#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XIV). Strada Ceres

 

 
Vă propun o altă locație în orașul de la malul mării, strada Ceres, aflată perpendicular pe malul mării. Strada Ceres a purtat acestă denumire în perioada antebelică, cu gândul la zeița vegetației din mitologia romană, în anul 1912 purta aceiași denumire, pentru ca după 1930 să poarte denumirea de Alexandru Lahovari, iar după anul 1950, să poarte denumirea de  Aristide Karatzali.

Strada se afla în secțiunea I, roșie, fiind una dintre cele mai importante străzi din zona veche a orașului. Pe strada Ceres se aflau 5 case în anul 1885, dintre care două locuri erau virane, fiind 4 case cu un etaj și o casă cu două etaje.

Pe strada invocată, fiind de dimensiuni reduse, nu a existat o activitate comercială intensă, doar faptul că pe strada respectivă a locuit o mare personalitate a urbei dr. Aristide Caratzali, doctor de copii și de plămâni cum apare și într-o reclama din presa timpului, din anul 1924.


Pe stradă, se afla și Teatrul Elpis, la nr.16. Cladirea a fost construită în anul 1898 de către comunitatea greacă din oraș, după proiectul arhitectului francez Louis Piver.
 
Era singura sală de festivități din Constanța, cu pardoseală din parchet, cu oglinzi mari, acoperind pereții laterali, cu balcoane și cu o capacitate de 600 de locuri. În clădirea Teatrului Elpis a funcționat după 1900, Teatrul de Păpuși. În anul 2003 pe structura secției de păpuși a luat naștere Teatrul pentru Copii și Tineret, clădirea reprezentând un reper al existenței și creativității comunității elene în Constanța.
 
Pe stradă a locuit și dr Aristide Caratzali, acolo unde comunitatea greacă era prezentă și unde exista locul de întâlnire al acesteia, în băncile Teatrului Elpis.
 
Strada a fost pavată cu piatră cubică după pavarea bulevardului Carol și iluminată public după 1897, cu cablu aerian pe stâlpi de lemn. Strada începea din strada Carol și se termina la mare, la Băile moderne. De multe ori, strada era vizitată de cei care doreau să ajungă mai repede la mare, după ce se plimbau pe bulevardul Carol, unde se găseau terase și magazine, fiind de asemenea și un loc de promenadă.

Doar prin existența Teatrului Elpis această stradă a rămas în conștiința colectivă a celor care doar pentru o clipă au trecut pragul acestei instituții de creație și de cultură.

A deținut mai multe demnități în cadrul statului român, fiind de mai multe ori ministru, dar cele mai importante rezultate le-a obținut în calitate de ministru de externe al României. A avut studii juridice, obținând și un doctorat în domeniu, la Paris. A fost un conservator convins, luptând și făcând opoziție toată viața, liberalilor. L-a susținut pe Carol I, nefiind de acord cu abdicarea acestuia. Și-a adus contribuția la elaborarea și publicarea Codului penal și de Procedură penală, deținând portofoliul justiției în 1871. A fost un om politic activ, care a încercat să introducă măsuri noi legislative.
 
Provenea din rândul unor comercianți greci care își găsiseră locul la Constanța și unde începuseră să își dezvolte afacerile și să prospere. Aristide Caratzali a fost un medic de origine greacă, cu specializarea pediatrică și pneumologie. A fost un intelectual al orașului, cu simpatii pentru mișcarea socialistă, luând parte și la revolta din 1905 de pe Crucișătorul Potemkin.
Fiul acestuia, Alexandru, a avut aceleași preocupări ca ale tatălui său, obținând un doctorat în genetică la Paris și preocupându-se de înțelegerea și tratarea copiilor cu sidromul Down.
Familia a deținut mai multe proprietăți în Constanța, unele fiind restaurate în prezent, altele așteptând restaurarea pentru a fi redate circuitului turistic, de care orașul are atât de multă nevoie.

 







 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 48/1896-1897
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
***Constanţa multietnică Istorii, case, proprietari, memorii pierdute, București, 2021

Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:
#CiteșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XIII). Strada Romană- Strada D.A. Sturdza-Strada Karl Marx-Strada Revoluției din 1989