Marga Andriescu a fost una dintre cele mai talentate mezzosoprane ale liricului constănţean. A cântat pe scena operei patru decenii. Încântătoare prezenţă scenică, cu o voce bine condusă, caldă, fire puternică şi sensibilă în acelaşi timp, discretă şi delicată. Viaţa ei a fost o lungă poveste de luptă pentru performanţă, pentru desăvârşire, depăşindu-şi prin perfecţiune propriile aspiraţii.
S-a născut într-o familie modestă, într-un cartier bucureştean, lipsită de ocrotirea tatălui în toată copilăria, pentru ca apoi să primească un sprijin paternal de la actorul de comedie
Vasile Tomazian, căruia, fiica adoptivă, în semn de respect şi recunoştinţă, i-a purtat numele.
A cântat mai întâi în corul Radio, apoi a urmat Conservatorul, iar prima ei repartiţie a fost la Constanţa. O destinaţie necunoscută, un oraş străin. Era anul 1965. În teatrul liric de la malul mării se montau marile opere clasice. Tinerii absolvenţi care umpleau organigrama noii instituţii îşi primeau cabinele de machiaj care deveneau, cu voie, fără voie, şi dormitor. Marga a dormit în propria cabină peste un an şi jumătate. Suficient să zdrobească inima unui tânăr actor, vecinul ei de cabină, care îi punea în clanţa uşii flori, de la ghiocei, la crizanteme, după anotimp, ba chiar escala pervazul exterior al clădirii pentru a-şi surprinde iubita. Povestea lor de iubire s-a oficializat mai târziu. Insistentul îndrăgostit era actorul
Virgil Andriescu. De la care am aflat astăzi aceste amănunte indiscrete.
Marga s-a mutat la Hotel „Căciulă”, redenumit mai târziu „Mioriţa”, chiar pe bulevardul Tomis. Și juca. Seară de seară, la sediu sau în teatrele de pe litoral. Primul rol,
Nausica, din opereta
„Nimfa litoralului” de Viorel Doboş, în regia artistică a lui Nicuşor Constantinescu, maestru emerit al artei, i-a adus şi primele aprecieri ale criticii de specialitate. A urmat opereta în două părţi
„Perichola” de J. Offenbach, în regia lui Ion Drugan, una dintre lucrările de referinţă ale genului, în care Marga Andriescu Tomazian a interpretat rolul principal.
„Voievodul ţiganilor”, „Liliacul”, „Cio-Cio-San”, „Rigoletto”, „Cavaleria rusticană”, „Trubadurul”, „Carmen”, probabil cel mai bun rol al ei, zeci de alte roluri şi sute de spectacole, jucate cu aceeaşi pasiune, cu aceeaşi poftă de perfecţiune, cu aceeaşi sensibilitate.
Melomanii constănţeni şi-o amintesc pe Azucena din „Trubadurul”, desăvârşită interpretare de adânc dramatism, sau pe Carmen dansând, cântând acompaniindu-se cu castanietele, desăvârşit sincretism al mişcărilor pe ritmul muzicii.
A făcut stagiuni pe scena Operei române din Bucureşti, a fost invitată în mai multe turnee la Dublin (Irlanda), împreună cu soprana Aida Abagief, la Ljubljana, Sarajevo (Iugoslavia), la Gdansk (Polonia).
Iubea până la sacrificiu opera, scena, studia continuu, era o perfecţionistă, iar în viaţa de zi cu zi ştia ce înseamnă marea prietenie, devotamentul, modestia. Iubea călătoriile, escalada munţii, dar mai ales iubea oamenii, viaţa. Într-o zi a anului 2012 şi-a jucat ultimul rol pe scena vieţii.
Au rămas în urmă amintirile, rolurile ei de mare succes care se adună în memoria operei astăzi. Iar actorul Virgil Andriescu a donat cotidianului ZIUA de Constanţa un album cu fotografii pentru fondul documentar „Dobrogea de ieri şi de azi”.
Galerie foto: