentru a cerceta vestigiile antice dintre Dunăre şi Mare. Atât în perioada 1884-1885, cât şi în campaniile ulterioare, el va studia la faţa locului, în diverse ocazii, atât aşa-zisele Valuri ale lui Traian, cât şi Monumentul Tropaeum Traiani şi cetatea omonimă, tumulii antici sau cetatea Axiopolis.
 

 
Memoriile sale ne oferă detalii extrem de interesante ce ne ajută să recompunem imaginea Dobrogei, dar şi pe cea a Constanţei, oraşul în care Schuchhardt ajunge de mai multe ori.
 
Una dintre cele mai bogate amintiri este cea legată de vizita făcută în oraşul pontic în iarna anului 1884, mai exact la sfârşitul lunii decembrie. Mai fusese aici şi în cursul verii, în timpul unei expediţii dobrogene care durase în total opt zile. Imaginea Constanţei iarna este cu totul diferită, dar chiar şi aşa oraşul lui Ovidiu îl atrage pe tânărul profesor de istorie.
 
Călătoria din iarna lui 1884 începe la Brăila, acolo unde Schucchardt se îmbarcă pe un vas cu destinaţia Cernavoda: "Când am ajuns la Hârşova, singurul oraş de pe traseu, zăpada avea deja o grosime de jumătate de picior. Săracele mele valuri (n.a. valurile de pământ şi de piatră, aşa-numite ale lui Traian). Le voi mai putea găsi dacă va continua să ningă aşa?".
 
De la Hârşova, vasul merge mai departe la Cernavoda, ajungând acolo după o călătorie care durase în total 12 ore (de la Brăila). Ajuns la fostul Bogazchioi (numele turcesc al Cernavodei şi care se traduce "satul de la vărsare"), germanul înnoptează la un han. A doua zi porneşte din nou la drum: "Pentru început m-am deplasat imediat de la Cernavoda la Constanţa. Pe acest traseu scurt există o cale ferată (n.a. cea construită şi inaugurată în 1860 de către englezii de la DBSR - Danube Black Sea Railway)... Calea ferată se tot întinde în apropierea valurilor (n.a. de pământ şi de piatră) - o dovadă cum că interesul pentru acest traseu a rămas acelaşi din timpurile vechi până în cele mai noi. Ea formează tocmai cea mai scurtă legătură dintre Dunărea bulgaro-valahă şi Pontus...Pe ea se ajunge în ceva mai mult de două ore la Constanţa, prietenosul oraş pontic. Da, o impresie destul de prietenoasă îţi face orăşelul acesta, cu toată nelăudabila sa celebritate ce îl însoţeşte de aproape 1900 de ani ca fiind locul unde Ovidius şi-a trăit anii de surghiun... aici şi-a scris Tristele şi Scrisorile din Pont...şi-a găsit aici şi mormântul în Pontica Terra".    
 
Schuchhardt soseşte la Constanţa "înarmat" cu o scrisoare ministerială pe care trebuie să i-o predea prefectului de Constanţa, George Piersiceanu. În schimbul epistolei, arheologul urma să primească strictul necesar pentru cercetările pe care dorea să le mai facă la Valuri. Mai mult şi lucru foarte important, neamţul urma să primească cai şi o călăuză.
 
În 1884 întreaga Europă aflase deja că oraşul Constanţa este vechea urbe antică Tomis, locul unde Ovidius îşi ispăşise relegarea (n.a.relegatio - formă mai uşoară de exil, fără pierderea drepturilor cetăţeneşti). Acest lucru ni-l spune şi tânărul profesor german: "Incertitudinea unde s-o fi aflat Tomi... este de-acum lămurită printr-o serie de inscripţii scoase la lumină la Constanţa... Ne aflăm deci pe pământ binecuvântat... Oraşul este aşezat foarte expus pe un promontoriu, cu maluri abrupte spre mare, înalte de circa 100 de picioare. La extremitatea lui se află lângă far Hotelul Carol (n.a. actualul Comandament al Marinei), amenajat complet europeneşte".
 
