#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu Un vis. „Poporul a învins, acum va fi bine pentru toată lumea”

Cu volumul „Jurnal intermitent”, Pericle Martinescu ne oferă ocazia reconectării la istoria trăită în anii instaurării regimului comunist în România.
Autorul rememorează în paginile de jurnal două perioade distincte, 1945-1947 şi 1964-1984, cu toate evenimentele importante ce au marcat o Românie strivită sub noua doctrină, absurdă şi dezumanizantă.
Mărturiile privind revolta şi suferinţele din timpul dictaturii proletcultiste alternează cu evocări ale unor personalităţi culturale din epocă, cu note asupra unor lecturi esențiale, comentarii despre evenimente internaționale, chiar și relatarea unor vise:
 

„Curioasă geneză a visurilor! De unde pornesc, cum se formează ele?
Azi-noapte am visat că intram în corpul diplomatic al... Statelor Unite ale Americii. Mă aflam la Casa Albă, în biroul Preşedintelui, care îmi dădea ultimele sfaturi în legătură cu noua mea carieră, de secretar de ambasadă. Biroul era ticsit de cărţi, reviste, ziare, corespondenţă împrăştiată peste tot, ustensile de lucru pe masă, pe scaune. Preşedintele, un om în plină vigoare, rotofei, cu obrajii rumeni, ras proaspăt, cu ochii vii, rotunzi, aproape chel, stătea întins pe canapea, cu faţa în sus, şi-mi vorbea. Eu mă aflam deasupra, la nivelul tavanului, întins cu faţa în jos, şi-l ascultam. În cameră se mai aflau secretarul de stat şi ambasadorul care urma să mă aibă ca secretar. Preşedintele îmi spunea cum trebuie să mă comport în funcţia mea diplomatică, să urmăresc binele ţării şi al omenirii, să mă feresc de iscoade, să combat elementele duşmănoase, anarhismul, aventurismul, rapacitatea celor ce vor să se îmbogăţească pe spinarea altora. În timp ce vorbea îmi căuta mereu privirile, ca şi cum ar fi vrut să citească în ele gândurile mele, şi eu mă uitam direct în ochii lui, cu încredere şi respect. Ceilalţi doi stăteau şi ascultau. Deodată, sună telefonul personal, aflat într-o mică nişă la căpătâiul Preşedintelui. El îl ia repede, îl smulge din priză, sare de pe canapea şi trece în camera alăturată, ca să vorbească. Era o convorbire strict secretă, cu cineva de la celălalt capăt al lumii. Dialogul nostru s-a întrerupt brusc. Dar peste puţin, Preşedintele a revenit. Camera era acum plină de lume, fiindcă în lipsa lui au dat buzna acolo multe persoane aferate - miniştri, ambasadori, oameni de afaceri, delegaţi de tot felul - care îl solicitau pe şeful statului.

 

DESCARCĂ GRATUIT VOLUMUL ÎN FORMAT PDF!  

Înainte de a li se dedica lor, a venit spre mine, ca pentru a continua, sau a încheia discuţia noastră. Nu mi-a spus nimic, în schimb eu m-am simţit dator să-i adresez câteva cuvinte, ca răspuns la cele ce îmi vorbise el mai înainte: «Vă mulţumesc din tot sufletul meu pentru cuvintele rostite. A fost o adevărată lecţie de moralitate diplomatică, pe care mi-am însuşit-o perfect şi o voi respecta întocmai. Vă asigur că voi fi un slujitor cinstit, credincios şi respectuos, că voi urmări numai binele, că nu voi uita niciodată sfaturile ce mi le-aţi dat şi că vă voi rămâne profund recunoscător pentru încrederea ce mi-o arătaţi.» Preşedintele n-a mai avut timp să stea de vorbă, fiind târât de gloata solicitanţilor în alt birou. Am rămas singur cu ambasadorul, care era şi el uimit şi încântat de frumuseţea cuvintelor adresate mie de Preşedinte. «Niciodată nu l-am auzit vorbind atât de înţelept şi cu nimeni nu s-a întreţinut atât de mult cât s-a întreţinut cu dumneata. Înseamnă că te apreciază.» Eu pluteam într-o stare de fericire adâncă şi plăcută, o fericire cum nu mai simţisem niciodată, a apărut apoi şi Luchi, fericită şi ea că vom pleca în misiune, pregătindu-ne să ne ducem să luăm postul în primire...
Ciudat vis ! Fără nici o legătură cu aspiraţiile mele actuale. Singura explicaţie - dacă visele au vreo explicaţie şi nu sunt decât nişte contacte disparate între diferite celule ale creierului nostru din rezervoarele imense ale inconştientului, contacte prin care noţiuni depozitate acolo cine ştie de când sunt scoase din cuiburile lor şi puse în mişcare în timpul somnului - singura explicaţie, zic, a visului meu de azi-noapte ar fi că aseară am mâncat doar un iaurt cu pâine prăjită, iar înaine de a adormi am citit într-un număr din Expres o evocare a episodului de la 1848, când Lamartine, în fruntea guvernului provizoriu, a luat cu asalt l'Hotel de Ville şi s-a adresat insurgenţilor să înceteze răscoala, fiindcă ţelul a fost atins, regele «Poirot» - cu capul ca o pară, cum îl desena Daumier - a abdicat şi s-a terminat cu regimul domnilor Thiers şi Guizot, poporul a învins, acum va fi bine pentru toată lumea.”

 
#citeşte mai departe în „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu 
#„Jurnal intermitent”
#Autor Pericle Martinescu
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Sursa foto: Arhivă ZIUA de Constanța
 
Citeşte şi:
 
#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Pericle Martinescu, angajat să scrie o biografie romanţată a prim-ministrului Petru Groza

#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Moartea suspectă a lui Marin Preda

#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Agapă printre artiştii Operei. Petru Groza, aşa cum puţini l-au cunoscut

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: În volumele epurate de comunişti ni se prezintă „un popor compus din escroci, semidocţi şi tot felul de lichele”

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Modificarea ortografiei limbii române, susţinută de „filologii” improvizaţi

#DobrogeaDigitală - „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii”, de Pericle Martinescu: Anton Holban, „suflet torturat” de amoruri răvăşitoare