#citeșteDobrogea Războiul pentru Tomis

Cunoaștem bine faptul că din veacul al VII-lea î.Hr. coloniștii greci au început să întemeieze așezări și pe țărmul vestic al Pontului Euxin. Ei numeau litoralul dobrogean de astăzi Pontul Stâng întrucât acesta se întindea în stânga corăbiilor lor atunci când veneau din Mediterană prin strâmtoarea Bosfor.
 

 
Arheologii români și străini au stabilit, în urma cercetărilor efectuate, că grecii din Milet au întemeiat prima colonie vest-pontică la Histria, în chiar primul veac al prezenței lor în Marea Neagră (sec. VII). A urmat Tomisul,  o așezare creată în secolul VI î.Hr., fapt atestat de descoperiri arheologice (ceramică de sec.VI-V î.Hr.) efectuate în sectorul Parcul Catedralei din Constanța. A treia colonie importantă vest-pontică a fost Callatis (azi, Mangalia), dar aceasta nu a fost o creație a miletienilor, ca primele două, ci una a grecilor dorieni veniți din Heracleea Pontica.
 
Datarea întemeierii la Callatis este și azi subiect de controverse. În perioada comunistă s-a mers pe o datare similară cu cea a Tomisului (sec.VI î.Hr.), însă dovezile arheologice și inscripțiile antice ne îndreaptă astăzi mai degrabă către crearea unei colonii în veacul al IV-lea î.Hr., în vremea regelui macedonean Aminthas al III-lea, bunicul lui Alexandru cel Mare.
 
A trebuit să facem această scurtă trecere în revistă, dar în articolul de astăzi ne vom referi în special la una dintre marile cetăți întemeiate de către vechii greci, și anume la cetatea Tomis. Mai întâi, în primele sale veacuri de existență, nu se poate vorbi despre un oraș (polis), în adevăratul sens al cuvântului, ci despre un emporion, un mic târg de escală, unde negustorii Eladei trăgeau adesea pentru a face comerț cu băștinașii din zonă. Treptat, emporionul s-a dezvoltat, populația sa (mixtă, de băștinași și de coloniști) a devenit tot mai mare iar portul, magaziile, casele și edificiile publice au fost înconjurate de ziduri.
 
Prima mențiune scrisă a existenței Tomisului o avem de la Memnon, un istoric ce a trăit în sec. II d.Hr. în Heracleea Pontica, oraș din sudul Mării Negre. Într-o istorie a cetății sale natale, Memnon face câteva mențiuni referitoare la emporionul vest-pontic Tomis și la un important moment din viața acestei așezări.
 
Acest episod tomitan menționat de către Memnon s-a petrecut undeva la jumătatea sec. III î.Hr., în intervalul 256-254 î.Hr. (datarea cea mai probabilă), după cum vom arăta mai jos. Heracleeanul oferă detalii importante, chiar dacă nu complete, însă chiar și astfel putem grație lui să reconstituim o parte din povestea Tomisului antic.
 
Memnon numește episodul descris "Războiul pentru emporionul Tomis" și vom vedea în curând de ce a ales acest, să-i spunem, titlu. Episodul este extrem de important pentru înțelegerea istoriei tomitane. După momentul încheierii acestui război al Tomisului, emporionul va deveni polis și va intra într-o epocă de continuă dezvoltare.
 
Să vedem mai întâi ce a scris efectiv Memnon, astfel că dăm mai jos citire textului pe care l-am preluat la rândul meu din volumul 1 Fontes, „Izvoare privind istoria României, De la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus", p.511 (vezi sursa bibliografică): 
 
„... Nu mult după aceea a izbucnit un război pe care-l porniseră bizantinii împotriva calatienilor (n.a. reamintim, Callatis era colonie a Heracleei Pontice) și totodată împotriva istrienilor (n.a. locuitorii Histriei), pentru emporiul de la Tomis, care se afla în vecinătatea calatienilor. Aceștia (calatienii) se gândeau să facă acolo un monopol al lor. Și unii (n.a. Bizanțul), și alții (Callatis), trimiseră solie heraclioților ca să le vină într-ajutor dar aceștia nu acordară sprijin militar nici unora, nici altora, ci trimiseră în ambele părți solii ca să îi împace, fără însă ca strădania lor să fi ajuns la vreun rezultat... Locuitorii din Callatis suferiseră multe pierderi din pricina dușmanilor și mai târziu au început tratative de pace dar nu au mai putut să se refacă din această nenorocire“.
 
Din textul lui Memnon și ținând cont de studii de specialitate privind contextul istoric se pot trage câteva concluzii. Astfel, știm că la mijlocul sec. III î.Hr., Tomisul, mic dar important emporion, era disputat atât de Callatis, cât și de cetatea greacă Bizantyon (n.a. colonie a orașului Megara; Bizanț, viitorul Constantinopol, azi Istanbul). Callatisul mai ales era interesat să pună monopol pe tranzacțiile tot mai înfloritoare de la Tomis.
 
Histria s-a aliat cu Callatisul în acest conflict, sperând probabil să obțină avantaje comerciale importante sau unele câștiguri teritoriale. Este interesantă această alianță, în condițiile în care, până atunci, cele două colonii vest-pontice se războiseră între ele, din diverse motive legate de comerț și de teritorii.
 
Este de asemenea clar că atât Callatis, cât și Byzantionul cer ajutorul militar al Heracleei Pontice, cetate care avea un greu cuvânt de spus în Liga Nordică a coloniilor elene. Heraclioții însă nu vor să se implice militar în vreo tabără, ci încearcă să rezolve situația pe cale pașnică, diplomatică, trimițând solii în ambele tabere. Planul Heracleei eșuează iar războiul continuă. Callatisul iese cel mai afectat, cu atât mai mult cu cât era o colonie întemeiată chiar de către heraclioți.
 
Memnon ne spune că cetatea Callatis a suferit pierderi mari în conflictul cu Byzantionul, ieșind învinsă din acest război și fiind forțată să ceară pace. Byzantionul a câștigat conflictul, însă se pare că interesul ei nu a fost acela de a impune controlul asupra tomisului, ci mai degrabă desființarea unui monopol al altor cetăți. Așa se face că din acest război Tomisul a ieșit cel mai bine. În deceniile următoare a reușit să devină cetate autonomă, beneficiind și de numeroase alte avantaje. Astfel, tot din sec. III î.Hr., la puțin timp după acest război, Tomis a început să își bată propriile monede de bronz.
 
Nici Memnon, nici cercetările specialiștilor nu ne ajută să înțelegem amploarea acestui conflict militar. Nu știm dacă a durat o lună sau doi ani, ce lupte s-au dat, ce forțe militare au fost implicate sau ce pierderi au existat. Cu siguranță a fost însă un război între două puteri ale Pontului Euxin și, implicit, un moment istoric extrem de important.
 
După acest război, Tomisul și-a început ascensiunea, ajungând ca veacuri mai târziu să devină cel mai important oraș al litoralului vestic... capitală a Scythiei Minor... „prea strălucită metropolă a Pontului Stâng“.
 
Bibliografie
 
FONTES...," Izvoare privind istoria României, De la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus", editori - Vladimir Iliescu, Virgil C Popescu, Ghe. Ștefan, Edit. Academiei RPR, București 1964
 
Livia Buzoianu, Maria Bărbulescu - "Tomis, Comentariu istoric și arheologic", MINAC, Edit. Ex Ponto, Constanța 2012
 
Livia Buzoianu -" Tomis, Ville commerciale au Pont Euxin, Documents epigraphiques et archeologiques"
 
Radu Vulpe - "Note de istorie tomitană", articol publicat în revista Pontica nr.2, p.149-167
 
Radu Vulpe -" La Dobrudja a travers les siecles - Evolution historique et considerations geopolitique", Edit. Dacia, Bucharest 1939
 
Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu - "Istoria românilor dintre Dunăre și Mare, Dobrogea", Edit. Științifică și Enciclopedică, 1979
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi:
 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Carl Schuchhardt - un arheolog german în Dobrogea (1884-1918) (V): Adamclisi, tumulii din Anadolchioi și arheologia aeriană