În aceste zile de decembrie 1884, Constanţa i se înfăţişează complet diferit, faţă de cum o cunoscuse în sezonul estival. Străzile sunt goale iar urbea este la cheremul vânturilor necruţătoare: Cazat la Carol, Schucchardt îşi va aduce aminte, după mulţi ani "...deasupra mării bătea un vânt îngheţat şi valurile stropeau atât de sus pe malul stâncos ca şi cum clădirea atrăgătoare şi civilizată le-ar fi un ghimpe special în ochi".
 
Aşteptând răspunsul prefectului, forţat să stea mai mult în camera de hotel, Schuchhardt priveşte de la fereastră urgia declanşată de forţele naturii: "Mă gândeam la Ovidiu cum suspina din cauza iernii lungi şi cum tânjea după primăvară, când încetul cu încetul vin din nou nave... atunci ar fi voit zilnic să alerge jos la mal şi va fi întrebat şi cercetat dacă nu cumva cineva venind din Grecia sau Italia să-i fi adus vreo veste de la Roma, Roma sa".
 
Când crivăţul îşi mai pierde din putere, arheologul iese pe străzile oraşului şi admiră vestigiile antice pe care le găseşte aproape la orice pas: "...se găsesc peste tot mărturii concludente. Inscripţii greceşti şi latine, fragmente de sculpturi de tot felul, cât şi părţi de figurine, ca şi coloane, arhitrave, capiteluri, se văd înzidite în case de-acum sau împrăştiate în curţi şi pe străzi. În capătul de NE al oraşului am găsit în faţa unei case un uriaş pithos (n.a. vas mare de lut, în care se păstrau lichide sau grâne, în latină - dolium) din ceramică, un vas care după utilizare s-ar putea numi nemţeşte cel mai bine ca butoi". 
 
Aflăm de la Schuchhardt şi detalii despre un edificiu deosebit, care era în proprietatea unuia dintre cei mai importanţi oameni ai României: " La două minute de hotel Carol se află pe malul sudic o vilă cochetă (n.a. construită cu un an înainte, chiar pe bd. Elisabeta) a cărei faţadă e acoperită cu inscripţii şi sculpturi inedite. e locuinţa de vară a lui Mihail Kogălniceanu, unul din cei mai importanţi şi populari oameni ai României, primul pe care l-au preocupat antichităţile din Dobrogea şi care a strâns o colecţie privată interesantă".
 
Arheologul german ne oferă informaţii extrem de preţioase despre locuitorii oraşului şi despre identitatea urbei. Ne relatează Schuchhardt următoarele: "Mai mândri decât toţi cei care le vizitează oraşul de bună voie şi cu plăcere, constănţenii se mândresc cu acela ce a simţit ca pe o pedeapsă cruntă faptul că a trebuit să trăiască între zidurile acestui oraş. Ovidius este cel mai de seamă cetăţean al Constanţei. nu trebuie mers prea mult ca să dai de un hotel Ovidius, de o stradă Ovidius sau de grădina publică Ovidius..."
 
Este anul 1884 iar statuia lui Publius Ovidius Naso nu a fost încă pusă în piaţa din centrul oraşului. Piaţa aceea se numise iniţial Italiană iar acum se chema Piaţa Independenţei. Statuia lui Ovidius fusese deja creată de italianul Ettore Ferrari şi trimisă în Dobrogea. Când Schuchhardt se află la Constanţa, în luna decembrie a acelui an, statuia de bronz era depozitată în gara de la Cernavoda. Arheologul neamţ ne oferă detalii cu privire la această problemă: "...Din păcate, nu s-a permis încă despachetarea (statuii lui Ovidius) deoarece costurile de transport de 1000 de franci aşteaptă încă să fie plătite. Tocmai când mă aflam aici s-a organizat un mare bal pentru strângerea banilor necesari acoperirii acestei datorii de onoare. Săracul Ovidius! Turnat în metal, la  întoarcerea sa sub urale în Tomisul său, şi chiar la asta se împotriveşte din răsputeri, atât de aproape de port".
 
