Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (XXlll)

Este greu să evoci trecutul apropiat al teatrului constănţean fără concursul protagoniştilor lui, artiştii. Mărturisesc acum, după 22 de episoade susţinute în prestigioasa publicaţie ZIUA de Constanţa, decepţia pe care o încerc faţă de indiferenţa celor care ar avea ceva de povestit despre sine şi despre ceilalţi şi pe care i-am provocat la amintiri. Între motivaţia „să mă mai gândesc puţin” şi refuzul de a „sta” unii lângă alţii pe acelaşi palier virtual nu a existat decât un pas.
 
Sigur, noi nu ne-am propus să facem clasamente. Care este cel mai bun, care a făcut cel mai bine o producţie artistică, care a primit mai multe aplauze sau premii. Nu ar fi cu putinţă. Pe scenă, artiştii s-au exprimat, fiecare cu măsura talentului şi a profesionalismului său. Dar, în ansamblu, la Constanţa se poate vorbi despre o şcoală de teatru care a promovat valoarea, dramaturgia de calitate, naţională şi internaţională, fiecare artist dezvoltându-se doar în ambientul celorlalţi, în echipă. Unii fără alţii nu s-ar fi putut.
 
În plus, rubrica aceasta trata egal artiştii de la cele patru instituţii profesioniste de spectacol.
În următoarele episoade voi face istoria unor spectacole. Aşa cum au rămas ele consemnate în memoria reporterului şi a publicului constănţean.
 
„Pisicile nebune” sau „Crazy Cats” a fost prima premieră a anului 1996. Tudor Petruţ, fiul excelentului actor Emanoil Petruţ, figură legendară a teatrului şi cinematografiei româneşti, a venit din America la Constanţa pentru a monta un spectacol de tip bulevardier, savuros, modern, îndrăzneţ pentru anii aceia. Textul aparţinea scriitorilor francezi Maurice Hennequin şi Pierre Weber, piesa sub titlul iniţial „Preşedintele” făcând deliciul publicului francez la începutul deceniului al optulea al secolului trecut.
 
La Constanţa, piesa a ajuns la pachet cu ajutoarele umanitare din 1990. Alături de haine, conserve şi medicamente. Lucian Iancu a tradus şi adaptat textul şi l-a încredinţat lui Tudor Petruţ. Acesta cobora din atmosfera unui Los Angeles al tuturor formulelor de music-hall la malul Mării Negre, în mijlocul unui public dornic de orice, mai ales de schimbare, de noul adus din import.
 
Despre actori, Tudor Petruţ scria mai târziu, în corespondenţa pe care a întreţinut-o în serial în Gazeta de Transilvania: „Chiar dacă n-am putut aduce America teatrului muzical pe scenele româneşti, trebuie să recunosc că, în necunoştinţă de cauză, actorii noştri sunt minunaţi pentru musical, gen atât de rar la noi, că m-au ajutat până la epuizare, mai mult decât le permite mentalitatea de artişti şi intelectuali europeni, ca să facem spectacole «americăneşti» pentru public”. Şi, comparând ceea ce produsese regizorul la Constanţa şi Arad cu „Joseph and the Amazing Technicolor Dreamcoat”, nu i s-a revelat decât că aceste producţii româneşti sunt competitive cu cele de peste Ocean. Şi că „actorii români pot acoperi cu dezinvoltură şi aria muzicală într-o atmosferă teatrală de excepţie”.
 
De altfel, Tudor Petruţ mai pusese în scenă la Constanţa un exerciţiu dramatic, „Creiere mobilate decent”, pe versurile lui Bacovia, Eugen Toma şi Dan David, pentru sala studio, „Moartea unui comis-voiajor”, de Arthur Miller, şi „Muncile lui Pulcinella”, pe texte de Commedia dell'arte.
 
Dintre toate, musicalul „Crazy Cats” a fost cel mai bine primit de public. Şi cea mai îndrăzneaţă montare de până atunci. Dar cine erau acei artişti constănţeni despre care Tudor Petruţ scria că ar fi fost competitivi cu cei din L.A.? Diana Cheregi, Vasile Cojocaru, Lucian Iancu, Iulian Enache, Eugen Mazilu, Lică Gherghilescu, Liviu Manolache, Emil Bârlădeanu, Radu Niculescu, Ana Maria Tramundana în debut, Gabriela Belu, Daniela Vitcu, Marian Bucur, Alice Cojocaru, Cosmin Mihale, Clara Ghiuvelechian, Oana Sandu, Oana Huiu. Corpul de balet fusese pregătit de Rodica Raicu Uretu, muzica - excelentă -, semnată Liviu Manolache, scenografia, de talentata Eugenia Tărăşescu Jianu.
 
Istoria teatrului înseamnă istoria fiecărui spectacol reuşit. Cu o contribuţie pe măsură a fiecărui artist.