Prefecții Constanței 1878 - 1925 (III). Emanoil Culoglu, Constantin Poteca, Alexandru Filipescu

 
Istoria Instituției Prefectului prezintă schimbări importante care determină structurarea acesteia în patru perioade 1878 - 1925, 1925 - 1938, 1938 - 1941, 1941 - 1949. Lista tuturor prefecților județului Constanța din 1878 până în prezenat poate fi consultată AICI.
 
Astfel că, în edițiile ce urmează vom prezenta biografiile prefecților județului Constanța, din aceste perioade, biografii integrate în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 


Instituția Prefectului între anii 1878 - 1925
 
Reformele legislative și administrative din a doua jumătate a secolului XIX au comportat și înființarea Instituției Prefectului. Ca urmare a reintegrării Dobrogei la statul român, este numit prefect Remus Opreanu, al cărui nume se va lega, firește, de primele reforme pentru spațiul Dobrogean. După anul 1879, Dobrogea avea două județe: Constanța și Tulcea. Județul Constanța era alcătuit din cinci plase cu cinci comune urbane, 104 comune rurale și 51 de sate și cătune.
 
Sediul Instituției se afla la „Conacul turcesc“, clădire ce avea adresa pe locul actualului liceu „Mihai Eminescu“ din Constanța. „Conacul“ va fi distrus în urma unui incendiu din anul 1883, moment din care Prefectura se va muta în diverse clădiri închiriate până în anul 1906 când Palatul Administrativ a fost inaugurat (actuala clădire a Cercului Militar, de strada Traian, nr. 29).
 
Anul 1913 marchează stabilitatea legislativă și administrativă a Dobrogei, odată cu abrogarea Legii de organizare a Dobrogei relative la alegerea, îndatoririle și modul de funcționare al consiliilor județene și comunale. Din 1913 atribuțiile prefectului intra la unison cu cele ale celorlaltor prefecți din țară.
 
Următoarea modificare are loc în anul 1925, de altfel firească în contextul transformărilor statului român, acum aflat în desăvârșirea unitară.
 
Continuăm seria biografiilor prefecților județului Constanța. De data aceasta, atenția cade pe Emanoil Culoglu, Constantin Poteca, Alexandru Filipescu:
 
„Emanoil Culoglu (n.r. - născut pe 11 martie 1855, data decesului neidentificată) a absolvit Facultatea de Drept la Paris. De-a lungul carierei a fost: supleant, procuror si prim-procuror la Parchetul Tribunalului Ilfov, sef de contencios la Regia Monopolului Tutunului si Sării, prefect al judetului Ilfov (1884-1885).
 
La data de 21 aprilie 1885 a fost numit prefect al judetului Constanța şi a deținut această funcție până la 5 aprilie 1888. Din acelaşi an a devenit membru al redacției ziarului liberal Democrația din Bucuresti, iar după încetarea apariției acestuia, a lucrat la Voința natională.
 
Ulterior a mai deținut şi funcțiile de prefect de Poliție al Capitalei (1895), respectiv prefect al iudetului Covurlui (1896). Ca urmare a activităţii sale a fost distins cu ordinul «Coroanei ominici» în grad de Comandor“, se arată în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 
Constantin Poteca
 
„Constantin Poteca a fost de-a lungul carierei prefect al iudetului Mehedinti (1869-1870), prefect al judetului Dambovita (1878 - 1879), secretar general al Ministerului de Interne (26 septembrie - 22 decembrie 1879), prefect al judeţului lalomița (1881), prefect al judetului Vlaşca (1881-1888).
 
A fost numit prefect al județului Constanța la data de 5 aprilie 1888 şi a îndeplinit această funcție până la 22 august 1888“, se arată în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 
Alexandru Filipescu, prefect trei zile
 
Alexandru Filipescu s-a născut pe 7 septembrie 1856, data decesului nu este identificată.
 
După a absolvit licuel cu diplomă de bacalaureat, și-a continuat cariera ca  arhivar la Ministerul de Finanțe, impiegat clasa I, sub-şef şi şef birou vamă.
 
„La data de 15 aprilie 1888 a fost numit director al Prefecturii Constanța şi a îndeplinit provizoriu, între 22 august 25 august 1888, funcția de prefect al judeţului Constanța. Ulterior a mai deținut funcțiile de administrator la plasa Mangalia, județul Constanța (1889-1892), subprefect al plasei Snagov, județul Ilfov (1892), subprefect al plasei Ilfov din 31 octombrie 1892. Ca urmare a activității sale a fost distins cu ordinul «Coroana României» în grad de Cavaler (1893)“, se arată în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 
Sursă de documentare: „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 
Sursă foto: MNIR
 
Citește și:
 
Prefecţii judeţului Constanţa (1878 - 2018). Judeţul a avut 50 de prefecţi până în 1949 şi alţi 20 în ultimii 28 de ani. Lista completă! (galerie foto)