#DobrogeaDigitală Elevul Pericle Martinescu, evocând profesorii de-acum un secol ai Liceului „Mircea”

„Pericle Martinescu a ştiut că are datoria să povestească onest despre lumea în care a trăit, despre momentele ei de geniu şi despre scăderile ei, despre victoriile spiritului şi despre alunecările în nimicnicie. Jurnalul lui rămâne o capodoperă prin întindere, prin talent şi sinceritate. Pericle Martinescu a lăsat astfel în urmă o operă şi un model moral, fiind un om de mare discreţie, dar tratând lupta cu sine şi cu piedicile vieţii ca un adevărat cavaler de demult”.

Astfel îl descrie istoricul Filip Lucian Iorga pe scriitorul Pericle Martinescu, în preambulul unui interviu fluviu intitulat „Eu nu mă exprimam în public, dar simţeam nevoia; şi mă exprimam în faţa unei foi de hârtie“ (document) făcut public de cotidianul ZIUA de Constanța anul trecut, cu prilejul evocărilor dedicate celor 10 personalități distinse cu Meritul Dobrogean.



Născut la 11 februarie 1911, în satul Viişoara, judeţul Constanţa, scriitorul dobrogean Pericle Martinescu avea să urmeze primii ani de şcoală în satul natal, după care, primele patru clase, la Liceul „Mircea cel Bătrân" din Constanţa. Continuă apoi la liceul „Andrei Şaguna" din Braşov, unde îşi susţine bacalaureatul în 1931.

Din cei patru ani petrecuți în băncile celui mai prestigios liceu constănțean, viitorul memorialist avea să ne lase în cartea „Figuri în filigran”, evocările câtorva dintre profesorii care i-au marcat adolescența.

„La liceul din Constanţa am urmat numai primele patru clase.
Liceul «Mircea cel Bătrân» era o instituţie de învăţământ ce se bucura de un bine meritat prestigiu şi era, atunci, singurul liceu românesc de la ţărmul mării. Elevii - proveniţi din pături sociale diferite, de la fii de hamali până la coconi de bancheri şi moşieri şi de naţionalităţi diverse: români, greci, armeni, turci evrei etc. - erau ei înşişi veritabili copii ai mării, căci aceasta prezida toate zburdălniciile şi bucuriile lor în afara programului şcolar.

Până şi imnul liceului, compus pe muzică şi versuri de câţiva elevi mai inspiraţi, exprima suverana prezenţă a mării în invocarea idealurilor ce-i animau pe tinerii învăţăcei constănţeni:
Zburaţi spre alte zări
Voi ce purtaţi în suflet doruri sfinte,
Vă înfrățiți de acelaşi gând fierbinte
Ca valul înspumatei mări ... Etc.
 

CITEȘTE INTEGRAL CARTEA ÎN FORMAT PDF

Dar nu numai societatea colegilor de liceu era frumoasă la Constanţa. Am avut acolo şi profesori eminenţi, cărora le păstrez - ca orice om care a fost cândva elev - neşterse şi pioase imagini în memoria mea. Dintre aceştia, îl voi evoca în primul rând pe Gheorghe Coriolan, profesorul de Istorie, care

era si directorul liceului, desăvârșit dascăl, de ținută academică, ce ne preda cu mult patos strălucite lecţii de istorie, mai ales universală, deschizându-ne largi orizonturi pentru înţelegerea lumii şi a frământărilor ei eterne.

Îl voi pomeni apoi pe Ioan Fodor, la Geografie, tipul «savantului distrat», graţie căruia geografia ţării şi a planetei noastre a căpătat noi contururi ferme datorită hărţilor pe care ne cerea să le desenăm în cele mai mici amănunte. «Pestalozzianul» (i se spunea astfel fiindcă publicase câteva lucrări despre celebrul pedagog) Constantin Mureşanu, la Germană, ca diriginte, punea mai mult accentul pe educaţia morală decât pe învăţarea limbii lui Goethe; bonomul Grigore Roşu, la Greacă şi Latină, ne ispitea imaginaţiile cu truculente povestiri din mitologiile antice, insistând asupra tâlcului lor moral şi valorii literare, fără a ocoli episoadele mai deocheate; severul Nae Negulescu ne făcea complicate experienţe de Fizică şi Chimie, familiarizându-ne cu multe din fenomenele naturale ce se petrec în jurul nostru; în sfârşit, cel mai tânăr, ardeleanul Ioan Georgescu.

Profesorul de Limba Română, un om harnic şi studios, cu o minte bine organizată, avea să ne dea exemplul unui sârguincios cercetător de arhive pentru întocmirea consistentelor lui studii asupra diferitelor probleme controversate din istoria ţării...

Pe scurt, amintirile mele din Constanţa sunt vii şi diverse, legate de oameni devotați misiunii lor didactice și de o urbe cu fațete multiple, angajată într-un ritm intens de viaţă, ce a solicitat cu precădere interesul emoţional şi mi-a îmbogăţit în puţin timp conţinutul de noţiuni despre lumea în care abia descinsesem”.


#citește mai departe în cartea „Figuri în filigran”

 Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.


Citește și:

#sărbătoreșteDobrogea141: Laudatio Pericle Martinescu (1911-2005)