#DobrogeaDigitală Mediocritatea, ridicată la rang de excelență

 
În cuvântul introductiv la volumul 5 din seria „ Mediocritate şi excelenţă, regretatul profesor Petre T.Frangopol explică mecanismele care au condus la starea actuală în care se află România, dominată, la toate nivelurile, de umbra mediocrității, care se întinde amenințător peste valorile autentice, sufocând, discreditând, înghițind și aneantizând puseele de excelență.

Mediocritatea pare a fi plaga cea mai nocivă a României de azi, căci se manifestă agresiv și curajos, fără rețineri de nici un fel, fiind un dușman redutabil, cu care nu se poate lupta cu armele obișnuite.

Mediocrul ocupă tot spațiul, are tupeu și este vocal, cum ai putea să pătrunzi pe lângă el sau să-i contești poziția, fără a fi atacat, asemeni unui microb care pătrunde în sistemul imunitar, amenințându-i stabilitatea? Mediocrii sau, mai grav, incompetenţii, ajung astfel să domine, să decidă pentru toți ceilalţi.

Frangopol afirmă, în toată seria sa de lucrări, adevăruri dureroase despre situația învățământului și cercetării din țara noastră, nutrind totuși o doză de speranță că lucrurile s-ar mai putea schimba, că scara actuală de valori s-ar putea răsturna, aducând până la urmă excelența acolo unde îi este locul.
 

„Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte fără echivoc mediocritatea: persoană lipsită de calităţi intelectuale deosebite, lipsit de inteligenţă, de capacitate ori cultură, de spirit, fără valoare, care nu iese din comun, nu se evidenţiază prin nimic, modest, banal. Ortega y Gasset (1883-1955) filozoful spaniol al istoriei şi culturii, a susţinut că o societate modernă este creată de elita intelectuală a ţării respective. Exemplul formării României moderne după 1866 până în 1940 este un exemplu concret al justeţei acestei idei.
Datorită perioadei comuniste care promova mediocritatea ce a prins rădăcini adânci în societatea românească, după 1989, minoritatea intelectuală de la noi pierde conştiinţa ei faţă de dezvoltarea societăţii în sensul celor afirmate de Ortega y Gasset. Clasa politică practic a blocat dezvoltarea educaţiei şi a ştiinţei la nivelul societăţii occidentale, prin bugetele anuale ridicol de mici (situate sub limita legală!), alocate acestor domenii vitale pentru orice societate modernă. A sprijinit în schimb dezvoltarea universităţilor particulare, adevărate fabrici de diplome, a căror lipsă de valoare nu mai trebuie demonstrată. Evident există şi unele excepţii notabile, dar acestea nu schimbă cu nimic situaţia de fond, nocivă, creată de aceste fabrici de diplome ale societăţii româneşti de astăzi.
În anii 1947-48 ai secolului trecut, a existat o directivă a NKVD (temutele servicii secrete ale URSS, Rusia de azi) care impunea - prin consilierii sovietici ataşaţi Guvernelor din ţările est-europene intrate în sfera lor de influenţă, după al Doilea Război Mondial - să «nu fie acordate salarii corespunzătoare medicilor şi profesorilor care vor fi obligaţi să ia mită şi în felul acesta statul va controla elitele din aceste sectoare ale societăţii». În acelaşi mod se impuneau bugete mici sănătăţii, învăţământului şi cercetării ştiinţifice.
Contrar aşteptărilor, oamenii politici din România de după 1989 au demonstrat că nu înţeleg ce este ştiinţa, ce înseamnă dezvoltarea învăţământului, deci a educaţiei. Acestea evidenţiază, generează şi cultivă inteligenţa, dar şi creativitatea, care sunt cei mai importanţi vectori de dezvoltare sănătoasă a resurselor umane. Acestea nu se cumpără şi constituie tezaurul naţional strategic al unei naţiuni. Dar pentru a putea să reformezi învăţământul trebuie mai întâi să ai cultura civilizaţiei Vestului şi nicidecum mentalitatea retrogradă a Estului comunist, impusă de ocupantul sovietic şi adânc înrădăcinată până astăzi în subconştientul politicianului român şi nu numai.
Marea răspundere a şcolii, cea dintâi datorie a ei este, după Spiru Haret, aceea de a forma buni cetăţeni care trebuie să-şi iubească fără rezerve ţara, de unde importanţa predării unor discipline ca limba română, istoria şi geografia, cărora Ministerele postdecembriste nu le acordă importanţa cuvenită. Într-o Universitate de prestigiu, un profesor universitar ajuns în această poziţie, trebuie să fie un om de ştiinţă valoros, recunoscut peste hotare prin activitatea sa de creator de ştiinţă, dar şi de creator de şcoală competitivă la nivelul internaţional al cunoaşterii.
Dar Legea Educaţiei Naţionale a fost modificată în mod discret pe data de 30.12. 2013, astfel încât orice universitate din România să poată organiza doctorate, să menţină la putere decizională pe cei pensionabili, ca să citez numai unele din numeroasele decizii care constituie un regres în crearea unei Universităţi româneşti competitive, la nivelul valoric al celor din UE.
Din păcate, migraţia tinerilor de valoare, dar şi a cadrelor calificate valoroase aduce un prejudiciu uriaş României, care este în majoritatea cazurilor la coada clasamentelor internaţionale din aceste domenii vitale ale dezvoltării unei societăţi moderne. Ideea principală a tuturor articolelor din cele patru volume precedente ale acestei cărţi o reprezintă politica ştiinţei în România, starea precară a cercetării româneşti, reforma învăţământului, sistemul de atestare şi promovare a valorilor, maculat de dominaţia în majoritatea cazurilor a unor clanuri îmbătrânite în rele, lipsa de orizont oferită tinerilor specialişti şi temeiurile exodului lor.
Cultura ştiinţifică a unei naţiuni înseamnă în primul rând recompensarea şi recunoaşterea elitei sale ştiinţifice, a excelenţei institutelor sale care sunt tratate cu respectul cuvenit. În Statele Unite această situaţie reprezintă o normalitate a vieţii sociale unde se ştie că excelenţa este tezaurul cel mai preţios al unei naţiuni şi de aceea atragerea celor mai bune creiere din lume în universităţile lor şi în laboratoarele marilor firme multinaţionale constituie o prioritate naţională. Elitele creează cunoaştere, noul, progresul tehnologic şi implicit dezvoltarea economică. Comparate cu alte grupuri profesionale, elitele ştiinţifice se situează pe primele locuri ale ierarhiei sociale, indiferent de criteriile folosite în mod obişnuit pentru a stratifica din punct de vedere profesional populaţia unei ţări. La noi în ţară mediocritatea este ridicată la rang de excelenţă şi a început să devină nocivă.”

 
#citeşte mai departe în „Mediocritate și excelență. O radiografie a științei și învățământului din România”  
#„Mediocritate și excelență. O radiografie a științei și învățământului din România”, vol.V 
#Autor Petre T.Frangopol  

Dacă, în urmă cu 123 ani, pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.   

DREPTURI DE AUTOR  

a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.   b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.   
 
Sursa foto: captură youtube/arhiva tvr  

Citește și:

#Dobrogea Digitală: Ne putem educa pentru a fi „altfel”

#Dobrogea Digitală: Învățământul românesc și „utopia egalitaristă”