#citeșteDobrogea Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (III) - Evacuarea populației, căderea orașului și atrocitățile

Bombardarea Constanței în toamna anului 1916, sutele de persoane ce le-au căzut victime și numeroasele distrugeri pricinuite de către aceste raiduri aeriene au fost elementele care au contribuit decisiv la părăsirea urbei de către o mare parte a populației. În paralel, starea de panică și de disperare era alimentată și de știrile de pe front care demonstrau clar că Războiul pentru Dobrogea fusese pierdut. Mulți dintre etnicii români au părăsit orașul și au plecat spre Muntenia sau Moldova. În urma lor au rămas, în părăsire, gospodăriile și acareturile pentru care trudiseră întreaga viață. Fugarii au luat cu ei doar lucrurile de preț, necesare pentru asigurarea unui trai în exil. Nu toți românii au plecat însă... Unii au ales să rămână în oraș, fie pentru că nu s-au decis la timp, fie pentru că nu au înțeles, cu adevărat, pericolul. Mulți dintre aceștia au devenit victimeale atrocităților comise de militarii bulgari, în primele zile de ocupație.



Românii care nu s-au hotărât să plece la timp nu trebuie condamnați. Au fost influențați și de atitudinea ezitantă a autorităților locale, care nu s-au grăbit să ordone evacuarea. Abia în noaptea de 8 spre 9 octombrie au fost afișate, în diverse locuri, copii ale Publicațiunii de Evacuare, dar tonul acesteia nu este foarte îngrijorător iar populația era îndemnată "să primească această știre cu o deosebită liniște,deoarece nu există niciun pericol iminent" (sursă - Iancu, Ursu).
Lucrurile s-au complicat însă mult mai rău a doua zi dimineață, când comandantul corpului militar rus, generalul Zaioncicovski a ordonat trupelor sale să părăsească orașul cu destinația Sevastopol. Rușii au plecat în mare grabă, lăsând Constanța să fie apărată doar de câteva trupe românești.
Autoritățile orașului s-au grăbit să salveze arhivele Consiliului Comunal (trimise la Brăila) și s-au luat măsuri speciale pentru evacuarea răniților. Funcționarii insitutțiilor de stat au plecat la rândul lor, astfel că Primăria, Administrația Financiară, Tribunalul și Judecătoria au rămas pustii și cu lacătele pe uși. Intrarea în oraș a trupelor de ocupație este una iminentă iar ultimele încercări de rezistență ale rupelor românești sunt sortite eșecului. Evacuarea civililor a fost însă defectuoasă, așa cum o vor demonstra rapoartele ulterioare.


Biograful Constanței, Marin Ionescu-Dobrogianu a scris că la sosirea trupelor germano-bulgare în oraș mai rămăseseră foarte puțini români (n.a. el dă însă ca populație aproximativă 8-9000 de oameni, cifră inferioară unor recensăminte germane ulterioare pe care le vom prezenta).
Dobrogianu mai relatează că o delegație formată din cetățeni ai orașului (de alte etnii decât cea română) s-a deplasat în ziua de 22 octombrie 1916 la Bariera dinspre Vii. Delegația a întâmpinat acolo trupeale Cavaleriei Bulgare și le-a predat acestora, la ora 12.30, cheile orașului. Forțele inamice au intrat apoi, pe două coloane, în oraș (una pe strada Traian, cealaltă pe ruta Mangalia-Carol) întâlnindu-se în final în Piața Independenței (azi Piața Ovidiu). Dobrogianu scrie că, de la bun înceeput, germanii au demonstrat pragmatism și au pus imediat stăpânire pe silozurile de cereale, în timp ce bulgarii s-au dedat la jafuri, omoruri și violuri.


Pentru a înțelege mai bine cum a fost condusă Constanța în timpul anilor de ocupație îl cităm pe istoricul și arhivistul Constantin Cheramidoglu, care detaliază: "Administrarea comunală a fost până la sfârșitul anului 1916 una bulgară, apoi, până în iulie 1917 austro-ungară, apoi, până în noiembrie 1918 germano-bulgară și până la 2 decembrie 1918 doar bulgară" (n.a. vezi sursă CHERAMIDOGLU 1998,p.95). Despre Administrația Germană pe Etape și controlul ei asupra Dobrogei vom discuta, în amănunt, în alte viitoare materiale.


Revenim însă la primele zile ale ocupației. Din păcate, nu putem trece peste oribilele fapte comise de militarii bulgari. Ele sunt prezentate în raportul lui Eftimie Antonescu, secretarul general al delegației României la Conferința de Pace de la Paris. Sunt enumerate la paginile 162-163, respectiv 208, victimele civile ce au căzut pradă atrocităților (violuri și crime). Antonescu citează la rândul lui raportul Primăriei Constanța nr.292/919. Redăm câteva fragmente din aceste rânduri (n.a. în traducerea din limba franceză a sursei BĂJENARU 2019, Aurel Băjenaru - Victimele civile din timpul războiului 1916-1918. Constanța, articol publicat în techirghiol.com pe 2 oct.2019):


„Fiecare casă a fost prădată, femeile și fetele sub patru ani, toate au fost violate.
În această stare de disperare multe victime au înebunit,altele s-au sinucis.Am întâlnit o mulțime de fete pângărite. Multe femei însărcinate aveau burțile despicate de aceste fiare sălbatice care s-au distrat făcând pariuri dacă fătul este fată sau băiat. Adela Alexandrescu afirmă că, după ce s-a întors, după trei luni, a văzut cadavrele a peste o sută de soldați români, mâncați de fiare sălbatice, fără să fie îngropați. Petre Truța și soția sa,cu domiciliul la nr.49,strada Anadolchioi, afirmă că au văzut în drum spre Canara (n.a. astăzi orașul Ovidiu) cadavrele a aproximativ 200 de femei și copii uciși... Bătrânul N.Rădulesco a fost ucis de bulgari în casa sa de pe strada Mihai Viteazul... Anton Bălănuță a fost ucis de bulgari în timp ce se plimba pe strada Ștefan cel Mare, trupul i-a fost lăsat pe loc patru zile... Femeia Maria Ionescu și fiica ei, de pe strada Țepeș Vodă,au fost masacrate după ce fuseseră violate de soldații bulgari... Gheorghe Măgureanu, din Vladimirescu 56, cu ocazia violului soției sale,a fost ucis împreună cu aceasta și cu slujitorul lor (n.a. după patru zile, leșurile lor au fost luate de pe stradă și înmormântate de către germani).
Ion Petcu, strada Vladimirescu nr.60,a fost ucis după ce a fost pângărit de soldații bulgari... Femeia Eleonora Covaciu, 78 de ani,nr.16 strada Călărași) violată de un grup întreg de soldați bulgari, a murit dimineață... Ritza Ion Soare, de pe strada Călugăreni nr.20 s-a refugiat într-un cimitir creștin, a fost violată de șase soldați bulgari, după care i-au fost luate hainele și pusă să meargă goală prin oraș...


Lista atrocităților este mai lungă iar multe dintre faptele comise nici nu pot fi povestite (n.a. cazul familiei Mangiurea). Sute de constănțeni au cazut victime acestor cumplite crime și silnicii, iar cei mai mulți dintre ei erau de etnie română. Asta demonstrează,încă o dată în plus, că evacuarea civililor a fost una defectuoasă.


Mulți dintre militarii bulgari s-au comportat atunci ca niște bestii fără minte și suflet. Această nebunie era indusă de propaganda națională care le insuflase soldaților ideea că se pot răzbuna, prin orice fel, pe românii ce le "furaseră" Cadrilaterul.


Această furie oarbă se regăsește și în acțiunile de distrugere a unor monumente. Unul din acestea a fost Avântul Țării, aflat în fața Palatului Regal, inaugurat în primăvara aceluiași an și dedicat soldaților români ce luptaseră în 1913, în Al Doilea Război Balcanic.


Nu putem încheia acest articol fără a reaminti un episod intens mediatizat, cel al dărâmării de pe soclu a statuii lui Ovidius. În ultimii ani s-a tot scris că aceasta a fost dată jos de către bulgari și că germanii au salvat opera de artă. Se știe însă mai puțin cine a decis să salveze statuia poetului latin. Potrivit sursei ANGHEL/LEONTE 2015, salvatorul statuii lui Ovidius nu este nimeni altul decât feldmareșalul Von Mackensen, comandantul armatei germano-bulgaro-turce. Acesta a ordonat în după-amiaza zilei de 22 octombrie o paradă militară ce a avut loc în fața Palatului Regal. A insistat apoi să vadă Piața Ovidiu și a găsit statuia dărâmată pe caldarâm, legată cu frânghii și pregătită pentru un viitor transport către Bulgaria. Autorii citați menționează că, după ce s-a plimbat pe faleză, Von Mackensen a revenit la cartierul său general, i-a telefonat unui colonel bulgar și i-a ordonat să repună pe soclu statuia lui Ovidius. Acest lucru s-a întâmplat imediat iar în acest mod statuia marelui poet latin a fost salvată...
(Va urma)


Bibliografie
ANGHEL/LEONTE 2015, Florin Anghel/ Cristian Andrei Leonte - Fantoma Farului Carol I. Regele, feldmareșalul Mackensen și salvarea statuii lui Ovidius din Constanța Veche; material publicat pe 22 iulie 2015, pe info-sud-est.ro
ANTONESCU 1919, Eftimie Antonescu - Les sacrifices roumains, pendant la guerre - les victimes civiles, Paris, 2 decembrie 1919
ANUARUL STATISTIC AL ROMÂNIEI 1912
ANUARUL STATISTIC AL ROMÂNIEI 1915-1916 (editat în 1919)
BĂJENARU 2019, Aurel Băjenaru - Victimele civile din timpul războiului 1916-1918. Constanța, articol publicat în techirghiol.com pe 2 oct.2019
BOLA 2019, Bogdan Bola - Dobrogea la 1918, anul Marii Uniri - de la agonie la extaz, articol publicat pe 15 decembrie 2019 pe bogdanbola.ro
BORONEANȚ 2007, Adina Boroneanț - Vasile Pârvan și patrimoniul arheologic dobrogean în timpul Primului Război Mondial, Documente în arhiva Muzeului Național de Antichități, articol publicat în SCIVA,tom 58, nr.3-4, p.229-264,București,2007
BRĂTESCU 1919 (1), Constantin Brătescu - După război, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.1 ianuarie-aprilie 1919
BRĂTESCU 1919 (2), Constantin Brătescu - Două Statistici Etnografice Germane în Dobrogea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.1, ianuarie - aprilie 1919
BRĂTESCU 1919 (3), Constantin Brătescu - De sub ocupația germană în Dobrogea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.2, aprilie - iunie 1919
BRĂTESCU 1920, Constantin Brătescu - Acte din timpul ocupației germane din Dobrogea, Analele Dobrogei vol.II, 1920
BUCUȚĂ 1928, Emanoil Bucuță - Cincizeci de ani de presă dobrogeană, Analele Dobrogei 1928, volum omagial cu cuprilejul Semicentenarului Dobrogei "Cincizeci de ani de vieață românească 1878-1928"
CHERAMIDOGLU 1998, Constantin Cheramidoglu - Regimul ocupației militare la Constanța (oct.1916 - dec.1918), Analele Dobrogei, Serie Nouă an IV, nr.1, p.95-102
CIORBEA 1996, Valentin Ciorbea - Portul Constanța 1896-1996, Editura Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 1996
CIORBEA 2017, Valentin Ciorbea - Situația Dobrogei între anii 1916-1918 în izvoare istorice germane de epocă, Annals of the Academy of Romanian Scientists, Series on History and Archaeology Sciences, Volume 9, Nr.2/2017
CONEA 1928, Ion Conea - Luptele din Dobrogea în Răsboiul pentru unitatea neamului, Analele Dobrogei Anul IX, vol.I, tomul omagial semicentenar Dobrogea - Cincizeci de ani de vieață românească, București, Cultura Națională, 1928
DOBROUDSCHA - BOTE (Mesagerul Dobrogei), An II, nr. de miercuri, 3 ianuarie 1917
DRUCHE 2019, Ionuț Druche - Virgil Andrronescu, fost primar al Constanței. Recomandări din publicații periodice; material publicat pe 02.09.2019 pe site-ul bjconstanta.ro
DONAU-ARMEE-ZEITUNG 1916, ziarul Donau Armee Zeitung - Anzeiger fur Braila, nr.189, Brăila, 20 august 1916; articol p.1 - Prima zi de război la Constanța - Sau prima mare beție rusească
IANCU 2016, Mariana Iancu - Constanța, sub ocupație germano-bulgară: statuia lui Ovidius, dată jos de pe soclu, Cazinoul și hoteluri bombardate, articol publicat pe 22 august 2016 pe site-ul adevarul.ro
IONESCU 1919, G.N. Ionescu - De sub ocupația germană în Dobrogea, Analele Dobrogei vol.II, nr.2, aprilie - iunie 1919
IONESCU/DUPLOYEN 1924, Th. Ionescu/ I.N. Duployen - Ghid ilustrat 1924, Constanța și Techirghiolul, Institutul Grafic Albania, Constanța, 1924
IONESCU-DOBROGEANU 1919, col. Marin Ionescu-Dobrogianu - Invazia barbară din 1916-1918 în județul Tulcea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.3 și 4, 1919
IONESCU-DOBROGIANU 1931, col.Marin Ionescu-Dobrogianu - Tomi - Constanța, monografie, Tipografia Lucrătorilor Asociați, Constanța, 1931
IORGA 1928, Nicolae Iorga - Români și bulgari în Dobrogea - Câteva simple observații nouă, Analele Dobrogei AnulIX, vol.I, tomul omagial semicentenar Dobrogea - Cincizeci de ani de vieață românească, București, Cultura Națională, 1928
KIRIȚESCU 1925, Constantin Kirițescu - Istoria Războiului pentru întregirea României, vol.1, București,1925
LAZU, Ion Lazu - Scriitori români în Primul Război Mondial - 83 de combatanți, un proiect al scriitorului Ion Lazu
MULLER 1926, B.A.Muller - Der Dobrudscha-Bote,dobrudscha.eu, Hamburger Staats - und Universitats - Bibliotek,1926
MOISE 2015, Gheorghe Moise - Luptele pentru Dobrogea, ro.historylapse.org
NELSON 2011, Robert L Nelson - German Soldier Newspapers on the First World War, Cambridge University Press, 2011, 268 p.
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1918, Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.1 al ședinței Consiliului Comunal din 19 decembrie 1918
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1919 (I), Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.2 al ședinței Consiliului Comunal, din 31 ianuarie 1919
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1919 (II), Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.3 al ședinței Consiliului Comunal, din 2 martie 1919
TAFRALI 1921, Oscar Tafrali - Apărarea României Transdanubiene în străinătate, Analele Dobrogei, An II, nr.1, ian-martie 1921
URSU, Niculina Ursu - Anuarul Muzeului Marinei Române


Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.


Citește și:

#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (II) - Evoluție, starea orașului și populația - înainte de sosirea inamicului