#DobrogeaDigitală Nae Ionescu – o minte sclipitoare, dar şi unul dintre cei mai şarmanţi bărbaţi din Bucureştiul interbelic

 
Nae Ionescu este una dintre vocile marcante ale anilor tulburi ai interbelicului.
Profesor și mentor al unei generații de intelectuali din care au făcut parte Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica sau Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu a fost una dintre figurile publice reprezentative pentru extremismul de dreapta din epocă, dar și un personaj pitoresc, o legendă a spiritului, de un farmec și o seducție irezistibile.
Celebră în epocă a rămas iubirea dintre Nae Ionescu şi Măruca Cantacuzino, pe atunci soţia faimosului muzician George Enescu. Măruca se îndrăgosteşte iremediabil de filosof, iar Enescu nu poate decât să asiste neputincios la relaţia extraconjugală a soţiei sale. Povestea de dragoste dintre Măruca Cantacuzino şi Nae Ionescu se încheie în anul 1940, anul în care filosoful se stinge din viaţă.
Astăzi, când se împlinesc 132 de ani de la nașterea celebrului filozof și pedagog român, vă oferim un fragment din evocarea pe care i-o face scriitorul dobrogean Pericle Martinescu, fostul său student, în volumul „Figuri în filigran”, relevând un profesor cu totul atipic, care își magnetiza audiența cu un talent oratoric desăvârșit, vorbind deopotrivă despre filosofie, artă, politică sau spunând anecdote.
 


„Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti dispunea, prin anii '30, la cele 13 sau 14 catedre pe care le avea, de o pleiadă de profesori ce a constituit un veritabil titlu de glorie, pentru acest select for de învăţământ superior din România. E destul să amintesc doar câteva nume pentru a ilustra şi justifica afirmaţia pe care o fac aici. Am avut astfel ca magiştri în acei ani numai figuri eminente ca: C. Rădulescu-Motru, D. Gusti, P.P. Negulescu, Mircea Florian, N. Iorga, Mihail Dragomirescu, S. Mehedinţi, Ovid Densusianu, D. Caracostea, N. Cartojan, Charles Drouhet, D. Russo, C. Giurescu, Tudor Vianu, Gh. Oprescu, Al. Rosetti, Al. Marcu
ş.a. al căror prestigiu şi a căror vocaţie didactică se răsfrângeau şi asupra generaţiilor de învăţăcei ce treceau pe sub privirile lor. Niciodată Universitatea din Bucureşti - şi mă refer numai la cea de studii umanistice - nu s-a mândrit cu un asemenea ansamblu de capacităţi profesorale ce formau un corp academic omogen şi străluceau prin operele şi activităţile lor de la sau din afara catedrelor pe care le conduceau. O mare parte dintre mentorii de atunci au contribuit, direct sau indirect, la împlinirea culturii româneşti pe plan naţional şi internaţional în acea perioadă de avânt spiritual şi social care a fost epoca interbelică, şi mai ales în cea de a doua jumătate a ei.

Din acest palmares de personalităţi exceţionale enumerate mai sus lipseşte un nume - şi nu dintre cele mai puţin importante: Nae Ionescu. Omisiunea nu este însă întâmplătoare. E vorba de o figură - controversată şi atunci şi acum - ce se distingea prin structura sa intelectuală deosebită şi prin modalitatea personală de a-şi ţine cursurile, care adesea şocau şi întotdeauna magnetizau auditoriul.
Mi-amintesc că în 1934, când şi-a deschis cursul de Logică din acel an, Nae Ionescu făcea o afirmaţie ce putea să sune ca un oprobriu într-un amfiteatru universitar, dar nu era decât un fel de credo al profesorului de la catedră: «Sunt pus aici ca să vă mint, dar nu vreau să fac lucrul acesta». Se referea la conţinutul tradiţional, oficial, al programelor de învăţământ, şi cu aluzie la starea de spirit a generaţiilor noi pe cale de a-şi pierde încrederea în acele programe. Şi tot atunci, făcând de asemenea aluzie la situaţia încordată în care se afla lumea în acel moment (se vorbea peste tot de înarmări, de crize sociale, de revoluţii, de război etc.), adresându-se tinerilor săi auditori, debitase această frază profetică ce avea să capete mai apoi o confirmare năpraznică: «Dumneavoastră veţi termina Universitatea. Dar cei ce vor veni după dumneavoastră în aceste săli n-o vor termina. Aşa cred eu».
Într-adevăr, curând după aceea, au intervenit evenimentele cumplite care au smuls tineretul universitar din sălile de studii şi l-au aruncat în pârjolul «prigoanelor», al puşcăriilor şi al câmpurilor de luptă din războiul ce s-a declanşat necruţător. Profesorul prevăzuse cu o extraordinară luciditate ceea ce se va întâmpla şi o declarase într-un mod ferm şi cutezător.
Acest stil lucid de a preda se datora faptului că Nae Ionescu nu venea la catedră cu un bagaj de acumulări şi teme clasice, ci punea în circulaţie probleme de ordin esenţial, legate de fenomenele istorice imediate sau previzibile într-un timp apropiat. În acest sens, el se situa pe o poziţie distonantă în ambianţa celorlalţi profesori amintiţi mai înainte: era, ca să zic aşa, un «anti-universitar».
Deţinea catedra de Logică, apoi pe aceea de Metafizică, înfiinţată chiar de dânsul”.


#citește mai departe în „Figuri în filigran”


#„Figuri în filigran”
#Autor Pericle Martinescu


Dacă în urmă cu 124 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.



DREPTURI DE AUTOR


a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.


b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.


Citește și:

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim. Anul 1940”, de Pericle Martinescu Strania înmormântare a lui Nae Ionescu