#DobrogeaDigitală Predarea istoriei religiei în școli

Ora de religie a fost considerată din totdeauna una dintre cele mai plăcute ore din programa școlară. La fel cum se întâmplă și la alte materii, și la ora de religie au existat mereu profesori mai scrupuloși, care, prin metodele de predare, au deviat de la scopul suprem al acestei ore, și anume: întărirea sufletului elevului în valorile credinței creștin-ortodoxe. În acest context, predarea Istoriei religiei în cadrul orei de religie devine un fapt greoi.

„Cunoştinţele religioase, dogmatice şi istorice rămân pe planul al doilea iar, în expuneri, ele se împletesc dibaci cu scopul principal al religiei, care este să impresioneze, să mişte, să facă mai bun, să perfecţioneze”, arată vicarul episcopiei Tomisului, Grigore Dumitrescu, în  revista „Tomis – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, An. VI, nr. 3, martie, 1929.  Preotul Grigore Dumitrescu, care semnează articolul cu pseudonimul Sandu Brăduț, consideră că scopul învăţământului religios în liceu este îndeajuns de cunoscut și prin el se urmăreşte „să se impresioneze într-atât inima tânărului (copilului), încât să devină un bun creştin şi bun cetăţean. Materia de predat nu este decât mijlocul prin care profesorul de religie poate să influenţeze asupra copilului, punându-i la îndemână istoria sfântă şi învăţătura Mântuitorului”.
 
„Nu urmărim să facem oameni cunoscători ai învăţăturii creştine, ci creştini”, este ideea centrală a articolului semnat de vicarul episcopiei. Acesta consideră că partea teoretică a învățământului religios trebuie aplicată mai mult în liceele teologice și nu în școlile laice. „S-a putut, într-o măsură oarecare, să-şi ajungă scopul, învăţământul religios în primele clase, căci şi materia de predat era de aşa natură încât prin însăşi cuprinsul ei mişca. Aşa, oricât de simplu şi fără meşteşug, ar fi predate patimile Mântuitorului, ele tot vor impresiona. La fel parabolele, dintre care iau de pildă cea a Fiului rătăcit”.

Dacă materia istoriei în sine prinde mai greu la elevi, Istoria bisericească este cu atât mai puțin atractivă. Autorul precizează că, la predarea istoriei la orele de religie profesorul rămânea singur în clasă „sufletul copilului rătăcindu-se și căpătând o antipatie față de acest subiect”. „Lucrul se constată și din faptul că, dacă în clasele începătoare studiul este atractiv, încât și cei de alte confesiuni consimt să audieze, neobligaţi, la lecţiile de religie, la istoria bisericească nu mai rămâne în clasă niciunul din aceştia. Vina cea mare o poartă, în primul rând, programa, apoi manualele (...) programă în care cunoştinţe peste cunoştinţe sunt adăugate, dar unde nu se vede nicăieri că ar respira din ele duh de îmblânzire a sufletului”.

Astfel, în opinia preotului Dumitrescu, prin programa școlară, elevii mireni trebuiau să învețe la fel de mult istoria bisericească,precum elevii de seminar sau din școlile teologice: „Autorii de manuale constrânşi să se ţină de programă, au concentrat vasta materie de istorie bisericească, în câteva pagini, în care se încâlcesc între dânsele, numirile şi anii. Intri în ora de istorie bisericească în clasă, n-ai deloc impre­sia că eşti în ora de religie, unde se găsesc suflete calde şi avide de a afla noi cunoştinţe din gura profesorului. Îmi face impresia, un manual de acestea, că s-a luat manualul de seminar sau cursul de la facultatea de teologie, s-au subliniat toate datele şi numirile proprii, s-au trecut într-un tablou aparte, iar acest tablou este manualul de religie cu materia de istorie bisericească pentru liceu”.

Pentru remedierea acestei situații, vicarul episcopiei de la Constanța, propunea înlocuirea temelor de istorie bisericească cu ore de patristică (disciplină consacrată studiului doctrinei teologico-filozofice creștine, operelor și vieții marilor sfinți părinți ai bisericii).

„Studiul de istorie bisericească să fie înlocuit cu un studiu de patristică, în care fiecare părinte bisericesc să zugrăvească o anu­mită epocă, sau un anumit curent. Aşa, vorbind, din istoria bisericii universale creştine, am avea următoarele capitole: Mântuitorul Hristos, Cei 12 apostoli, Sf. AP. Petru, Sf. Ap. Pavel, Sf. Arhid Ştefan. Un bărbat apostolic, spre exemplu: Sf. lgnatie cel ma:·e, Sf. Iustin Filosoful, Cei şapte tineri din Efes (ar fi nimerita descrierea Domnului Pătrăşcanu), Sf. Constantin cel mare, Sf. Atanasie, etc.”.
#citește mai departe în  revista „Tomis – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, An. VI, nr. 3, martie, 1929

Foto: Ionuț Druche
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche

S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 

Citește și:

#Dobrogea Digitală: Protestul Episcopiei Tomisului la Concordatul României cu Vaticanul din 1927