#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (IV)

În orașul de la malul mării străzile au purtat denumiri diverse de-a lungul timpului. Unele dintre acestea și-au păstrat denumirile chiar și în zilele noastre, iar altele au purtat alte denumiri, unele legate și de existența regimului politic din perioada respectivă sau de personalitatea agreată de regimul respectiv.
 
Vă supunem atenției o altă stradă a Constanței care a purtat denumirea Carol I, iar mai apoi Tomis,o stradă care se întindea paralel cu țărmul mării și se îndrepta către zona peninsulară.
A purtat denumirea de Calea Carol I, mai apoi Carol I, iar ulterior Tomis.Prima denumire aceasta a purtat-o în 1912, în 1930 și după 1945. Din anul 1948, odată cu sistematizarea orașului, denumirea străzii a fost schimbată în Tomis, în condițiile schimbării regimului politic în România.
Potrivit hotărârii Consiliului Comunal din 1897, strada Carol I era încadrată în secțiunea a II-a. Pe strada Carol I existau 71 de case locuite, 5locuri virane, 40 case cu un etaj, 31 case cu două etaje, existând și o grădină publică, așa cum reiese dintr-o statistică din anul 1885.
Strada Carol I  începea de la intrarea în oraș, din șoseaua Tulcei și se continua până la Piața centrală care se va numi Piața Independenței, până în 1965, iar ulterior Piața Ovidiu. Pe strada Carol I, colț cu strada Vasile Alecsandri se afla fostul obor de cereale, din piața 23 Noiembrie.
Modernizarea societății a condus la pavarea străzii, cu piatră cubică, a trotuarelor cu pietre fasonate  și cu borduri de bazalt. Iluminatul public se realiza inițial cu lămpi de gaz lichid, iar mai apoi, începând cu 1897 se va introduce iluminatul electric. Până pe la 1900 întreaga stradă Carol I a fost iluminată electric. În continuare existau în paralel, lămpi electrice și lămpi pe gaz, aflate în responsabilitatea a doi funcționari ai primăriei, care se ocupau cu acest lucru.
Pe strada Carol I se construise Biserica evanghelică și Școala germană, ca urmare a implicării soției comerciantului de bere Luther, care producea în București. Grette, era originară din orașul de la malul mării și nu uitase locul de unde plecase, aducându-și contribuția la realizarea acestor construcții atât de necesare comunității din care provenea.
Pe strada Carol I existau prăvălii, magazine de desfacere a mărfurilor, restaurante, hoteluri, drogherii ș.a.
Cerealiștii foarte importanți ai orașului, cu afaceri în zona portuară, dar și comisionari, proprietari ai unor case de împrumut erau:

Printre proprietarii de farmacii și drogerii de la începutul secolului trecut care aveau proprietăți pe strada Carol, îi putem aminti pe: N. Rigani,  Alexandru Heldenbuch, Ion Nicorescu, Ion Miga (nume rostit și astăzi de constănțeni).

Printre proprietarii de magazine care comercializau mașini agricole, industriale, mașini de cusut, fierării, aflate pe strada Carol I, îi putem aminti pe: Vasile Toma, Compania Bourne, Ion Filip, Atanase Tramudana, societatea Behles ș.a.
Proprietari de manufacturi și mărunțișuri erau: Tacvor M. Benlian, Ganciu Nicola, H. Bedrosian, Raiciu Radeff, Spiro Limbidis, Enciu Iordanoff, E.D. Emirzian, N.Ionescu &Pandelescu, H&M Frankian, Lascăr& Lascaridis.
Proprietari de bijuterii și ceasornicari cu magazine pe aceiași stradă erau: Isac Goldstein, Nisim Navon, P. Sapira, Maria S. Catroff, N. Mihailov, Solomon I. Gabai, V.S. Papazian.



După cum se poate observa pe strada Carol I din Constanța se aflau cei mai importanți oameni ai urbei, având proprietăți și afaceri, zona fiind foarte frecventată, atât de localnici cât și de turiști sau de armatori. Proprietarii aveau origini diverse fiind: greci, armeni, macedoromâni, evrei și români, din acest punct de vedere Constanța fiind considerat un oraș cu "mozaic etnic".
 

Denumirea de Carol dată unei artere importante a urbei, nu era întâmplătoare. Numele suveranului român fiind cel mai sugestiv pentru o astfel de locație. Despre Carol I, putem spune că făcea parte din familia domnitoare a Germaniei, Hohenzollern-Sigmaringen. Sosise în România după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și se încoronase ca domnitor la 10 mai 1866. În timpul lungii sale domnii, a avut mai multe realizări printre care: adoptarea primei Constituții a statutului în 1866, obținerea Independenței de stat în 1878, proclamarea României ca Regat în 1881, încoronarea sa ca Rege în 1881, introducerea rotativei guvernamentale în 1895 și dezvoltarea infrastructurii feroviare și portuare a Dobrogei, care a contribuit la dezvoltarea statului român.


Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar nr. 48/1896-1897
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Edituea Ex Ponto, Constanța, 2010
 
 
Despre Adrian Ilie:

Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (I)
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (II)
#citeșteDobrogea: Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (III)