Schuchhardt îşi încheie scurta şedere la Constanţa şi primeşte din partea prefecturii cai, unelte şi o călăuză de origine tătară pentru a-şi putea efectua călătoria pe linia Valurilor "lui Traian". Pleacă spre Cernavoda pe 29 decembrie (pe stil vechi), anul 1884.  Se va mai întoarce la Constanţa, iar în timpul unei vizite consumate în 1889 va putea admira cu ochii săi statuia lui Ovidius, ce între timp va fi aşezată în Piaţa Independenţei în anul 1887...
 
În iarna lui 1884, Schuchhardt uită însă de Ovidius şi de Constanţa imediat ce începe cercetarea valurilor de pământ şi de piatră, cele ce îl aduseseră acolo... Porneşte pe linia vestigiilor, încercând să ignore vremea rea: "bătea un vânt ce voia să ne reteze nasurile şi urechile".
 
Două zile cercetează ruinele zidurilor după care pe 31 decembrie (pe stil vechi) se decide să se întoarcă în Moldova. La acea vreme nu exista nicio legătură terestră între Țara Românească şi Dobrogea iar podul Carol I (realizat de Anghel Saligny) avea să fie construit abia ani mulţi mai târziu şi inaugurat în 1895.
 
Pentru că Dunărea este îngheţată, nu vine să îl ia niciun vas de la Brăila şi nici nu găseşte vreun şlep care să se încumete la o călătorie spre Nord. El şi alţi şapte călători (şi ei rămaşi izolaţi) închiriază sănii şi trăsuri şi merg pe cale terestră pe linia Dunării, pe o distanţă de peste 100 de kilometri, până vor reuşi să găsească câteva bărci care să îi treacă de cealaltă parte a fluviului...
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
Richard A. Mason, Costin Croitoru – „Carl Schuchhardt’s contributions on ancient linear fortifications along the Lower Danube”, Mega Publishing House, Cluj-Napoca, 2016, 400 p
 
Carl Schuchhardt - „Cercetări  arheologice în Dobrogea” şi „O călaţorie în Dobrogea în urmă cu 32 de ani” în „Bilder aus der Dobrudscha – Imagini din Dobrogea” (coordonator prof.univ.dr. valentin Ciorbea), Editura Ex Ponto 2011;  articole publicate iniţial în 1918 în lucrarea Bilder aus der Dobrudscha, editată de Etapele Germane în Dobrogea, tipărit de Administraţia Germană în Etape în Dobrogea
 
Valentin Ciorbea (coordonator) - „Bilder aus der Dobrudscha – Imagini din Dobrogea”, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2011
 
Valentin Ciorbea – „Situaţia Dobrogei între anii 1916-1918 în izvoarele germane de epocă, articol publicat în Analele Academiei Române de Știinţă, vol. 9, nr.2/2017, p.51-76
 
Valentin Ciorbea – „Dobrogea – anul 1918”, articol publicat online pe 31 decembrie 2018 în ciclul „România Mare – Voinţă naţională şi reprezentare europeană” nr.4/2018, pe site-ul www.punctulcritic.ro, material accesat pe 3.02.2020
 
Octavian Bounegru – Carl Schuchhardt şi cercetarea arheologică a Dobrogei (1884-1918), în „Dobrogea 1878-2008- Orizonturi deschise de mandatul european” (coordonator prof.univ.dr. Valentin Ciorbea), Editura Ex Ponto, Constanţa 2008, p.385-389
 
Doina Păuleanu – Peninsula Misterioasă, Editura Monitorul Oficial, 2019
 
Costel Coroban – review la „Bilder aus der Dobrudscha 1916-1918, Imagini din Dobrogea”, material apărut în Analele Universităţii Ovidius Constanţa – Seria Istorie vol.8, 2011
 
Rog Palmer, Irina Oberlander - Târnoveanu, Carmen Bem (coordonatori) - "Arheologia aeriană. În România şi în Europa"- lucrare editată de Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti, 2009, 210 p; preluată de pe www.cimec.ro/www.e-patrimoniu.ro material accesat şi downloadat pe 8.02.2020
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Sursa foto: „Istoria Dobrogei“, de Adrian Rădulescu şi Ion Bitoleanu, carte disponibilă în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța
 
Citeşte şi:
 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Carl Schuchhardt - un arheolog german în Dobrogea (1884-1918) (I): Începutul unei aventuri pe un tărâm fascinant şi misterios