#DobrogeaDigitală Dobrogea sub diferite ocupațiuni - „Turcii au cucerit Dobrogea de la români, nu de la bulgari“

În anul 1913, apare lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, la Tipografia Curţii Regale F. Gobl FII. Volumul, interesant și prin absența semnăturii autorului, surprinde repere importante din istoria Dobrogei. De altfel, detaliile istorice îmbinate cu precizia geografică formează un portret complex al Constanţei şi al Dobrogei de început de secol XX.
 
Volumul cuprinde trei părţi. Prima prezintă date geografice şi istorice, a doua parte se axează pe etnografie şi toponimie, iar ultima parte este destinată concluziilor. La final poate fi studiată o impresionantă hartă a Dobrogei, cu localităţile şi denumirile de la vremea respectivă.
 
Fiecare dintre cele trei părți este structurată în mai multe capitole. Bunăoară, prima parte cuprinde următoarele capitole: Date geografice, Date istorice, cu subcapitolele: Dobrogea în antichitate, Dobrogea pe timpul dominaţiunei romane, Dobrogea de la năvălirea Slavilor şi Bulgarilor până la dominaţia turcească, Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească.
 
În cea de-a doua parte, lucrarea prezintă două capitole: Diferite populaţiuni şi vechimea lor în Dobrogea şi Denumirile elementelor geografice în Dobrogea. Ultima parte cuprinde un rezumat şi concluzii.
 
Capitolele lucrării prezentate integral
 
În edițiile cotidianul ZIUA de Constanța vom reda, structurat, capitolele lucrării de față. Scopul este valorificarea și readucerea în atenție a surselor bibliografice - tratate, monografii, lucrări de referință -  disponibile în Biblioteca Virtuală. Menționăm, însă, că informațiile din articole se raportează strict la lucrarea antemenționată. Pentru un tablou istoric mai cuprinzător sunt disponibile, spre pildă, în Biblioteca ZIUA de Constanța o serie de articole dedicate acestei perioade.
 
Primele paragrafe din prima parte „Date geografice“ abordează limitele teritoriale, alături de împărțirea geografică a regiunii. Lucrarea adaugă diferite informații, spre exemplu cu referire la tipul solului din anumite zone. Următoarea secțiune este dedicată prezentării istorice din perioada antichității.
 
Lucrarea prezintă cronologic tabloul istoric în secțiunea „Dobrogea pe timpul dominațiunei romane“, cuprinzând următoarele rubrici: „Imperiul Român“, „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, Cum se numea Dobrogea în anticitate și pe timpul dominațiunei romane; limitele ei“.
 
Rubrica dedicată „Imperiului Roman“ prezintă evoluția dominației romane în Dobrogea, reliefând etapele romane cuceririlor romane. Urmează „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, din care aflăm luptele duse cu triburile barbare, implicația activa a romanilor în reconstruire și apărare etc. Numeroase pagini abordează o problemă încă actuală, cea a denumirii și limetelor Dobrogei înainte de stăpânirea romană. Astfel că, autorul dedică acestei problematici rubrica intitulată „Cum se numia Dobrogea în anticitate și pe timpul dominației romane; limitele ei“. Al treilea subcapitol este intitulat „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească“. Aflăm astfel despre o nouă etapă din istoria Dobrogei. Subcapitolul este structurat în mai multe rubrici, după cum urmează: Slavii și Avarii, Bulgarii, Imperiul româno-bulgar.
 
Următoare rubrică, „Bulgarii“, se întinde pe numeroase pagini.. Numărul generos de pagini ne determină să structurăm prezentarea acestei secțiuni în mai multe ediții. În prima parte, prezentată în ediția trecută, autorul relata despre originea bulgarilor. Autorul trece în revistă diverse opinii referioare la aceasta. Finalul secțiunii prezintă o recapitulare a celor antemenționate. Ultimele rânduri din rubrica intitulată „Bulgarii“ menționează câteva concluzii extrase dintr-o prelegere a lui Nicolae Iorga,  ținută la Academia Română.
 
Subcapitolul „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească“ se încheie cu „Imperiul româno-bulgar“. Potrivit mai multor autori, al doilea țarat bulgar, denumit Țaratul româno-bulgar de unii istorici români sau Imperiul româno-bulgar  de alți autori, a fost un stat multietnic (regat) apărut la Dunărea de jos în 1186, odată cu victoria bulgarilor și vlahilor răsculați din sudul Dunării împotriva Imperiului bizantin, și dispărut în 1260 prin fragmentarea în state mai mici, cucerite în jur de 1396 de către Imperiul otoman. Autorul lucrării abordează această etapă în lucrare, expunând pe larg diferite opinii referitoare la problematică.
 
În continuare accentul este pus pe originea mai multor conducători ai imperiului. În adăugarea concluziilor rubricii „Imperiul româno-bulgar“ autorul precizează și alte evenimente și popoare care au staționat pe teritoriul Dobrogei.
 
Ultimul capitol al primei părți se intulează „Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească“. În primele rânduri autorul plasează cititorul în contextul întemeierii principatelor române.
 
După introducerea în context, autorul lămurește, primum, originea denumirii de Dobrogea. Mai departe, aflăm titlul pe care îl purtau conducătorii români. Autorul inițiază și o expunere asupra problematicii: „Cum au devenit Basarabii stăpâni pe teritoriul Dobrogei până la Marea Neagră“. Autorul nu abordează niciun aspect din perioada domniei lui Alexandru Ioan I, ajungând direct la războiul dintre 1877-1878.
 
Finalul subcapitolului prezintă concluziile ideiilor prezentate în întreg subcapitolul. Astfel, autorul reușește să creeze și un rezumativ clar al acestuia. În rândurile următoare redăm notele autorului:
 
„1. De la 1257 la 1357, Dobrogea a continuat să aparţină imperiului bulgar care la 1247 urmat după imperiul româno-bulgar al Asanizilor.

2. După 1357 Dobrogea n'a mai fost o provincie integral încorporată statului bulgar din Târnova. Astfel, litoralul Mărei Negre, împrejur de Varna şi Kaliacra, a constituit cu începere de la 1357 un Despotat, sub Dobrotici. Partea despre miază-noapte a acestui Despotat până la Mare, şi Dunăre, a aparţinut cu începere cel puţin de la 1386 Ţării Româneşti. Astfel că, după această dată, lui Ivanco fiul lui Dobrotici, nu-i rămâne în stăpânire din fostul despotat al lui Dobrotici, decât partea meridională, împrejur de Varna.

3. Năvălirea Turcilor pune capăt dominaţiunii româneşti pe malul drept al Dunării, cam pe la anul 1420. 

4.Dobrogea a fost o provincie a Vlachiei, un important bulevard al vechilor Domni ro­mâni, care sunt iubiţi şi cântaţi şi astăzi încă de Sârbi şi Bulgari, pentru că i-au apărat vitejeşte contra valurilor înnecătoare ale inva­ziunei otomane.

5. «Fapt pozitiv», după cum zice marele istoric Hașdeu, de la care am luat şi citaţiunea de mai sus, este că «Turcii au cucerit Dobrogea de la români, nu de la bulgari»“
 
Va urma.

 
Descarcă gratuit lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, din Biblioteca Virtuala ZIUA de Constanța