#DobrogeaDigitală „Bătrâna şi atât de tânăra Constanţă”

În volumul său de confesiuni  „Visul cavalerului“, scriitorul dobrogean Pericle Martinescu imaginează un dialog cu alter-egoul său, de-a lungul căruia face dezvăluiri de o sinceritate crudă despre sine, despre oameni și împrejurări care i-au marcat existența aproape centenară.

Este vorba despre un testament spiritual, pe care autorul îl dorește publicat la împlinirea a 100 de ani de la nașterea sa, pentru ca timpul să mai „ostoiască” din asperitățile trăirilor și evocărilor „gălăgioasei noastre agitaţii omeneşti”.

Vorbind despre prima parte a vieții sale, despre anii de școală petrecuți la Constanța, autorul își amintește de orașul de la malul mării, în perioada interbelică, așa cum se ridica el semeț, scuturându-și ultimele vestigii ale vechiului Kiustendge. Avem, astfel, o imagine vie și detaliată a perioadei de avânt înfloritor al fostei urbe orientale, scriitorul declarând cu emoție că va rămâne mereu „un adorator constant al Constanţei”.
 
 

„Constanţa nu este pentru mine numai o sursă bogată de amintiri plăcute, ci mai ales oraşul care, după ce am părăsit cadrul bucolic al satului, m-a fascinat prin coloratura lui citadină de un caracter cu totul special.

Consider un adevărat privilegiu că am avut şansa să devin elev de liceu acolo, deoarece Constanţa îmi oferea posibilitatea să iau contact, dintr-odată, cu un univers pe cât de complex şi activ, pe atât de atrăgător şi instructiv, unde un tânăr avid să cunoască tentaţiile civilizaţiei şi culturii putea să se scalde cu pasiune şi dezinvoltură în ambianţa lor modelatoare. Constanta nu era un oraş oarecare.

Marea, cu mirajul ei etern, plaja, portul, viaţa cosmopolită de pe străzile centrale, istoria sa, mai veche sau mai nouă, populaţiile diverse ce convieţuiau aici, şi îndeosebi confruntarea aceea ostentativă dintre arhaic şi modern, dintre pitorescul implantat la temeliile sale şi o sete de modernizare rapidă, dădeau acestei citadele, cu precădere în prima parte a perioadei dintre cele două războaie, un impuls spectaculos de un farmec deosebit, menit să o scoată din anacronismul legendar în care zăcuse atâta timp.

Am apucat ceva din vechea Constanţa şi am asistat, de-a lungul anilor, la avatarurile ei succesive, i-am străbătut ţărmurile, străzile şi cartierele relativ noi, m-am îmbătat de romantismul nopţilor cu lună pe malul mării şi am cunoscut urgia iernilor cu vânturi aspre şi haine, am trăit acolo în toate anotimpurile şi am urmărit sub toate aspectele viaţa ce se desfăşura între zidurile sale, încât pot spune că am devenit repede un fiu legitim al oraşului şi am rămas un adorator constant al Constanţei.

Dintre toate oraşele prin care am trecut în cursul vieţii, Constanţa mi-a rămas cea mai dragă, pentru frumuseţile ei naturale ca şi pentru varietatea aspectelor şi activităţilor sale cotidiene.

Prin faptul că, în anii de liceu, locuiam la fratele meu, care era revizor vamal, în port, am avut prilejul să intru deseori în incinta vămii, să vizitez vasele de pasageri cu trafic internaţional, prin ale căror saloane elegante se perinda o lume ce mi se părea plină de frumuseţe şi fast, să fiu prezent la plecarea sau la sosirea vapoarelor, trăind atmosfera aceea specifică a unei g ări maritime şi asistând l a îndeplinirea formalităţilor impuse în asemena împrejurări.

Şi în această privinţă, am dreptul să mărturisesc că am fost un privilegiat, deoarece mi s-a oferit de la început ocazia să cunosc un sector mai puţin accesibil, unde nu mulţi dintre ceilalţi colegi ai mei aveau ocazia să pătrundă.

Atunci am putut să-mi dau seama că lumea e mai largă decât o vedeam cu ochii proprii şi să am primele tresăriri ale conştiinţei despre cosmopolitismul şi universalismul agitaţiilor şi aspiraţiilor omeneşti. Dar tot acolo am contractat şi acel fervent microb turistic, al dorului de a pleca, de care nu m-am lecuit o viaţă întreagă.

