#citeșteDobrogea Confruntările din Dobrogea în anul 1916 (I)

După doi ani de neutralitate, România a fost nevoită să intre în vâltoarea Primului Război Mondial, cumpănind foarte bine dacă această intrare în război îi va aduce, în sfârșit, pe românii aflați în afara granițelor țării în cadrul aceluiași stat.





La 27 iulie 1916, Regimentul 13 Artilerie se deplasa cu șase tunuri din gările Constanța și Murfatlar, cu destinația Mihai Bravu. Armata a III-a Română începea pregătirea în vederea trecerii Dunării pe un pod de vase, ce urma a se realiza la Flămânda în ziua de 28 septembrie. Frontiera Dobrogei era apărată de Armata a III-a Română, comandată de generalul Mihai Aslan. Corpul rus era format din două divizii, una de infanterie, respectiv una de cavalerie, ce însumau circa 40.000 de combatanți și care se aflau sub comanda generalului Zaiancicovski. Aceste divizii înaintau către Cobadin, cu deosebită greutate. Divizia 19 Română de la Bazargic a fost pusă sub comanda generalului rus. Aceste efective vor reprezenta Corpul de Armate Est.


Generalul M. Aslan trimitea la 22 august o delegație cu un tren la Medgidia, formată din atașatul militar rus Tatarinof și maiorul Virgil Economu, cu o scrisoare de serviciu, prin care era prezentată situația de la Turtucaia. Generalul Zaiancicovski era rugat să pună în mișcare efectivele de care dispunea, lucru care nu se va întâmpla, contribuind la dezastrul militar de la Turtucaia.
Regimentul 34 Infanterie, comandat de colonelul Constantin Rășcanu, alături de Regimentul 74 Infanterie rezervă, comandat de colonelul Ion Petrescu, au format Brigada 27 Infanterie și au luptat alături de unitățile Diviziei 17 Infanterie în confruntarea de la Turtucaia (Tutrakan).



La 23 august 1916, a fost purtată cea mai sângeroasă bătălie de pe frontul de sud. Din păcate pentru efectivele românești, a fost o adevărată catastrofă. După cinci zile de luptă își pierduseră viața 462 ofițeri, iar 25.000 de soldați fuseseră luați prizonieri. Generalul Zaiancicovski a neglijat ordinele primite, iar înfrângerea Armatei Române a fost inevitabilă. Cu toate acestea generalul rus a fost decorat cu ordinul „Coroana României”, în grad de Mare Cruce. Ulterior, sunt pierdute Silistra, Bazargicul, ținta comandamentului militar german fiind podul și portul de la Cernavodă, două puncte vitale în economia ulterioară a războiului. Se va constitui Armata din Dobrogea, compusă din divizii românești și rusești, iar Armata de Dunăre urma să fie condusă de generalul Alexandru Averescu.


Regimentul 34 Infanterie a executat lucrări ce aveau în vedere realizarea unor tranșee pe aliniamentul aflat la sud de calea ferată Medgidia-Constanța. În prima parte a conflictului, august-septembrie 1916, pe frontul din sudul Dobrogei, trupele române s-au confruntat cu probleme generate de insuficiența informațiilor cu privire la inamic. Lipsa informațiilor pentru frontul românesc nu a permis organizarea trupelor de rezervă.


La 2 octombrie 1916, s-a produs în Medgidia o panică generalizată provocată de ruși prin fuga precipitată, populația urmând exemplul acestora și părăsind în grabă locuințele. Se îndreptau către Brăila, pentru a se feri de gurile de foc ale inamicului. După retragerea petrecută de pe frontul dinspre mare, la 23 octombrie 1916, Medgidia intră sub stăpânirea armatelor germano-bulgare, urmând ulterior ca și Cernavodă să fie ocupată. Aliații ruși au părăsit în grabă zona, fără a asigura protecția populației civile.

Poziția defensivei române fusese amenajată înainte de declanșarea conflictului, în câmp deschis, între Topraisar și Amzacea, fiind realizată după toate regulile războiului. Prima linie era constituită din tranșee pentru trăgători și adăposturi individuale pentru observatori. În spatele ei era linia de rețele de sârmă ghimpată, așezată pe patru rânduri. La aproximativ 150 m în urma acesteia era linia principală de rezistență formată din șiruri sinuoase de tranșee, săpate adânc pentru trăgători în picioare, legate între ele cu lungi coridoare.


Medgidia a avut de suferit de pe urma ocupației inamicilor, administrația bulgară fiind înlocuită cu cea germană, începând cu data de 5 ianuarie 1917. Școlile au fost redeschise, permisele de circulație a fost reglementate din nou, fiind prevăzute norme privind aplicarea muncii forțate.


Pentru Comandatura Medgidia se înregistrau 13.048 de persoane, iar suprafața agricolă cultivată era de numai 37,11%, din totalul suprafețelor. În spatele liniilor românești erau adăposturi pentru rezerve, bine protejate prin acoperișuri cu grinzi și pământ bătătorit. În centrul poziției se aflau militarii din Brigada 17 Infanterie, comandată de colonelul Stan Poetaș (Regimentele 9 Vânători și 40 Infanterie). Dacă la 15 august, la primirea ordinului de mobilizare, militarii români încinseseră de bucurie hora în jurul drapelului de luptă, pe poziția de la Topraisar, același lucru se întâmpla și în dimineața zilei de 6/19 octombrie.


Pentru operațiunile militare din sudul țării a fost creat Grupul de armate „SUD”, ce avea în componența sa Armata a III-a și Armata de Dobrogea, comandant fiind generalul Alexandru Averescu. La 10 august 1916, Batalionul 3 Infanterie din Regimentul 34 Infanterie au primit ordin să acționeze la Mulciova. Comandantul Regimentului 34 Infanterie Constanța, este numit colonelul M. Ionescu Dobrogeanu, care avea în subordine un efectiv de 68 ofițeri, 3.481 trupă, deserviți de 264 cai și 94 trăsuri.





