Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii artişti ai Constanţei (XXX) (galerie foto)

Îi place să spună, când este întrebat despre ţinuturile natale: „Oriunde te-ai afla în lume, apa care curge la locul unde ţi-e obârşia curge şi prin tine“.
 
La 70 de ani, maestrul urca pe scenă, în ipostaza de balerin, în „Simfonia psalmilor“. Anul acesta, aproape de împlinirea a opt decenii de viaţă, se află la Opera din Iaşi şi montează „Carmina Burana“, un spectacol complex cu balet, solişti vocali, orchestră şi cor. Dramaturgia spectacolului este asigurată de Liana Tugearu, partenera sa de viaţă şi de scenă, cuplu de o longevitate impresionantă, de aproape şase decenii, cimentat chiar din primii ani petrecuţi pe scena constănţeană.
 
„Jucam volei, atletism, săream la prăjină. Eram doar un tip deprins cu mişcarea. Şansa mea a fost că am întâlnit un mare dansator, pe Iacob Brumer, care m-a adus în ansamblul de balet al Armatei. Aveam 12 ani. M-am apucat de studiul baletului. Floria Capsali avea un studio particular, şi pentru că eram sărac, nu mi-a cerut bani... apoi am studiat cu Mitiţă Dumitrescu... M-am angajat la Opera de Stat din Timişoara, dar după şase-şapte luni am «fugit» la Constanţa, unde în 1957 luase fiinţă Teatrul Liric, şi am stat patru ani aici. În prima montare a spectacolului «Coppelia», în coregrafia lui Mireille Savopol, în 1959, eu eram prim-dansator. Atunci au fost mai multe premiere foarte apropiate ca dată: «Liliacul», «Traviata» şi «Coppelia».
 
Mai apoi, m-am angajat câteva luni la Teatrul «Constantin Tănase», apoi, în 1962, la Opera Naţională Bucureşti. Am fost dansator de ansamblu, prim-balerin, profesor, prim-coregraf, director al baletului. Cu timpul, am devenit profesor universitar la o facultate de profil. Să-i învăţ şi pe alţii ceea ce eu însumi am învăţat de la mentorii mei.“
 
Momentele revelatoare din cariera lui Ioan Tugearu au fost Floria Capsali şi mai ales întâlnirea cu Oleg Danovski. „Pentru mine a fost ca un zeu. Sub bagheta lui am dansat «Cocoşatul de la Notre Dame», «Mandarinul miraculos», «Nastasia», «Carmen», creat anume pentru mine, apoi preluat de Teatrul de balet clasic şi contemporan din Constanţa. Am învăţat de la Oleg Davovski regulile de montare a unui balet-teatru, bazat pe o idee, de fapt, el mi-a influenţat întreaga carieră de coregraf. Eu lucrez astăzi în maniera lui, şi sunt mândru de aceasta. Oleg a fost un tip fascinant. Lui îi datorez încrederea pe care mi-a dat-o, drumul spre coregrafie. Am stat la căpătâiul lui în ultimele zile de viaţă. L-am cunoscut bine ca om, ca un bun creştin, aşa cum nu l-au înţeles mulţi. El a fost ca un destin pentru mine.
 
Sunt dobrogean, născut în Durostor, pământ românesc. Apoi, la cedarea teritoriului, familia mea a venit în ţară. Sunt macedonean, de aceea simt atât de româneşte! Eu fac parte din această naţie întru totul. Revin aici ca apa care-şi leagă fiinţa de origini, oriunde ar fi.“
 
La Constanţa, Ioan Tugearu a montat multe balete: „Gura lumii“, „Nunta însângerată“, „Bolero“, „Toaca“, „Rosiniana“, „O seară grecească“, „Casa Bernardei Alba“ şi altele. A cunoscut viaţa culturală a Constanţei la începuturi, a făcut parte din generaţia de aur care şi-a pus elanul, pasiunea, creaţia, talentul pentru a da oraşului de la malul mării strălucire şi apoi tradiţie. Alături de soţia sa, a creat un repertoriu semnificativ pentru baletul constănţean.
 
Un spectacol de referinţă a fost „Messa pentru tineri“, pe scena Teatrului Liric. Povesteşte: „În 1989, chiar pe 22 decembrie, eram cu Liana, soţia mea, în Piaţa Romană. Am fost tras de mână de o studentă: «Vino cu noi!» Mi-a fost frică. Nu mai eram tânăr. Am văzut atunci sute de studenţi stând în faţa scutierilor şi tancurilor. Şi nu le era frică. Au oferit florile scutierilor şi pentru că aceştia aveau mâinile ocupate cu bastoanele de cauciuc, le-au prins pe vestoanele lor şi le-au cântat. Aceste secvenţe mi-au marcat existenţa pentru totdeauna. Am făcut până acum trei spectacole şi am să continui să mai fac. Căci studenţii aceia cu flori, parte însemnată din ei, au fost împuşcaţi la lăsarea întunericului. «Messa pentru tineri» este poate cel mai frumos spectacol pe care l-am creat. Iar Liana, soţia mea, a făcut libretele la toate spectacolele mele.
 
După ce a murit maestrul Oleg Danovski, au existat nişte conflicte, în fine, sunt acum de domeniul trecutului, dar care au făcut ca eu să nu mai vin aici, practic, să nu mai calc în Constanţa. Motivele? Aş putea să le numesc simplu - prea multă dragoste faţă de Oleg Danovski. Eu am învăţat de la Floria Capsali şi de la el tot ce trebuie să fac din dans şi tocmai de aceea am dorit ca familia Danovski să continue o vreme competiţia. N-a fost să fie aşa...
 
Absolut toţi coregrafii lumii, şi numesc pe Bejart, Marcel, Neumeier, MacMillan, marele coregraf al Covent Garden-ului, toţi au pornit de la clasic. Un dansator care nu face şi balet clasic nu este un dansator complet. Dansul clasic creează armonie corpului, orientează în spaţiu, dă performanţă“.
 
Ioan Tugearu este deţinătorul a numeroase premii şi distincţii, una dintre cele mai importante fiind Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler. Şi-ar fi dorit ca în aceste zile să se afle la Constanţa marcând o sută de ani ai maestrului Oleg Danovski. Să participe la o sărbătoare naţională organizată şi desfăşurată în oraşul care-i datorează cel mai mult acestui inegalabil dirijor de lebede. Din păcate, un eveniment omagial se anunţă abia peste câteva luni...
 
 

Galerie foto: