Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii artişti ai Constanţei (XL) - galerie foto

La Constanţa s-a cântat mereu operă şi operetă, s-au prezentat spectacole de balet, dar numai în turnee. Încă din vara lui 1880, oraşul, abia revenit la viaţă românească, a beneficiat de prestaţia artistică a unor soliste celebre, unele venite chiar de pe scena Scalei din Milano, altele din proaspăta operă naţională a Bucureştiului. Cenacluri muzicale întreţinute de familia Alexandrescu, o adevărată dinastie de mari interpreţi şi compozitori, sau familia Chirescu, cu rădăcini înfipte în pământul Cernavodei, dar câte alte personalităţi locale desăvârşite pe alte scene ale ţării sau ale lumii!
 
Primul teatru muzical al Constanţei s-a născut abia în urmă cu 60 de ani. În 1957. La câţiva ani după ce apăruse teatrul dramatic. O mică formaţie muzicală locală provenind de la un ansamblu al sindicatelor căreia i s-au alăturat forţe actoriceşti din alte oraşe, unele cu renume. De la Opera din Timişoara au venit dirijorul Constantin Daminescu şi regizoarea Aca de Barbu. Au fost angajaţi şi tinerii absolvenţi de facultate Remus Georgescu - dirijor, M. Popescu, regizoare, Mireille Savopol - coregrafă. Au mai venit Magdalena Daminescu, tenorul Costin Ionescu, baritonul Elizeu Simulescu, basul Nicolae Luca, soprana Silvia Bădănoiu. Au fost înfiinţate două mici ateliere pentru realizarea costumelor şi a decorurilor.
 
În 1957, artiştii amatori ai Constanţei realizaseră un spectacol cu care avuseseră mare succes: „Vânt de libertate“, de Dunaevski. Premiera a fost bine receptată de public. Semn că existau premisele fondării unei instituţii de profesionişti.
 
Dirijorul Constantin Daminescu, de numele căruia se leagă formarea primei orchestre, povestea într-un interviu acordat mai târziu, în 1983, revistei „Tomis“, cum au fost acele primele luni de activitate la Constanţa, după ce tot el înfiinţase Opera Română din Timişoara, venind la mare dintr-un oraş cu vechi tradiţii culturale.
 
Teatrul Muzical din Constanţa şi-a început efectiv activitatea la 1 septembrie 1957, în conformitate cu prevederile unei hotărâri a Consiliului de Miniştri. Din primele zile, Constantin Daminescu a început să caute oameni dedicaţi muzicii şi să încropească orchestra.
 
„Colindam neobosit din local în local, ascultam zeci şi zeci de instrumentişti. Cei mai mulţi erau obişnuiţi să cânte după ureche; unor viorişti nu le ajungea arcuşul pentru a scoate o notă întreagă; unul dintre trombonişti, deşi avea o frumuseţe de instrument, nu ştia nimic despre el, ş.a.m.d. Cum să încep? Cu ce? Căci trebuia, în acelaşi timp, lucrat bine şi temeinic cu fiecare instrument şi cântăreţ în parte; trebuiau realizate decorurile, ca să nu mai vorbim de tot eşafodajul tehnic al unui spectacol, nevăzut, necunoscut de spectator, dar care, asemeni tuturor celorlalte compartimente, avea nevoie de dotare, de săli de repetiţii etc. S-o luăm metodic, mi-am spus. Începând cu ora 8 dimineaţa, până seara târziu, planificam câte o oră de studiu cu fiecare instrument. Unii, la început, dând de greutăţi, de exigenţă şi disciplină, ar fi vrut să dea bir cu fugiţii. Astăzi nu numai că îmi sunt recunoscători pentru nivelul la care au ajuns, dar îşi îndrumă şi copiii spre cariera artistică. Aşa că cel care ar dori să alcătuiască o istorie muzicală constănţeană - de ce nu? - va trebui, cred, să vorbească mai întâi de Concertul simfonic din 1 decembrie 1957.“
 
Din programul de sală al acestui prim concert simfonic, dirijat de Constantin Daminescu la Constanţa, care s-a ţinut duminică, 1 decembrie 1957, la ora 19.30, în sala „Fantasio“, aflăm că au fost interpretate lucrări de Weber, Uvertură la opera „Oberon“, F. Liszt, Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră, solist Nicolae Dem. Ionescu, F. Schubert, Simfonia nr. 8 (neterminată), şi P. Ceaikovski, Uvertura solemnă „1812“. Orchestra număra 46 de instrumentişti.
 
Solistul concertului, Nicolae Dem. Ionescu, era constănţean, care începuse studiul pianistic cu Nicolae Borteanu, profesorul multor muzicieni din Constanţa. Urmase Conservatorul din Bucureşti la clasa profesoarei Grette Miletineanu şi absolvise în 1956. A fost angajat ca prim-corepetitor al nou-înfiinţatului teatru muzical şi profesor la nou-înfiinţata şcoală populară de arte din constanţa.
 
La acest concert inaugural îşi dăduse concursul şi Fanfara Marinei Militare. Primul director al Teatrului Muzical a fost numit Nestor C. Gheorghiu, inginer la… Salva Vişeu. După un popas de doi ani la cârma Teatrului Muzical de la Constanţa, a ajuns directorul Casei de Discuri Electrecord, apoi a revenit ca inginer minier.
 
Un român născut pe pământ german, reîntors la Constanţa, oraşul natal al tatălui său, absolvent al Facultăţii de Construcţii a Politehnicii din Bucureşti, aşadar, inginer constructor, asprit pe şantiere, apoi în paralel cu această muncă dură devenind student la Conservatorul din Bucureşti - secţia Teorie şi Compoziţie. Datorită acestei secundare pregătiri şi desfiinţându-se Sovromconstrucţii, unde fusese angajat, este transferat la Ministerul Culturii. Inspectorul de la Direcţia Generală a Artelor Nestor Gheorghiu propune cu insistenţă înfiinţarea unei instituţii muzicale la Constanţa, oraşul copilăriei sale. Când, în 1957, autorităţile locale înfiinţează un teatru muzical în acest oraş, lui Nestor Gheorghiu i se încredinţează conducerea.
 
Cu el la comanda Liricului s-au prezentat „Liliacul“, „Traviata“, „La seceriş“, „Cavalleria rusticana“. Povestea Constantin Daminescu: „Absolut toţi soliştii au fost angajaţi pe bază de concurs, din comisie făcând parte personalităţi de primă mărime (muzicianul Egizio Massini şi maestra de balet Floria Capsali - n.n.)“. La 24 martie 1958 a avut loc la Constanţa premiera operetei «Liliacul», care marca deschiderea Teatrului Muzical. Şi acum îmi amintesc cu emoţie acele clipe de tensiune şi bucurie, aplauzele şi ovaţiile publicului. Un vis se transforma aşadar în realitate“.
 
În prima organigramă a noii instituţii erau angajaţi: Remus Georgescu şi Constantin Daminescu, dirijori, Marcela Popescu, regizor artistic, Mireille Savopol, maestru de balet, Gheorghe Velea, maestru de cor, Lila Pop, scenograf, Oliviu Spaniol, secretar muzical, Sever Cărpinişan, regizor tehnic, Gheorghe Stănescu, regizor culise.
 
Solişti: Silvia Bădănoiu, Deciu Celea, Ileana Cojocaru, Constantin Niculae, Magdalena Daminescu, Cezar Drăgănescu, Marieta Eremia, Costin Ionescu, Relu Ionescu, Niculae Luca, Simona Niculescu, Niculae Păun, Gabriela Popescu, Eugen Savopol, Lulu Simionescu, Elizeu Simulescu, Maria Weiser, Toni Zamfirescu.
 
Noul teatru muzical a oferit în sala Teatrului de Stat, şi apoi pe scenele de vară ale litoralului, opereta „Liliacul“, de J. Strauss. Au urmat, la scurte intervale de timp, opera „Traviata“, de G. Verdi, spectacolul muzical „La seceriş“, de Tiberiu Brediceanu, cuplat cu opera „Cavalleria rusticana“, de P. Mascagni. Stagiunea a ţinut cu succes toată vara.
 
Din păcate, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri al RPR nr. 1697 din 13 decembrie 1958, erau comasate, sub denumirea de Teatru de Stat, secţiile de dramă şi comedie, de operă şi operetă, de estradă şi păpuşi, fiind înregistrate sălile din strada Mircea 97, bulevardul Republicii 13, agenţia de bilete din strada Ştefan cel Mare 29, magazii, ateliere, garaj. Instituţia era subordonată Comitetului executiv al Sfatului Popular oraş Constanţa (Direcţia judeţeană a Arhivelor Naţionale, fond Sfatul Popular Constanţa, dosar 112/1959, p. 138).
 
Odată cu înglobarea Teatrului Muzical în Teatrul de Stat, postul de director al primului a fost desfiinţat. La începutul anului următor, Nestor Gheorghiu a fost transferat la conducerea Întreprinderii de Discuri Electrecord Bucureşti.
 
„Am cântat şi eu pe scena Teatrului Liric din Constanţa, în special în «Tosca», de Puccini“, mărturisea cândva, într-o publicaţie ocazională a teatrului, marea soprană Arta Florescu, ea însăşi născută la Constanţa, „şi-am dăruit publicului tot potenţialul artistic de care dispuneam. Am fost susţinută atât de parteneri, cât şi de ambianţa sonoră orchestrală pe care regretatul Constantin Daminescu ştia să o stimuleze.
 
Mulţi cântăreţi constănţeni şi-au continuat strălucirea carierei lor pe scena Operei bucureştene - Elena Simionescu, Florin Diaconescu, Ion Stoian. Cornel Stavru a fost şi el unul dintre copiii Constanţei. Conservatorul bucureştean a dăruit scenei de operă constănţene serii continue de cântăreţi, dintre care unii de mare valoare“.

Galerie foto: