#DobrogeaDigitală „Elita marinei regale române în rezistența anticomunistă“, de Marian Moșneagu. Delictele contraamiralului Macellariu Horia

 

• Marian Moșneagu (n. 29 iunie 1961, Boroaia, Suceava, România) este un istoric român, specializat în istorie navală. A desfășurat și desfășoară o activitate publicistică intensă, focusat în general pe teme ale istoriei contemporane, cu precădere pe cele care privesc marina română.

Volumul de faţă este dedicat amiralilor şi ofiţerilor de marină români angrenaţi în rezistenţa anticomunistă şi se constituie într-o încercare de rememorare a represaliilor şi a umilinţelor la care au fost supuşi, ei şi familiile lor, în timpul anchetelor şi a detenţiei, precum şi a tributului plătit pentru îndârjirea şi tenacitatea cu care s-au opus regimului totalitar instaurat în România după 1947.
 
Lucrarea pune în balanţă, cu argumentele veridice ale informaţiei arhivistice, strategia de impunere samavolnică a noii ideologii a dictaturii proletariatului cu abordarea brutală şi demoralizatoare a acţiunii de restructurare a organismului militar românesc, într-o perioadă de tranziţie de la instituţia tradiţională la armata populară, tranziţie dirijată şi controlată de consilerii sovietici şi ulterior de Partidul Comunist Român, prin Direcţia
 
Superioară Politică a Armatei (D.S.P.A.) şi locţiitorii politici ai comandanţilor de la toate eşaloanele.
 
În marea lor majoritate, mărturiile documentare provin din Arhivele C.N.S.A.S., fondul „P” („Penal”), excepţie făcând cele din Arhiva S.R.I., respectiv din Arhivele Militare Române.
 

Delictele contraamiralului Macellariu Horia

 
Conform unui referat întocmit de Tribunalul Poporului la 1 octombrie 1945, fostul comandant al Forţelor Navale Maritime, contraamiralul (r) Horia Macellariu, nu era culpabil de faptele impuse de Comisia Aliată de Control.

„Contraamiralul Macellariu Horia este acuzat că a conlucrat în mod activ cu germanii, în calitate de comandant al flotei române, atât înainte de încheierea armistiţiului cât şi în primele zile după 23 august 1944, că datorită neglijenţei lui. Comandamentul naval german şi parte din navele germane au putut să se refugieze în Bulgaria şi că nu a împiedicat evacuarea unităţilor infanteriei germane de paza coastelor, punându-le la dispoziţie mijloacele de transport româneşti şi furnizând carburanţi navelor germane.

Pentru cercetarea acestor învinuiri, am avut în vedere în primul rând actele oficiale de la dosar aflate în arhiva Statului Major al Marinei, Secţia Operaţii, toate conţinând documente secrete operative, precum şi rapoartele trimise de contraamiralul Macellariu Statului Major înainte de 23 august, cât şi după 23 august.

De asemenea, am luat declaraţiuni martorilor următori: Giovani Cicolo, comandant al Bazei din Constanţa a formaţiilor Marinei de Război italiene; comandor Bardescu Nicolae, comandant al Litoralului Maritim; locotenent-comandor Vasilache Adrian, comandant al Escadrilei Distrugătoare şi şef al Biroului 2 şi căpitan-comandor Simata, comandant al Grupării de Artilerie de Coastă Constanţa.

În fine, am avut în vedere şi dosarul de anchetă făcut din ordinul Ministerului de Război, asupra activităţii comandorului Macellariu.
Din toate aceste acte şi probe rezultă următoarele: Contraamiralul Macellariu, înainte de 6 septembrie 1940, data venirii la guvern a generalului [Ion] Antonescu, îndeplinea funcţia de sub şef de Stat Major al Marinei şi secretar general al Ministerului Aerului şi Marinei, până la ianuarie 1941, când este numit şef de stat major al Marinei.

Declararea războiului împotriva Uniunii Sovietice il găseşte pe contraamiralul Horia Macellariu şef de stat major al Marinei, funcţie pe care o deţine până în ianuarie 1942, când este numit comandant al Escadrilei Distrugătoare, iar în 1943, la 23 aprilie, este numit comandant al Forţelor Navale Maritime din Marea Neagră, comandă pe care o deţinea şi la data de 23 august 1944, data încetării ostilităţilor.

I. În ce priveşte activitatea acestuia până la 23 august 1944, mai ales în dmpul cât a detinut comanda Forţelor Navale Maritime, se constată următoarele: > »Prin protocolul încheiat între Comandamentul Marinei Române şi „Amiralul GermanNal Mării Negre”, toate forţele maritime române sunt subordonate amiralului german, comandantul Forţelor Mării Negre, care primeşte directivele de la Comandamentul Grupului de Sud al Marinei germane.

Comandantul Forţelor Navale Maritime, contraamiralul Macellariu, este subordonat prin acest protocol „Amiralului German al Mării Negre”, care putea întrebuinţa direct unităţile germane, române şi italiene, toate aceste forţe fiind subordonate operativ „Amiralului German al Mării Negre”.
Conform acestui protocol, forţele navale maritime române sunt în subordinea Comandamentului Marinei Regale române numai când este necesară intervenţia ei pentru apărarea coastelor şi nu depind de acest comandament decât din punct de vedere administrativ, disciplinar şi al instrucţiei.
Până la 23 august 1944, activitatea contraamiralului Macellariu urmează a fi cercetată în cadrul acestui protocol, el neavând nicio iniţiativă din punct de vedere operativ, totul fiind subordonat „Amiralului German al Mării Negre”.

Faţă de acest protocol, colaborarea contraamiralului Macellariu şi îndeplinirea întru totul a obligaţiilor impuse prin protocolulîncheiat era obligatorie, aşa încât colaborarea sa cu forţele navale germane nu se poate încadra în Decretul lege pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării decât dacă s-ar constata că el, în calitatea pe care a avut-o, militând pentru hitlerism şi având răspunderea politică efectivă, a permis intrarea armatelor germane pe teritoriul ţării sau dacă a militat pentru pregătirea sau săvârşirea faptelor de mai sus prin grai, scris sau prin alte mijloace.
Din actele şi probele cercetate la acest cabinet, nu se constată însă nicio activitate a contraamiralului Macellariu în acest sens şi nu se constată nici că în calitatea pe care a avut-o ar fi călcat legile internaţionale de purtare a războiului.“
 
   
 
Dacă, în urmă cu 123 de ani, pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, printr-o onorantă coincidență, pe 23 noiembrie 2017, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:
 
#DobrogeaDigitală: „Elita Marinei Regale Române în Rezistența Anticomunistă“, de Marian Moșneagu. Epurarea personalului armatei româniei în primii ani postbelici

 #DobrogeaDigitală: „Elita marinei regale române în rezistența anticomunistă“, de Marian Moșneagu. Grupul reacţionarilor din marină