La 17 august 1916, Regimentul 34 Infanterie a început să se deplaseze spre Cernavodă, unde va fi îmbarcat pe trei garnituri de tren. Confruntarea de la Turtucaia a fost dramatică, desfășurându-se la 24 august 1916. Regimentul 34 Infanterie a pierdut 11 ofițeri, 2.780 trupă (70 morți, 140 de răniți și 2.570 dispăruți).


Generalul Gheorghe Mihail spunea la acel moment că „Regimentul 34 Infanterie nu a mai existat, într-o zi”. După cinci zile de confruntări, 480 de ofițeri și 28.000 de soldați erau luați prizonieri. Au fost capturate 100 de tunuri ale inamicului, 62 de mitraliere și alte materiale ale trupei.


Confruntarea de la Turtucaia avea să marcheze prima mare înfrângere militară a României în acest război. După cinci zile, în urma gravelor pierderi suferite, autoritățile statului român au fost nevoite să se retragă din întregul teritoriu al Dobrogei. Ostașii români au fost măcelăriți de armata bulgară îndoctrinată, ce manifesta ură față de ocupantul român, și au plătit un sângeros tribut pentru acțiunile din 1913.


Divizia 9 Infanterie se va retrage în seara zilei de 24 august 1916 pentru a rezista la sud de aliniamentul Medgidia-Constanța. Armata de Dobrogea, aflată sub conducerea generalului A.M. Zaiancikovski, era formată din Corpul 47 rus, Diviziile 9 și 10 Infanterie și Brigada 5 Călărași. Diviziilor române și rusești li se va alătura și o divizie sârbească. Locotenent-colonelul Radu R. Rosetti va merge la Medgidia, însoțit de căpitanul intendent V. Cuzen, unde se vor întâlni cu generalul Zaiancikovski. Mesajul pe care aveau să-l transmită din partea Regelui Ferdinand I era de a-l determina pe acesta să fie mai activ în fruntea trupelor pe care le conducea.

Trupele române vor încerca să reziste pe aliniamentul Rasova - Cobadin - Topraisar - Cocargea (Pietreni) - Tuzla, ținând piept unui inamic superior echipat cu mitraliere, tunuri, blindate și avioane. La Rasova au fost amplasate opt baterii de 305 mm, având misiunea de a distruge vasele militare românești care operau pe fluviu și care provocau pierderi inamicului. Luptele de la Cocargea (Pietreni) vor avea loc începând cu 5 septembrie 1916. Vor fi crâncene. Trupele se vor deplasa ulterior către Peștera, unde vor ajunge la 6 septembrie, în jurul orei 4.00. Au pierit în lupte 70 de soldați, 50 au fost declarați dispăruți, iar circa o mie de combatanți au suferit răni ușoare sau mai severe.


După pierderea primului aliniament de apărare Turtucaia - Silistra - Bazargic, trupele române și cele ruse s-au repliat până la 26 august 1916, pe aliniamentul Canlia - Coslugea - Lipnița - Negru Vodă - malul de nord al lacului Mangalia și țărmul Mării Negre. Efectivele implicate în război erau: pe frontul Carpaților, Armata I cu 134.000 de soldați, Armata a II-a cu 127.000 de soldați, Armata de Nord cu 108.000 soldați, Rezerva Generală (Corpul V Artilerie grea) cu 51.000 de soldați, în total pe frontul de vest fiind mobilizați 420.000 de combatanți. Pe frontul de sud (Armata a III-a) erau mobilizate: Grupul de vest (în Oltenia) cu 20.000 de soldați, Grupul central (între Olt și Argeș), cu 50.000 de soldați și Grupul de est (Turtucaia, Silistra și detașamentele din Dobrogea), cu 72.000 de soldați. În total erau mobilizați aici 142.000 de combatanți.


Armata Română nu va putea să reziste ofensivei din Sud, înregistrându-se numeroase pierderi de vieți omenești, de materiale, tehnică de luptă și ocuparea unor localități ale Dobrogei.


Surse bibliografice:


A.M.R., Fond Colecția de registre istorice, Dosar 809/1916
Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României,1916-1919, ediția II, vol. I, Editura Casei Școalelor, București, 1925
*** România în anii primului război mondial, vol. I, Editura Militară, București, 1987
Costin Scurtu, Armata română terestră din Dobrogea(1829-1919), vol.I, Editura Muzeului Marinei Române, Constanța, 2008.
Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria românilor dintre Dunăre și Mare. Dobrogea, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979
Radu R. Rosetti, Mărturisiri.1914-1919, Editura Modelism, București, 1997
Vartan Arachelian, Toamna pătimirii noastre, Editura Rao, București, 2004
Teofil Oroian, Generalul Constantin Scărișoreanu. Un mare comandant uitat pe nedrept, în “Revista Historia” ,VII, nr.61, ianuarie 2007
*** Istoria militară a poporului român, vol.V, Editura Militară, București, 1988
Corneliu Marinescu, Medgidia, Editura Muntenia, Constanța, 2006
Adrian Ilie, Medgidia la începutul secolului al XX-lea. Participanți la campaniile militare din 1913 și 1916-1919, Editura Ex Ponto, Constanța, 2014


Sursa foto: Colecția George Damian
Despre Adrian Ilie

Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Profesor - Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia.
Director adj. - Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 

Citeşte şi: 

#citeşteDobrogea: Valea Dacilor - Ende Carachioi, localitate aflată în hinterlandul Medgidiei