Istoria Dobrogei - Bibliografie Iustinian (sec. VI) - „Corpus iuris civilis” („Novele”)

Împăratul Iustinian I cel Mare (527-565) a instituit o comisie de juriști, condusă de Tribonianus, care a adunat, clasificat, comentat și editat sursele dreptului roman, ansamblul legilor fiind cunoscut sub numele de „Corpus iuris civilis”. Din el fac parte următoarele culegeri, care au apărut în perioada 529-534: „Digesta” sau „Pandectae”, în cincizeci de cărți; „Institutions sive amen:a”, în patru cărți; „Codex Iustinianus”, în douăsprezece cărți. La acestea s-a adăugat culegerea legilor adoptate în timpul domniei lui Iustinian, numite „Novellas”, în total 168 plus 13 edicte. Unele dispoziții judiciare cuprind informații importante din punct de vedere istoric. (ed. H. Mihăescu & Gh. Ștefan)
 
 

NOVELELE LUI IUSTINIAN
 
În capitolul VIII sunt prezentate salariile funcționarilor laici și religioși din provinciile Moesia Secunda (includea județul Durostor/Cadrilater) și Scythia Minor (includea județul Caliacra/Cadrilater), rezultate din divizarea vechii provincii Moesia Inferior, în contextul reorganizării administrative realizată de împăratul Dioclcețian (284-305): „VIII. Notă. Înștiințare despre sumele care, potrivit obiceiului, se cuvin a fi luate de către fiecare din demnitățile subalterne. Nimeni dintre cei care dețin demnități să nu cuteze a lua și a da mai mult decât sumele prescrise. (...) Demnitățile consulare... 47. De către conducătorul din Moesia secunda în felul acesta: celor trei onorați chartularii din sacrum cubiculum 9 nomismata, lui primicerius ai străluciților tribuni notari 15 nomismata, ajutorului său 3 nomismata, 20 orinduirii preavestiților eparhi dupa dispoziții speciale 36 nomismata.
48. De către conducătorul Sciției în felul acesta: onoraților trei chartulari din sacrul cubiculum 9 nomismata, lui primicerius al străluciților tribuni notari 15 nomismata, ajutorului acestuia 3 nomismata, orânduirii preavestiților eparhi dupa dispoziții speciale 36 nomismata. Dată cu șaptesprezece zile înainte de calendele lunii mai în timpul consulatului vestitului bărbat Belisarius (anul 535)”.
 
În capitolul XXVI este elogiat caracterul istoric războinic al locuitorilor diocezei Tracia, din care făceau parte și provinciile Scyhtia Minor și Moesia Secunda, și sunt evocate salariile funcționarilor laici și religioși din această dioceză: „XXVI, p. 203,1-11. Despre pretorul Traciei. Împăratul Iustinian augustul către Ioannes al doilea prea strălucit eparh al sacrelor pretorii din Orient, exconsular și patricius.
(Cuvânt înainte). E un lucru de netăgăduit, că, dacă zice cineva Tracia, ne vine imediat în minte și ideea de bărbăție, mulțime de oști, războaie și luptă: căci acestea sunt înăscute și-și au patria în țara aceea... (p. 209, 6-19). Dat la 17 mai în timpul consulatului preailustrului bărbat Belisarius (anul 535).
Trebuie acordate pretorului Traciei: pentru aprovizionări, capete și altă mângâiere 300 de solidi, asesorului său 72 de solidi, orânduirii sale 2 livre de aur. El trebuie să acorde cu ocazia întâlnirilor în felul acesta: onoraților trei chartulari din sacrum cuhiculum 9 solidi, lui primicerius ai străluciților tribuni notari și secretarilor 24 solidi, ajutorului său 3 solidi, orânduirii preavestiților eparhi după dispoziții si din oricare altă cauză 40 solidi.”
 
În Cartea XLI se menționează organizarea judiciară a provinciilor Scythia Minor și Moesia Secunda: „XLI, p. 262, 5-30. Dispoziția către Bonus, cvestorul armatei, stabilește de către cine trebuie cercetate apelurile din cele cinci eparhii: Caria [Asia Mică//Turcia asiatică], Ciprul, insulele Ciclade [Marea Egee/Grecia], Moesia și Scitia. Același împărat către Bonus, preavestitul cvestor al armatei lui Justinian.

(Cuvânt înainte). Știm că am luat de curiâd o sacră hotărâre prin care am încredințat preastrălucirii tale aceste cinci eparhii, Caria, Ciprul, insulele Ciclade, apoi Moesia [Secunda] și Sciția, spre a sta sub oblăduirea preastrălucirii tale, adăugând ca și apelurile judiciare din amintitele eparhii să nu mai fie trimise la preavestiții noștri eparhi, ci la preavestita ta mărinimie. 13. Dar pentru că au venit la noi prea mulți oameni nemulțumiți din Caria, Rodos [Marea Egee/Grecia] și Cipru și ne-au spus că sunt siliți să se ducă de multe ori și în timpul iernii în ținutul sciților și moesilor, unde te afli tu, că introduc acolo apeluri pentru lucruri neînsemnate, că ajung în primejdie și, după ce străbat mări întinse, sosesc în niște ținuturi molestate de către barbari; de aceea am hotărât să trimitem preastrălucirii tale această lege, ca înălțimea ta să asculte de față pricinile din Sciția și Moesia, care sunt apropiate, iar pe celelalte, adică pe cele din Caria, din insulele amintite și din Cipru (pentru ca au fost dezbătute de la început în fața preastrăluciților prefecți, iar apoi din sfânta noastră poruncă au fost încredințate conducătorului provinciei), dacă te găsești tu însuți în această cetate de reședință, să fie promovate și cercetate și acestea de către tine împreună cu preastrălucitul cvestor al dumnezeescului nostru palat, în sacrul auditoriu, după cum dispune și legea în vigoare privitoare la apeluri.

1. Iar daca te afli în Sciția și în Moesia, apelurile sä fie aduse în fața celui care îți tine locul în această fericită cetate; în genere deci cel care se află împreună cu preastrălucitul nostru cvestor sä asculte ceea ce i se pune sub cercetare, după natura acestor cercetări, și să nu mai sufere oamenii neplăcerile amintite, ci să fie judecați de aceștia împreună, după cele spuse de noi mai sus, deoarece ne-am hotărât să rânduim legea în așa fel, ca pricinile să fie dezbătute cu mai multa grijă și autoritate.
2. Daca ai dat tu însuți judecător pentru provinciile amintite mai sus, va audia cel care ține locul în fericita cetate, după cum este obicei și la preastrăluciții prefecți (p. 263, 1-7). Dacă se întâmplă că judecata a fost începută în fața preastrălucirii tale, care se afla acolo din întâmplare, dar pe urma ai plecat spre a plăti cheltuielile ostășești, atunci această (judecată) să fie dusă la îndeplinire fără amânare de care cel care îți ține locul, ca și cum ai fi ascultat-o tu însuți. Dacă apelul din unele provincii n-a fost trimis de la început la preastrăluciții prefecți, ci la altă autoritate judecătorească, noi nu mai schimbăm deloc dispozițiile vechi.

(Epilog). Cele hotărâte și lămurite de către noi prin această sfântă lege, prea strălucirea ta să le treacă la faptă și îndeplinire și să caute să le păstreze fără întrerupere. Dat la (18) august anul XI (de domnie) a preastrălucitului părinte, împărat, stăpân Iustinian, tată al patriei, suveran, în al doilea an de consulat al preastrălucitului bărbat Belisarius, dar prima perioadă. (anul 537).”
 


În Cartea CXX, se menționează cererea lui Iustinian adresată bisericilor din Odessos [Varna/Bulgaria] și Tomis/ Constanța de a-și vinde proprietățile imobiliare pentru a procura sumele necesare răscumpărării unor prizonieri de război romani: „CXX, p. 578, 1-7. Despre înstrăinarea și ipotecarea obiectelor bisericești. Același împărat către Petrus, eparhul pretoriilor. (...)
Capitolul IX (p. 588, 4-8). Îndemnăm preasfintele biserici din orașele Odessos și Tomis  să înstrăineze imobile pentru răscumpărarea prizonierilor de război, în afară de cazurile când au fost date de ctitori cu specificarea că ele nu pot fi însărcinate în nicio împrejurare. (p. 591, 6-7). Dat la 2 mai în al optsprezecelea an de domnie a împăratului și stăpânului Iustinian augustul, părintele patriei, în al treilea an de consulat al ilustrului bărbat Basilius (anul 544).”
 
În Cartea CXLVIII, în contextul adoptării unor scutiri fiscale de către împăratul Iustin II (565-578), nepot și succesor al lui Iustinian I, este menționat un comandant al armatei din Scithya Minor și Moesia Secunda: „CXLVIII, p. 722, 1-6. Despre scutirea rămășițelor din averile obștești. (Edict dat de împăratul Iustin]).
(Cuvânt înainte). Câtă prevedere și străduință am arătat față de treburile obștești chiar și la începuturile domniei noastre, purtând grijă de statul încredințat nouă de Dumnezeu, am lăsat să vadă toți din ceea ce-am săvârșit până acuma...( . .)
Cap. I. (p. 722, 13-22). Extindem deci asupra tuturor și această obștească binefacere a noastră și îi scutim pe supuși de rămășițele dărilor datorate de ei fiscului pentru timpul scurs până la al optulea an fiscal, și inclusiv acesta, din actuala perioadă fiscală; decretăm să nu se facă nici o încasare a rămășițelor dărilor datorate până la anul amintit, fie că acestea privesc casa de bani generală sau specială a preamăririi tale, sau conducerea sacrelor pretorii de la illiri, sau comandantul prea ilustrului prefect Iustinian al unităților militare din Moesia și Sciția sau sacrele noastre tezaure sau preasfânta noastră trezorerie sau patrimoniul sacru sau casele preamăritului curator; ci orice datorie în aur, argint sau alte forme să fie iertată tuturor datornicilor, așa încât nici agricultorilor, nici celor care iau în armată dările, nici arendașilor pe termen lung, nici proprietarilor să nu li se ceară rămășițele datorate fiscului pentru timpul până la anul pomenit și inclusiv acesta (p. 723, 19). Dată în anul I, al domniei lui Iustin părinte al patriei și suveran (în anul 566).”
 
În Cartea CLXIII, este evocată, în contextul unei scutiri fiscale  a împăratului Tiberius II (578-582), succesorul lui Iustin II, conducerea militară a provinciilor Scythia Minor și Moesia Secunda: „CLXIII (p. 749, 16-17). Despre strângerea dărilor.

(Cuvânt înainte) ... (p. 749, 23-25). Știm că distrugerile continue și numeroase de oameni au împins câștigurile la atâta lipsă, încât producătorii nici nu pot da venituri proprietarilor și nici nu sunt în stare să plătească cu îndestulare dările obștești, iar faptul acesta ne creează multe cheltuieli suplimentare pentru întreținerea armatei (p. 750, 1-5) și alte nevoi curente, fiind îngreunați de numeroase războaie și siliți să facem o mulțime de cheltuieli bănești. Ne-am gândit cu grijă cum am face să ne satisfacem și nevoile, dar să vindecăm și lipsurile supușilor noștri; și, după ce s-au ivit multe păreri divergente în această privință, a triumfat ideea să avem în vedere mai mult dragostea de oameni: să dăm supușilor noștri un ajutor plăcut lui Dumnezeu, iar ceea ce lipsește în cheltuielile obștești să fie luat din tezaurele imperiale.

Cap. I (p. 750, 6-13). Închinând deci și această grijă a noastră stăpânului Hristos și făcând cele cuvenite în aceste zile de mare sărbătoare a mântuitoarelor patimi și a sfintei sale învieri, ii aducem drept meritată ofrandă spre binele statului și darul de față, prin care acordăm agricultorilor și tuturor contribuabililor (e tot una cum am zice proprietarilor de pământuri) o singură dispoziție de ansamblu cu privire la dările obștești, distribuindu-le pe patru ani și anume în indicțiunea a noua, care va urma, a patra parte; în indicțiunea a zecea de după aceasta, altă parte la fel; și tot așa în indicțiunea unsprezece (și a douăsprezecea) câte o pătrime micșorând totodată și dările cutumiare care se dau cu prilejul unora dintre ele.

Cap. II. (p. 750, 14-18). Le iertăm acestora și rămășițele din timpul scurs până la sfârșitul celei de a cincea perioade fiscale, încheiate de curând, și decretăm să nu se facă nicio încasare a pioaselor dări iertate de noi, fie că acestea privesc conducerea supremă a sacrelor pretorii din Orient, fie prefectura din Illyria, fie conducerea insulelor și a unităților militare din Sciția și Moesia, fie sacrele noastre case de ajutor, fie altă autoritate; interzicem curialilor, perceptorilor, scriniarilor, cohortalilor palatinilor și reclamatorilor, la fel și încasatorilor și oricui a făcut și face revendicare și primire de dări, să folosească vreo înșe1ăciune față de agricultori și cei impuși la dări sau față de stăpânii moșiilor spre a-și procura avantaje din rămășițele dărilor iertate sau să ia cu viclenie angajamente, cauțiuni și garanții. (Dată în luna aprilie anul întâi de domnie al preafericitului împărat Tiberius Constantinus, perioada a VIII-a) (anul 575).”
 
În Edictul XIII, în contextul unor măsuri financiar-fiscale ale împăratului Iustinian, este amintită pedeapsa pentru unitățile militare căzute în abatere de a fi transferate la frontiera dunăreană: „Edictul XIII. Capitolul XI (p. 785, 12-27) (Același împărat)  către Ioannes, preaslăvitul eparh al sfintelor comandamente militare din Orient. Iar noi decretăm ca onoratul augustal trebuie să dea ajutor celor trimiși pentru aceasta de la scaunul tău: și celor care mânuiesc bani și scriniarilor sau celui care le ține locul în încasările care îi privesc pe aceștia precum și în cele predate casei generale și speciale.

1. Dacă se întâmplă ca unii din ținuturile amintite sunt necinstiți față de fisc și încearcă să facă tulburare spre a scăpa de obligația de a plăti, decretăm ca cel care mânuiește bani obștești sau scriniarii ori cel care le ține locul are libertatea să lămurească aceste lucruri prea mărinimosului augustal, iar acesta cu propria lui primejdie și a unității militare care ascultă de el să dea ordin oștenilor să sprijine fapta și să-i prindă pe cei necinstiți, cerând cele datorate caselor tale de bani, cu propria lui primejdie, așa încât atât prin mijloace de forță civile cât și militare să se pună capăt acestor lucruri și fără întârziere să avem încasate dările și să fie trimise în aceasta mare cetate a noastră. Să știe și prea luminații tribuni  ai prea vitejilor noștri oșteni și mai ales conducătorii lor, că dacă iau lucrurile acestea in ușor și nu pregătesc toate măsurile pe care le-am amintit, se vor afla în primejdie și în ce privește aprovizionările. Aceste provizii vor fi sechestrate de la augustal din clipa aceea și vor fi trimise caselor tale de bani pe propria lor primejdie ; și vor fi supuși la confiscare prea luminații tribuni și conducătorii lor (care trebuie să se teamă si de pedeapsa capitală) ; iar unitatea militara în întregime va fi strămutată din țară și așezată în ținuturile de dincolo de fluviul Istru sau Dunăre spre a sta de pază la hotarele de acolo... (Între sept. a. 538 și aug. a. 539).”
 
 
 
Bibliografie
Novellas, recognovit Rudolfus Schoell, opus Schoellii morte interceptum absolvit Guilelmus Kroll, ed. a 9-a, 1968, Weidman, Berlin.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (XLIX. Corpus iuris civilis)
 
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și: