#DobrogeaDigitală - „Excursie în Ciclade”, de Pericle Martinescu Pe mare, către străvechea Eladă

·Drumul pe mare, către Grecia, evocat de un îndrăgostit al străvechii Elade

Însemnările lui Pericle Martinescu, adunate în volumul „Excursie în Ciclade” prilejuiesc cititorului o călătorie în plan livresc, prin locurile unde au trăit zeii - un pretext sentimental de a explora o lume fabuloasă, o invitaţie la contemplaţie şi visare.

Cartea este un ghid indispensabil pentru orice incursiune pe tărâmul străvechii Elade, căci dincolo de dragostea autorului pentru Grecia și oamenii săi, există în volum multe informații turistice de mare utilitate, precum și povești sau legende despre idilicele târâmuri antice din Atena, Egina, Santorini, Creta, Delos, Argos, Mycene sau Corint.

Deoarece călătoriile nu ne vor mai fi la îndemână anul acesta, vacanțele noastre fiind amenințate de pandemie, reproducem mai jos – spre palidă compensație - un fragment din evocarea drumului pe ape către Grecia, pe care Pericle Martinescu îl face în anul 1977.
 

„Din România, drumul cel mai frumos spre Grecia e drumul pe mare. Am fost în Elada şi cu avionul, zburând de la Otopeni până la Ellinikon (lângă Atena) în cincizeci de minute, adică atât cât ţi-ar trebui ca să străbaţi Bucureştiul de la un cap la altul, cu tramvaiul. Zbor rapid, ce-i drept, însă anost şi banalizat, fără întâmplări şi privelişti deosebite, ca şi cum ai trece dintr-o cameră în altă cameră în interiorul aceluiaşi apartament al civilizaţiei moderne.

Am parcurs, altă dată, aceeaşi distanţă cu maşina, în trei zile, traversând Dunărea pe giganticul pod de la Giurgiu, escaladând Balcanii păduroşi pe la Şipka, punctul rutier cel mai de sus al masivului bulgar, poposind la Rila, sub stâncile semeţe ce străjuiesc sumbrele chilii ale mânăstirii, străbătând mai departe munţii Pindului, cu ale lor coline blânde, împânzite cu turme de oi, rulând apoi pe la poalele Olimpului, cel mai înalt munte din Grecia, în vârful căruia întrezăream tronul unde guverna căpetenia zeilor, şi, în fine, lăsând în urmă câmpia bucolică a Thessaliei, am urcat din nou, pe serpentine ameţitoare de asfalt, peretele aproape vertical al Parnasului, pentru a poposi, pe celălalt versant, deasupra livezilor de măslini, în faptul serii, la mirificul Delfi.

Am făcut incursiuni în ţara miturilor şi a apoteozelor solare pe toate căile de acces, prin aer, pe apă şi pe uscat, ca un veritabil fiu al veacului în care trăiesc. Dar drumul cel mai frumos spre Grecia, e drumul pe mare.

În primul rând, fiindcă marea este panglica pe luciul căreia sunt imprimate - pentru a nu se mai şterge niciodată - glasurile atâtor legende şi existenţa ce aureolează pământul însorit al Eladei. Ea constituie, de la primul pas, o introducere în somptuoasa aventură spirituală şi sufletească la care se angajează cel ce porneşte sprte tărâmurile unde cândva zeii se amestecau printre oameni şi oamenii se înfruntau cu zeii.

„Vaporul, o arcă ce străpunge marea”

Şi apoi, marea este aceea care, chiar de aici, de la Tomis, Callatis sau Histria, deschide largi ferestre spre o lume scufundată în abisuri imemoriale, dar plină încă de vrajă şi miraj. Pe mare au venit argonauţii cutezători ce-au pus temelia cetăţilor ale căror vestigii ne vorbesc şi astăzi, într-un limbaj nostalgic şi evocator, despre fapte şi mulţimi ce vor fi fost la timpul lor puternice şi reale, însă acum dorm înăbuşite în pânzele grele de basm. Am ascultat în nenumărate veri petrecute pe ţărmul mării glasul acestor vestigii şi, răspunzând chemării lor din adâncuri, m-am vrut un argonaut care să facă drumul invers, de la basm la realitate - o realitate situată cu mii de ani în urmă - animat de gândul, nu mai puţin cutezător, de a călca pe locurile unde se află izvoarele culturii şi civilizaţiei europene şi de a mă scălda, cu toate fibrele fiinţei mele senzoriale şi spirituale, în pulberea solară din care s-au zămislit graţia şi strălucirea lor de altă dată.

