#DobrogeaDigitală-„Dobrogea românească”, de Elsa și G.Dimitriu Serea „Sămânța lăsată de Romani a germinat sub cenuşa invaziilor”

Sub titlul „Dobrogea Romană”, profesorul academician Scarlat Lambrino publică un amplu articol în antologia „Dobrogea românească”, lucrare îngrijită de Elsa și G.Dimitriu Serea – o culegere de texte, bogat ilustrată, referitoare la istoria și arheologia Dobrogei.



Format la Sorbona ca istoric și epigrafist, Lambrino a fost asistent al lui Vasile Pârvan și a preluat conducerea șantierului de la Histria după moartea acestuia, în 1927. El a extins săpăturile și în afara cetății romane târzii, descoperind și cercetând, total sau parțial, importante edificii precum basilica cu criptă din Piața Mare, basilica Rhemaxos, basilica civilă din fața Turnului Mare (turnul G), basilica cu absidă de la nord de Terme I și tabernae, zidul de incintă roman-timpuriu de pe Platoul din vestul cetății, tumuli de pe Platou. A avut contribuții marcante nu doar ca responsabil al şantierului arheologic de la Histria, dar şi ca autor de manuale școlare de istorie, precum și ca director al Şcolii Române de la Roma.

Textul din care inserăm mai jos ia în discuție configurația și evoluția Dobrogei sub cele șapte secole de autoritate și civilizație romană, dar și trecerea barbarilor, subliniind importanța acestui teritoriu pentru istoria și devenirea poporului român.
 

„Teritoriul României actuale corespunde în mare parte pământului pe care s'a desvoltat poporul Dacilor şi al Geţilor, strămoşii Românilor de astăzi. Dintre toate regiunile care-l compun, Dobrogea are o valoare deosebită pentru istoria poporului român. Acest colţ de ţară care are forma aproximativă a unui dreptunghiu, este mărginit la Apus şi la Nord de largul curs al Dunării şi de întinsele sale mlaştini, iar la Răsărit de Marea Neagră. El era locuit de Geţi care ocupau cu satele lor de ţărani agricultori amândouă malurile Dunării, dela poalele Carpaţilor până la Balcani şi la Marea Neagră, pe când fraţii lor, Dacii, trăiau pe platoul Carpaţilor. Importanţa Dobrogei, pe care Romanii au numit-o „Scythia Minor", stă mai întâiu în faptul că este ţara daco-getă care a intrat cea dintâi în lumina istoriei, fiind cunoscută Grecilor care s'au stabilit pe ţărmul mării încă din secolul al VII-lea în. de Cr.
Dar Dobrogea este mai cu seamă importantă dintr'un alt punct de vedere. Acolo s'au întâlnit pentru prima dată, în secolul I-iu în. de Cr., Daco-Geţii şi Romanii. Din lunga lor viaţă comună, care a durat şapte secole pe acest pământ al Scythiei Minor şi din amestecul lor a ieșit poporul român de astăzi[…]
In timpul secolelor cunoscute dinaintea erei noastre, Geţii formează elementul de bază al populaţiei Scythiei Minor. În diferite epoci, popoare vecine sau venite de departe s'au stabilit printre ei, fără să modifice însă fondul etnic al regiunii. Grecii veniți din Marea Egee au întemeiat, cu începere din secolul al VII-lea în. de Cr., pe ţărmul Pontului Euxin o serie de colonii printre care figurează Histria, cea mai veche, Tomis (Constanţa), Callatis (Mangalia), Dinoysopolis (Balcic). Încă înainte de Greci, Scythii din Nordul Pontului Euxin îşi întinseseră stăpânirea asupra Carpaţilor şi asupra Scythiei Minor. Ultimul lor rege, Ateas, a fost isgonit din Dobrogea în anul 339 de Filip al II-lea, regele Macedoniei. De atunci Scythia Minor a trăit sub dominaţia macedoneană până la Lysimach: După moartea acestui rege, cetele cuceritoare ale Celţilor, care se stabiliseră pe valea mijlocie a Dunării, s'au pus în mişcare în anul 280 şi au coborît în lungul fluviului până la gurile sale[…]
 
Odată cu stabilirea romanilor la gurile Dunării, noua stăpânire se va exercita direct de guvernatorii provinciei, de numerosul personal administrativ şi de corpurile de trupă care vor veni să supraveghieze populaţia şi să apere Dunărea. Ea va proceda în chip metodic si continuu, îmbrățișând întreaga Scythie Minor și atingând toate domeniile vieții locale. În afară de funcţionari şi de militari, vin să se aşeze în noul teritoriu cucerit civili, agricultori, meseriaşi sau negustori, atraşi din toate colţurile imperiului de bogăţiile regiunii. Soldaţii înşişi, după terminarea serviciului militar, se stabilesc definitiv în regiune. Inscripţiile ne arată numeroase grupuri de cives Romani şi de veterani care trăiesc alături de populaţia locală În sate (viei) care iau naştere în această epocă. Băştinaşii sunt supuşi obligaţiilor impuse de autoritatea romană. Ei sunt În legături strânse cu Romanii sau cu provincialii romanizaţi care populează regiunea[…]
 O viaţă intensă 'şi înfloritoare începu în Scythia Minor. In afară de oraşele care se închiagă în jurul lagărelor militare, coloniști romani, cetățeni sau veterani, împrăştiaţi pe pământul fertil al provinciei, creiază pretutindeni noi aşezări urbane. Printre ele, unele poartă chiar numele Romanului întemeietor, ca vicus Clementiahi, vicus Secundini, vicus Celeris, etc. Ele sunt organizate după modelul Romei cu doi magiștri în frunte, cu doi chestori şi cu o adunare de senatori (decuriones). Această populaţie şi aceste organisme romane aduc cu ele în mijlocul băştinaşilor o civilizaţie superioară care le este mai accesibilă şi mai primitoare decât aceea a Grecilor, fiindcă noii veniţi sunt în majoritate agricultori care trăiesc o viaţă de ţărani, asemănătoare aceleia a băştinaşilor. Iar aceştia sunt atraşi şi primiţi în societatea romană. Ei figurează alături de cetăţeni şi de veterani în aşezările care se constituesc în această epocă. In acelaşi timp ei încep să le ridice, după obiceiul roman, monumente durabile de marmură sau de piatră. De-acum înainte ei îşi onorează morţii după chipul roman aşezând pe morminte altare sau reliefuri care înfăţişează pe cei dispăruţi sau o divinitate ocrotitoare si gravându-le în piatră numele, vârsta, titlurile şi anumite formule de rămas bun în limba latină. Scythia Minor se acoperă în acelaşi timp de oraşe solid construite şi înconjurate cu ziduri puternice, cum sunt Durostorum şi Troesmis, Axiopolis, Capidova şi Dinogetia pe Dunăre, Abrittus, Tropaeum Traiani şi Ulmetum pe calea mediană a regiunii, pentru a nu pomeni decât pe cele mai importante. Aceste oraşe sunt împodobite cu edificii publice, basilici şi terme, şi cu temple de marmură sau de piatră. Pietatea locuitorilor ridică statui, altare şi reliefuri zeilor, iar respectul faţă de autoritatea romană umple pieţele publice şi străzile de monumente înălţate în cinstea împăraţilor, a guvernatorilor şi a înalţilor funcţionari ai provinciei.

 

DESCARCĂ INTEGRAL CARTEA IN FORMAT PDF 

 

Sub dominaţia romană întreaga Scythie Minor s'a acoperit de clădiri şi monumente nenumărate care apar astăzi albe în săpăturile archeologilor noştri.
Viața înfloritoare a provinciei a durat până pe la mijlocul secolului al III-lea. Atunci au apărut Goţii care au venit să atace imperiul către valea inferioară a Dunării. Sub apăsarea lor, împăratul Aurelian a fost silit să le cedeze Dacia pe la 271 pentru a asigura mai bine frontiera formată de Dunăre. Apoi Diocleţian şi Constantin a avut grija să reorganizeze hotarul Scythiei Minor si să reconstruiască fortărețele distruse. Adânc înrădăcinat în această regiune într'o lungă perioadă de pace și de prosperitate, romanismul a putut, mulţumită măsurilor luate de aceşti doi împăraţi, să reziste încă trei secole barbarilor.
 
Dar în jurul anului 600, Avarii care târau după ei şi alte hoarde barbare au sdruncinat sub loviturile lor stăpânirea imperiului roman din Orient la gurile Dunării. Ei veniră chiar să asedieze Constantinopolul. In cursul secolului al VII-lea provincia fu pierdută.
Autoritatea şi civilizaţia romană au domnit prin urmare în Scythia Minor timp de aproape şapte secole. Dacă avem în vedere rezultatele săpăturilor pe care archeologii noştri le-au efectuat în Dobrogea de pe la 1880, se poate constata cu uşurinţă că această epocă este singura în toată istoria Scythiei Minor în care să fi înflorit o adevărată civilizatie în toată regiunea. Înainte de Romani, nu se găsesc, în afară de orașele greceşti de pe coastă, decât urme sărace ale civilizaţiei preistorice; după ei, barbaria care a năpădit de pretutindeni provinciile de frontieră. Singură epoca romană este reprezentată prin monumente impunătoare şi numeroase, răspândite în toate colţurile provinciei şi care dau mărturie de viaţa intensă şi de prosperitatea locuitorilor. Monumentele atestă În acelaşi timp că şi cele mai umile clase ale populaţiei învăţaseră să-şi exprime gândurile şi sentimentele în formele romane pe care învingătorii le aduseseră cu ei la gurile Dunării. Sămânța lăsată de Romani a germinat sub cenuşa invaziilor şi a dat naştere poporului român, reprezentant al civilizaţiei romane în Europa orientală.”

 
 
#citeşte mai departe în „Dobrogea românească”
#„Dobrogea românească”
#Autori Elsa și G.Dimitriu Serea
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Sursa foto: captura Youtube/Arhiva TVR
 

Citește și:

#DobrogeaDigitala: Pământul Dobrogei – „o adevărată corabie a lui Noe”

#citeșteDobrogea „Dobrogea românească“ (1938) - un nou titlu prețios, de astăzi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța