#DobrogeaAcademică „Balcicul mi-a fost ca o Hellada trăită la mine acasă”. Ion Pillat - 130 de ani de la naștere

• În categoria Lumea poeziilor a cotidianului ZIUA de Constanța puteți lectura câteva din creațiile sale, precum „Mărțișor”, „Vremea”, „Eva”.

 
Academician, antologator, editor, eseist, poet tradiționalist și publicist român, Ion Pillat a fost înrudit, pe linie maternă, cu familia Brătianu, bunicul său fiind cunoscutul politician Ion Brătianu. Pe care adesea l-a evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, „Pe Argeș în sus”, în poeme precum „Bunicul”, „Bunica”, „Aci sosi pe vremuri” sau „Ochelarii bunicului”.
La vârsta de 45 de ani devenea membru corespondent al Academiei Române (26 mai 1936), în acelaşi an fiind distins cu Premiul național pentru literatură.
 
„Cei din urmă 10-12 ani i-am trăit mai mult sub farmecul albastru al mării”
În 1935 a descoperit Balcicul, destinația preferată a Reginei Maria a României, care atrăgea ca un magnet pictorii și poeții epocii, unde poetul și-a construit o vilă, despre care povestește în Revista Fundaţiilor Regale, 1 februarie 1942.
 
„Acestei influențe eline i se suprapune, în poezia mea, peisajul mediteranean și cu atâtea înrudiri de linii și de lumina, al Balcicului nostru, al vechiului Dionysopolis grecesc. Peisajul său clasic, sudic și marin, s'a integrat, dela sine și armonios, cel din urmă, dar nu și cel mai puțin prețuit, în tripticul: Florica, Miorcani, Balcic, izvor fiecare de lirice realizări.
 
Balcicul mi-a fost ca o Hellada trăită la mine acasă, căci îmi ridicasem acolo, chiar pe malul golfului, un cămin unde puteam înainte de Septemvrie 1940 să mă simt mai aproape de ce visasem aeve.
 
Dacă adolescența și tinerețea mi-au stat sub vraja codrului și a Carpaților, cei din urmă 10-12 ani i-am trăit mai mult sub farmecul albastru al mării ce scaldă Coasta de Argint, cu veșnică iluzie egeica, schimbată astăzi în nădejdea românească de a mă revedea acolo acasă, cât de curând. La Balcic am scris mai toate versurile din volumul cu același nume și multe altele; el a inspirat soției mele, pe lângă ilustrațiile cărții, luminoase acuarele”.
 
A debutat cu poezii la vârsta de 20 de ani
S-a născut la 31 martie 1891 în București; este descendent, prin tată, al unei vechi familii de boieri de țară din ținutul Falciului, iar mama lui este fiica lui Ion C. Brătianu. Își petrece copilăria lângă Pitești, „acolo unde-n Argeș se varsă Râul Doamnei”, va face cursul inferior de liceu ca elev particular la „Sf. Sava în București, apoi își va desăvârși studiile la Paris. Urmează aici ca elev extern Liceul „Henri IV”, unde își susține, în anul 1909, examenul de bacalaureat.
A participat la redactarea a numeroase reviste, precum: Flacăra, Cugetul românesc, Gândirea etc. A dat teatrului, în colaborare cu Adrian Maniu, lucrările dramatice: „Dinu Păturică” și „Tinerețe fără bătrânețe”. A tradus din Fr. Jammes, Moreas, Rainer Maria Rilke.
 
Cu repetate pendulări între Paris și București, poetul se înscrie ca student la Sorbona, unde urmează Istoria și Geografia, și, în paralel, Dreptul.
În 1911 debutează cu câteva poezii în revista „Convorbiri literare”, sub oblăduirea lui Titu Maiorescu, iar în 1912 debutează în volum cu „Visări păgâne”. Din această epocă datează și primele sale versuri. Urmează o perioadă, tot pariziană, de studenție (1910-1914), obținând două licențe, în istorie și geografie, dar orientarea sa va fi alta decât didactică sau științifică.
 
Un eveniment important poate fi socotit și întâlnirea în 1912, la Paris, a lui Macedonski, regăsit cu entuziasm în țară, de care se apropie, de unde și ajutorul hotărâtor dat editării Florilor sacre (1912). Îl va sprijini și mai departe la Flacăra, unde poetul, împreună cu Horia Furtună și Adrian Maniu, joacă un rol important, după retragerea lui C. Banu. De acum încolo cariera sa poetică (debut, în 1911, la Convorbiri literare) va fi bine definită, cu întreruperi trecătoare în timpul campaniei din 1913 și 1916—1918.
 
După război este atașat, până în 1920, delegației române la conferința de pace. Revenit în țară, se consacră în întregime literaturii și participării la conducerea unor reviste (Cugetul românesc, Gândirea). Se impune printr-o bogată activitate poetică (peste 11 volume), de traducător (Baudelaire, Jammes, Saint-John Perse, Moreas etc), conferențiar și eseist.
Entuziast și competent cititor de poezie românească și străină, gustată în original, în mai multe limbi europene, Ion Pillat și-a strâns doar o parte din contribuții într-un volum de „Portrete lirice” (1936), urmat de Tradiție și literatură (1943). Membru al P.E.N.-clubului, mare călător, în Spania (1929), Italia (1931), Grecia (1937).
Om de societate și de relații intelectuale distinse, poetul cunoaște și invită în țară personalități de talia lui Claude Farrere, Claude Anet, Rene Benjamin, Henry Massis, Jacques Bainville, Jules Romains, Paul Morand, Georges Duhamel, Kay-serling, Hans Carossa, Jorge Guillen, Iovan Ducici, regretând că n-a putut să aducă în Bucureșți și pe Paul Valery, Paul Claudel și Saint-John Perse, pe care i-a cunoscut personal. Regretă, de asemenea, că n-a avut printre invitații săi și pe Rilke, cu care a fost în corespondență.
 
Obține, pe rând, licență în Litere (1913) și Drept (1914) la Paris, după care se întoarce în țară și participă efectiv, mai ales după încheierea primului război mondial, la viața culturală și literara a epocii. Se implică în activitatea editorială (în 1916 publică volumul Plumb al lui Bacovia), teatrală (dramatizează, împreună cu Adrian Maniu, cunoscutul român al lui Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi, sub titlul Dinu Păturică), publicistică (participa la editarea sau conducerea unor reviste de seama ale timpului), de antologator (realizează, în colaborare, o antologie "a toamnei și una dedicată "poeților de azi), de traducător (îndeosebi din poezia franceză și germană), de eseist, conferențiar, estetician, rezultante firești ale unei culturi cu totul remarcabile. Această activitate prodigioasă este adesea întreruptă de călătorii, cu deosebire în zone mediteraneene: Spania, Italia și mai ales Grecia.
 
După ce, în 1944, îi apare în ediție definitivă lirica, în trei volume, pleacă dintre noi în seara zilei de 17 aprilie 1945, în urmă unei congestii cerebrale.
 
Volume de versuri:
Visări păgâne, Bucureșți, Editura Minerva, 1912;
Eternități de-o clipă, Bucureșți, Editura Flacăra, 1914;
Amăgiri, Bucureșți, Editura Flacăra, 1917;
Grădina între ziduri, Paris, Editura Frazier
Soye, 1919 și Bucureșți, Editura Socec, 1920;
Pe Argeș în sus, Bucureșți, Editura Cultură Națională, 1923;
Biserica de altă dată, Bucureșți, Editura Cartea Românească, 1926;
Florica, Bucureșți, Editura Cultură Națională, 1926;
Limpezimi, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1928;
Caietul verde, Bucureșți, Editura Cartea Românească, 1932;
Scutul Minervei, Bucureșți, Editura Luceafărul, 1933;
Poeme într-un vers, Bucureșți, Editura Cartea Românească, 1936;
Umbră timpului, Bucureșți, Editura Universul, 1940;
Balcic, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1940;
Împlinire, Bucureșți, F. P. L. A., 1942;
Poezii, ediție definitivă, trei volume, Bucureșți, F. P. L. A., 1944. 
 
Traduceri (versuri):
Poezii alese din Francis Jammes (în colaborare cu N. I. Herescu), Buc, Cartea vremii, 1927 ; St.-J. Perse. Anabasis, Buc, Cartea românească, 1932; Din poezia germană (antologie). Cernăuți, ed. Litcraria, 1937; Poezii din Baudelaire, Buc, LE., Toroutiu, 1938 ; Maurice de Guerin, Centaurul ți Bacantă (traducere), Buc, Euphorion, 1941.
Ctitorii a apărut în volumul Pe Argeș în sus, București, Editura Cultură Națională, 1923.
Cămară de fructe a apărut în volumul Pe Argeș în sus, București, Editura Cultură Națională, 1923.
Aci sosi pe vremuri a apărut în volumul Pe Argeș în sus, București, Editura Cultură Națională, 1923-
Calendarul viei. Undrea a apărut în volumul Limpezimi, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1928.
Poeme într-un vers au apărut în volumul cu același nume, București, Editura Canea Românească, 1936.
Cimitir tătăresc a apărut în volumul Balcic, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1940.
Poeziile sunt reproduse din vol. Poezii, Buc, F.R., 1944.
 
Sursă text: poeții-nostri.ro/ biografie realizată de Gerra Orivera
 
Sursa foto: „Dobrogea culturală între Constanța și Balcic. Istorie, patrimoniu, peisaj”, din Biblioteca digitală ZIUA de Constanța
 
Citește și:

Ştiaţi că...? Ion Pillat, autorul volumului „Pe Argeş în sus”...