#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (VII)

În orașul de la malul mării străzile au purtat denumiri diverse de-a lungul timpului. Unele dintre acestea și-au păstrat denumirile chiar și în zilele noastre, iar altele au purtat alte denumiri, unele legate și de existența regimului politic din perioada respectivă sau de personalitatea agreată de regimul respectiv.
 


Strada Mircea cel Mare̶‣ Mircea cel Bătrân
Vă propun o altă stradă, cu o istorie aparte, unde au existat sau încă există, o serie de instituții și de unități militare, de infanterie, de pompieri și Prefectura Poliției. Este vorba despre strada Mircea cel Mare, devenită ulterior strada Mircea cel Bătrân. Prima denumire a fost purtată în perioada antebelică, iar în 1912, în 1930 și din 1950 a purtat cea de-a doua denumire. Strada a fost înscrisă în secțiunea a II-a, la împărțirea făcută în anul 1885.
 
Pe această stradă existau în anul 1885, 78 de  case locuite, nu existau case nelocuite, fiind 9 locuri virane. Existau 49 de case cu un etaj și 29 de case cu două etaje. Se mai găseau pe această stradă Biserica greacă, barăci, ateliere și potcovării.
 


Strada Mircea cel Mare începea din Piața Independenței și se termina în strada Valea Albă.

Pe strada Mircea el Mare a fost sediul Cazarmei Vânătorilor, construită în anul 1898. Cazarma pompierilor s-a aflat tot pe strada Mircea cel Mare, unde se află și astăzi, iar fosta cazarmă a Regimentului 34 Infanterie s-a aflat tot aici.
 
Tot aici, militarii au construit un pavilionpentru două Baterii de Artilerie; un pavilion pentru Statul Major al Regimentuluide Cavalerie; închisoarea Militară (în zona Capitol, de astăzi); un pavilion pentru Statul Major al Regimentului 34 Infanterie (actuala Comenduire de Garnizoană); un local pentru Manutanţă; compania de jandarmi rurali. Cercul Militar a fost construit la extremitatea de nord a spaţiului acordat de Primărie, la intersecţia cu strada Carol I.
 
Manutanţa, era reprezentată de depozitele armatei, ce au fost construite pe strada Mircea, în spatele magaziilor s-au aflat remizele Reg. 13 Artilerie. Pe acest amplasament s-a construit ulteriorCazarma Jandarmeriei.
 
Pe strada Mircea cel Mare a existat și o activitate comercială. Existau cerealiști precum A.A. Anamadis, N. Lambiri, Ion Boer, Papazoglu, Poladian și Nisim.B. Seni, nimeni altul decât fiul lui Bordo Seni, un cunoscut cerealist al epocii.
 
Printre manufacturiști îi putem aminti pe M.M. Frenkian, iar coloniale și cârciumi aveau Gheorghe Constantin, Halcanssi, la nr.22 și frații Giacomatos. O cafenea frecventată de militari era cea a lui Anton Dumitru, iar E. Gheorghe avea o brutărie renumită. Un alt restaurant agreat de ofițeri era restaurantul Capatos, situat la nr.13. Un avocat cunoscut ce își avea cabinetul pe această stradă și care îi reprezenta pe cerealiști era Bucur Constantinescu, care își făcea reclamă în presa vremii. Un medic cunoscut era dr. Mărgărit care își avea cabinetul pe strada Mircea la nr.22.


Un proprietar de atelier de croitorie era C. Hagiopol, care realiza la comandă diverse costume, atât pentru civili cât și pentru militari. Flori artificiale și modă femininăse găsea la Doamna Serafim, care avea două proprietăți pe strada Mircea, la nr. 2 și la nr.3, unde distinct, își desfășura cele două activități.

Prefectura Poliției își avea sediul la nr. 34, avându-l în perioada interbelică prefect pe Ștefu N. Grigore, iar director pe Culiță Teodor.
 


Comandamentul Diviziei de la Mare se regăsea pe aceiași stradă, avându-l comandant pe amiralul Vasile Scodrea.

Regimentul 34 infanterie era condus de generalul Constantin Bărbulescu, care a transformat în perioada interbelică sala de tradiții militare sau sala de arme, în capelă de onoare pentru comemorarea actelor de vitejie ale ostașilor căzuți pe câmpul de luptă.



Biserica greacă „Metamorphosis” este o biserică de mici dimensiuni amplasată în zona istorica a orașului, aproape de plaja Modern. Construcția bisericii a început în anul 1862 cu acordul sultanului Abdul Aziz, care răspundea unor solicitări ale comunității creștine elene din Constanța.
Clădirea bisericii a fost proiectată de arhitectul grec IaniTeoharidi care a respectat întocmai cerințele impuse de sultan, și anume ca biserica să nu fie mai înaltădecât orice altă geamie din oraș și să fie construită cat mai departe de cartierul turcesc.
Lucrările au fost încheiate în anul 1867, chiar dacă pe fațada clădirii este inscripționat ca an de finalizare 1868. Biserica „Metamorphosis” are o înălțime de doar 10 metri, lungimea de 25 de metri și lățimea de 12,5 metri. Inițial nu era prevăzută cu turle, turnul care se observă astăzi, în partea dreaptă fiind adăugat în 1947.

Templul spaniol sau izraelit de rit spaniol a fost realizat de arhitectul inginer Linz, iar decorațiunile de pictură au fost realizate de MoritzFilkenstein. Rabinul din această perioadă de început al secolului al XX-lea a fost TuviBohor. În legătură cu templul era și societatea Belkur Hulim Rahița ( Societatea sacră) ce fusese înființată în 1921. Președintele acesteia era Ilie Seni, vicepreședinte era Haim Benun, secretar: Silberstein Hoffner, cenzori: Ilie Israel, Jacques Gebay.

#citeșteDobrogeaStrăzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (VI)