DESCARCĂ INTEGRAL CARTEA IN FORMAT PDF

Am pornit, aşadar, spre Grecia într-o noapte caldă şi liniştită de primăvară. Şi am apucat drumul pe mare. Pentru cel ce se desprinde întâia oară de uscat, acest drum capătă aspectul unui voiaj frenetic şi aproape fantastic, căci marea este simbolul viu al Libertăţii, după care aleargăm întotdeuna, noi, oamenii, cu patimă şi insetare. Purtându-te prin imperiile apelor sale, ea îţi creează sentimentul că te desprinzi cu totul de existenţa obişnuită, lăsată undeva în urmă; şi că pluteşti, între stelele cerului şi spuma imaculată a undelor, către spaţii ireale şi fabuloase, învestite cu seducţie şi poezie. O călătorie este de fiecare dată o aspirare spre un univers inedit, necunoscut. Călătoria pe mare îţi dă iluzia deplină a acestei înalte aspirări. Când ţinta voiajului este Grecia, o astfel de călătorie capătă de-a dreptul înaripări de epopee.

Vaporul, transformat într-o mică cetate plutitoare, pare o arcă ce străpunge noaptea, nerăbdătoare să atingă pragurile luminii. În liniştea desăvârşită ce stăpâneşte Cosmosul, nu se aude decât vuietul elicei care se învârteşte vertiginos la fund, ca un spiriduş năzdrăvan ce mână sufletele spre o emisferă himerică. E trecut de miezul nopţii, iar oraşul părăsit la ţărm se scufundă încet în beznă, cu luminile lui scânteietoare, prefăcute acum în licăriri palide şi triste, lipsite parcă de orice zvon de viaţă. Pe vas mai stăruie încă ceva din agitaţia duioasă a despărţirilor de pe chei, dar călătorii încearcă acum să uite cât mai repede tot ce au lăsat în urmă - bucurii, dureri, griji, regrete - căutând să se integreze în noua ambianţă a călătoriei. Fiecare pasager e stăpânit de un calm aparent, însă în dosul acestui calm zvâcneşte o fericire violentă ce face să vibreze intens sufletele, cutropindu-le cu flacăra iradiantă a voluptăţii de a călători. Mulţi dintre ei trăiesc poate sub impresia că sunt nişte noi argonauţi plecaţi spre legendare Colhide.

Cine a spus: «Partir, c'est mourir un peu» a fost victima unei false impresii. Poate: «Rester, c'est mourir un peu» - însă plecarea, oriunde, oricând, este o renaştere, o dezmorţire a energiei sufleteşti şi trupeşti, o eliberare din împletitura de convenţiuni ce îngrădesc existenţa în cadrele prestabilite din care tocmai te desprinzi.

Călătoresc pe mare, mă îndrept spre Mediterana, cântată de poeţii şi epopeile tuturor veacurilor! GânduI acesta îmi îmbată fiinţa, mă umple de o tulburătoare emoţie. Mii de viori îmi însoţesc făptura cu melodia lor dezlănţuită, celebrând imensa bucurie ce mă devastează. Iar marea, ca şi cum ar înţelege că în braţele ei se află un amant fidel şi pasionat, îşi desfăşoară întreaga salbă de seducţii şi incantaţii, spre a-{ni face şi mai frumoasă această râvnită evaziune către zări necunoscute, in căutarea «lânei de aur», a feeriei.”

#citeşte mai departe în „Excursie în Ciclade”
#„Excursie în Ciclade”
#Autor Pericle Martinescu
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Sursa foto: Arhiva ZIUA de Constanța
 

Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: „E un roman întreg în această moarte clandestină”

#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Pericle Martinescu, angajat să scrie o biografie romanţată a prim-ministrului Petru Groza

 #DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Moartea suspectă a lui Marin Preda

#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Agapă printre artiştii Operei. Petru Groza, aşa cum puţini l-au cunoscut