Pe scurt amintirile mele din Constanţa sunt vii şi diverse, legate de un oraş cu faţete multiple şi cu un ritm intens de viaţă, ce mi-a solicitat de la început interesul emoţional şi mi-a îmbogăţit rapid con\inutul de noţiuni despre lumea în care abia descinsesem.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

Alter-Ego: Perioada de avânt înfloritor a Constanţei se situează tocmai în anii aceia de după primul război mondial, adică după 1920. În acel timp oraşul mai avea încă patina unei burgade mult deosebită de ceea ce va deveni mai târziu.

Ego: Pe atunci, oraşul nu era, desigur, localitatea extinsă şi animată de azi, cu alură de metropolă, invadată de turişti şi beneficiind de o notorietate mondială.

Cu toate că în anii aceia se grăbea să scuture de pe ea ultimele vestigii ale unei îndepărtate «Kiustendge», îmbrăcând zalele civilizaţiei moderne ce-o asalta galopant din toate părţile, bătrâna şi atât de tânăra Constanţa mai păstra ceva din structura unei urbe ce se mândrea a fi «capitala» provinciei «sale» de la marginea ţării.

Pe strada Mangaliei, întinsă de la Obor până la ţărmul mării, se aflau puzderie de prăvălii, birturi şi hanuri, îmbâcsite de mărfuri şi de oameni, unde trăgeau ţăranii cu căruţele şi utilajele lor când veneau «la târg» să vândă produce agricole (grâu, lână, brânză) şi să facă în schimbul lor diverse cumpărături de uz casnic, sau să alerge pe la bănci, tribunal, prefectură, doctori, avocaţi, ori prin alte locuri unde îi mânau daravelile lor nenumărate. Strada Mangalia era prin excelenţă depozitara comerţului popular.

Pe cealaltă· arteră prin ci pală, mai aerisită şi mai aristocratică; strada Carol (azi bulevardul Tomis), care se încrucişează cu strada Mangaliei şi coboară spre Centru, se înşirau cafenele, cinematografe, restaurante, magazine de lux, agenţii navale, hoteluri şi şantanuri pentru populaţia flotantă a oraşului, în special pentru marinarii de toate limbile şi neamurile ce debarcau în port şi veneau să-şi petreacă în oraş nopţile de «învoire pe uscat».

Paralelă cu strada Carol, ducând tot în piaţa Independenţei - sau Ovidiu, deoarece în mijlocul ei tronează de o sută de ani, meditativ, în bronz, Poetul - coboară strada Mircea cel Mare, cu aspectul ei tipic grecesc, atât arhitectonic cât şi demografic, ce evoca o lume şi o atmosferă de coloratură peloponeziacă.

Această stradă era însă ameninţată în permanenţă cu surparea, din cauza fărâmiţării malurilor, căci marea rupea necontenit bucăţi întregi din trupul lor, dislocările ajungând până la bordura trotuarelor şi până în pragul caselor ce stăteau să se prăvălească în văgăunele de sub ele.

Edilitatea se lupta din răsputeri ca să consolideze acele maluri abrupte şi fragile, aflate la cheremul stihiilor, însă niciodată ele nu puteau fi puse la adăpost împotriva eroziunii. În schimb, de aici marea se vedea până departe în zare, tandră şi languroasă în zilele de vară, aşa cum o cântă. poeţii, sau răscolită, iarna, de cumplitele furtuni ce-i dădeau o înfăţişare de fiinţă groaznică şi infernală, aşa cum o cunosc navigatorii.

Fiindcă am locuit câţiva ani într-o casă de pe strada Smârdan, de unde o vedeam de dimineaţa până seara pe fereastră, marea devenise un fel de mediu ambiant al existenţei mele. ea mi-a rămas familiară şi intimă sub toate ipostazele sale, aşa cum cerul şi câmpia îmi dominaseră primii ani ai copilăriei.”

 

#citește mai departe în „Visul Cavalerului”
 #„Visul Cavalerului”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri  și de azi“ .
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

Sursa foto: captură youtube/arhiva TVR
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: Dobrogea, „ca o corabie încărcată cu legende eşuată la un ţărm auster şi fabulos”

#DobrogeaDigitală: Supraviețuitor al propriului destin. „Am trăit intens, autentic și, mai ales, liber”

#DobrogeaDigitală – „Visul Cavalerului”, de Pericle Martinescu : „Nu ne putem desprinde de trecut rîzînd”