Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii artişti ai Constanţei (XXXV) (galerie foto)

Felicia Şerbănescu a fost prim-balerină a companiei Teatrului de Balet „Oleg Danovski“ din Constanţa (1983-2010), prim-balerină a Sudturingishe Staatstheater Meiningen (1995-1996), maestru coregraf al companiei de balet a Operei Naţionale Române Cluj-Napoca (2013-2015).
 
„Dăruită cu o linie frumoasă, pusă în valoare de un stil foarte curat, studiat cu minuţie şi o turaţie de excepţie, ea este o balerină mai mult tehnică decât lirică, o fanatică a meseriei, în sensul cel mai bun al cuvântului, îmbinând dorinţa de perfecţiune cu setea de cunoaştere şi afirmare. Trăind fiecare mişcare cu pasiune, a răzbit de timpuriu prin propriile forţe, graţie perseverenţei şi seriozităţii sale, unei neînduplecate ambiţii, dar şi conştiinţei propriei valori.“ Cuvinte transcrise dintr-o cronică semnată în revista „Tomis“, la sfârşitul anilor '80, când Felicia Şerbănescu, aflată în debutul carierei sale artistice, înregistra succes după succes la competiţii de anvergură internaţională: Varna, Moscova, Osaka…
 
A început formarea ca artist în Cluj-Napoca, oraş minunat, încărcat de istorie culturală, mediu excepţional pentru dezvoltarea şi educarea tinerilor în toate domeniile artistice, urmând cursurile prestigiosului Liceu de Coregrafie şi Artă Dramatică „Octavian Stroia“ (între 1974 şi 1983).
 
Povesteşte: „Am ajuns la Cluj din Mangalia, selectată împreună cu alte câteva fetiţe de profesoara de dans clasic a şcolii, Margareta Agavriloaie, şi Florin Ciobanu, profesor de dansuri populare. La Cluj am avut pedagogi minunaţi: Elisabeta Hary, Tereza Mocuţa, Aurel Mărgineanu, Marineta Moraru, Ileana Todea - dans clasic, Nella Presecan - dans istoric şi Julieta Naghiu, dans modern, iar duet cu Marius Gherghel, care au descoperit în mine pasiunea nestăvilită pentru dans şi mi-au insuflat disciplina şi dragostea pentru această artă.
 
Trăind aici nouă ani, am învăţat ce înseamnă generozitatea, munca, dragostea, ce înseamnă să îţi dedici viaţa în scopul a ceea ce îţi este hărăzit. Cred că este foarte important să ai acces la informaţie atunci când eşti copil, să-ţi treacă prin faţa ochilor cât mai multe elemente de artă vizuală, să asculţi cât mai multă muzică clasică, să vezi spectacole de teatru şi filmele importante ale cinematografiei mondiale, iar noi am fost educaţi în felul acesta. Aveam abonamente la toate spectacolele Operei Române, ale Teatrului Naţional, la Filarmonică, la Opera Maghiară, la multe dintre montările acestor instituţii participând activ. Aşa am învăţat că a fi artist presupune mult sacrificiu, curaj, devotament şi un sistem de valori care să-ţi ghideze parcursul, să faci din dragoste ceea ce faci“.
 
De la vârsta de 17 ani a dansat în compania maestrului Oleg Danovski din Constanţa, a participat în turnee pe cele mai mari scene ale Europei şi nu numai: Taiwan, China, Coreea, Israel. A participat de foarte tânără la competiţii internaţionale de balet, în Japonia, la Osaka, în SUA, la Jackson, Mississippi, la Varna, la Paris şi la Moscova, unde a obţinut importante premii pentru România şi pentru cariera ei. A onorat şi invitaţii personale în Canada, la Owen Sound, şi Torino, în Moldova, la Chişinău.
 
„Maestrul Oleg Danovski este una dintre personalităţile marcante ale carierei mele, m-a iubit şi am simţit asta, a creat pentru mine şi mi-a încredinţat încă de foarte tânără roluri prime în spectacole importante ale companiei, făcându-mă responsabilă. Un om extrem de cerebral, cu verticalitate, un excelent profesionist, m-a învăţat că a nu mă plafona şi a fi mereu printre cei buni implică o specializare continuă şi un studiu aprofundat al dansului. Mi-aduc aminte cu drag cum în vara anului 1983 m-a adus de la competiţia de la Varna cu maşina personală ca să dau audiţie la compania pe care o înfiinţase la Constanţa şi am rămas acolo pentru 27 de ani.
 
În viaţă m-am ghidat după un motto insuflat de părinţii mei: trebuie doar să te afli pe drumul adevărat şi să fii onest cu tot ce te înconjoară. Tot din familie am învăţat importanţa respectului faţă de oameni, care porneşte de la felul în care te îmbraci, până la atitudinea interioară.
 
Ulterior, am avut familia mea, care, de fiecare dată, m-a încurajat şi susţinut în toate demersurile carierei, au fost cei mai mari critici ai mei, dar mi-au oferit şi libertatea de a mă exprima. M-am bucurat de susţinerea familiei şi, când am avut de onorat un contract pentru o stagiune în Germania, au înţeles că dansul este viaţa mea şi nu mi-au tăiat aripile, au fost alături de mine cu deplină dragoste şi încredere.
 
Trebuie să găseşti un astfel de echilibru în viaţă atunci când eşti tânără mamă şi balerină care călătoreşte mai mult de şase luni pe an în turnee. Au fost câteva ocazii fericite în care am luat-o şi pe fiica mea, Lorelai, cu mine şi de atunci iubeşte să descopere locuri noi şi să-şi facă prieteni peste tot unde ajunge. Dorinţa de formare continuă, dragostea de frumos, pentru cultură dau naştere unor lucruri durabile, menite a fi lăsate moştenire din generaţie în generaţie.
 
Consider că viaţa este o călătorie fantastică şi, dacă reuşeşti să împărtăşeşti această călătorie cu cineva alături de care să poţi exprima simţăminte, trăiri, vei deveni un om mai bun.“
 
Se socoteşte privilegiată, căci a cunoscut şi lucrat cu personalităţi ale dansului clasic şi contemporan, monştri sacri ai aceste arte, care i-au oferit multă încredere: Maurice Béjart, Gigi Căciuleanu, Sergiu Anghel, Daniel Meja, Valery Kovtun, Ioan Tugearu, Jean Guizerix, Wilfride Piollet.
 
„Între anii 1998 şi 2004 am avut norocul să fim conduşi de un om dedicat artei în general, în persoana d-nei Ana Maria Munteanu, managerul Teatrului de Balet «Oleg Danovski», o vizionară a artei dansului. A invitat personalităţi marcante ale lumii baletului şi în acea perioadă au fost montate spectacole memorabile în repertoriul teatrului. A fost un vis împlinit să colaborez cu astfel de coregrafi, care îţi împărtăşesc dragostea şi admiraţia pentru dans. Din păcate, o remaniere a culturii la Constanţa a curmat dezvoltarea acelor idei şi păstrarea acelui repertoriu unicat.“
 
A dansat în roluri pe care şi le doreşte orice balerină de-a lungul carierei, în „Lacul lebedelor“, „Spărgătorul de nuci“, „Frumoasa din pădurea adormită“, „Don Quijote“, „Giselle“, „Romeo şi Julieta“, „Coppelia“, „Cenuşăreasa“, „Cocoşatul de la Notre-Dame“, „Cei trei muschetari“, „Crăiasa zăpezii“, „Motanul încălţat“, „Carnaval“, „Chopiniana“, numeroase pas de deux-uri în coregrafii semnate de Balanchine, Bournonville, două duete de referinţă ale marelui coregraf contemporan Maurice Béjart, „Heliogabalus“ şi „Our Faust“, cadou, din partea genialului coregraf al secolului XX.
 
„Fiecare rol primit l-am iubit, mi-am pus toată măiestria şi creativitatea artistică pentru a ajunge cât mai sigur la inima spectatorilor şi în fiecare eroină interpretată m-am regăsit. Fie că era vorba de lebăda albă sau neagră din «Lacul lebedelor», de ţăranca Giselle, de ţiganca Esmeralda din «Cocoşatul de la Notre-Dame» sau de prinţesele din «Frumoasa adormită» şi «Cenuşăreasa».
 
Foarte aproape de suflet mi-a fost Kitri din «Don Quijote» (poate şi pentru faptul că maestrul Oleg Danovski spunea că este creat pentru mine) şi Julieta din «Romeo şi Julieta». Partenerii mei au fost numeroşi şi talentaţi dansatori de pe toate meridianele şi din mai multe şcoli de dans ale lumii, dar ne-am înţeles foarte bine şi am avut încredere unii în ceilalţi, lucru foarte important într-o relaţie pe scenă, când responsabilitatea susţinerii unui spectacol ţine de noi.
 
Întâlnirea cu maestrul Gigi Căciuleanu este, de asemenea, un mare impact asupra oricărui artist. A fost o luptă cu mine însămi să abordez un alt stil de dans pe lângă cel clasic, cu care eram familiarizată, dar încrederea pe care mi-a dat-o Gigi m-a obligat să mă ridic la nivelul aşteptărilor lui de creator şi reuşita a fost uimitoare. M-a inspirat să pot descoperi şi mai mult din potenţialul meu creator. Una dintre cele mai frumoase, speciale şi minunate experienţe este să fii apreciat şi să poţi contribui la creaţia altora inspirându-i. Atunci am simţit împlinirea cu adevărat ca artist prin complexitatea rolurilor pe care le-am primit în montările spectacolelor contemporane puse în scenă special pentru noi la Constanţa: «Mozartissimo», «Requiem, Interferenţe», «A priori», «Furtuna», «Anotimpurile», «Kurosawa», «Mon amour».
 
După ce termini cu dansul, ai un soi de cădere în gol, în care te simţi pustiit. Dispare o lume şi nu prea înţelegi ce să faci în ziua următoare. Bineînţeles că, ştiind că există viaţă şi după plecarea de pe scenă, şi cu sprijinul, familiei trăieşti un sentiment al maturizării, al unei noi etape în cariera şi viaţa personală.
 
Iarăşi, familia mi-a fost alături şi m-a susţinut ca întotdeauna, ne-am mutat în oraşul în care aş fi vrut să trăiesc mereu, Cluj-Napoca, deoarece de el m-am îndrăgostit iremediabil când, copil fiind, am ajuns la şcoala de balet.“
 
Felicia Şerbănescu a fost, pentru două stagiuni, directorul artistic al companiei de balet al Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, putând transmite tinerilor dansatori din experienţa ei de-o viaţă pe scenă şi împărtăşindu-le secretele dansului.
 
Acum, la sfârşit de carieră artistică împlinită, priveşte înapoi cu bucuria că a fost un om norocos, iubit de soartă, de oameni. Este convinsă că dansul, această „meserie“ plină de sensibilitate şi profunzime, îţi dă o stare de exaltare şi mulţumire cum nu se mai întâlneşte.
 
„Scena este un loc magic, o lume misterioasă în care te poţi pierde între iluzii sau în care poţi construi lucruri puternice, depinzând doar de tine şi de propriile forţe. Este un spaţiu în care te simţi protejat datorită puterii cu care o domini, un spaţiu în care inteligenţa şi emoţia se îmbină. Fericirea m-a însoţit peste tot în viaţă şi de aceea sfătuiesc orice tânăr care are această nobilă pasiune, dansul, să-şi urmeze visul pentru a fi un om împlinit şi fericit mereu“.

Galerie foto: