Spre informarea Consiliului Local Constanța Nouă decenii de la nașterea celui mai mare chirurg pediatru constănțean din toate timpurile - Alexandru Pesamosca

Venerat pentru corectitudinea sa, dar mai ales pentru un profesionalism despre care se spune că nu va mai reînvia curând în medicina românească, celebrul medic Alexandru Pesamosca s-a născut pe 14 martie 1930, la Constanța, unde a urmat școala primară și Liceul „Mircea cel Bătrân".





A absolvit Facultatea de Medicină Generală din București în 1954, după care a fost repartizat într-un sătuc de lângă Fetești, unde a lucrat până în 1957. Ulterior, a operat și în China, Franța, Italia, Republica Moldova. A impresionat de nenumărate ori în sala de operații, prin faptul că lua decizii covârșitoare cu o claritate stupefiantă.


În vara anului 2011, a fost internat la Spitalul Floreasca din cauza unor afecțiuni cardiace și renale. A murit în dimineața zilei de 1 septembrie 2011, la vârsta de 81 de ani, fiind înmormântat în biserica din curtea spitalului, pe care însuși a construit-o.


Cotidianul ZIUA de Constanța i-a omagiat bianual memoria celui mai mare chirurg pediatru, anunțând, în urmă cu patru ani, într-un articol intitulat „In memoriam. 5 ani de când a murit doctorul Pesamosca. Supranumit îngerul copiilor. O stradă din Constanța îi poartă numele” hotărârea Consiliului Local al municipiului Constanța, din data de 29 iulie 2016, aprobată, în onoarea sa, constând în schimbarea denumirii străzii „Neatârnării”, situată în zona Tomis Nord, în strada „Dr. Alexandru Pesamosca”.


Din păcate, fix în urmă cu o lună, un redactor ZIUA de Constanța avea să descopere că mult apreciatului medic i s-a adus „Un omagiu, doar din vorbe”.

Într-un amplu articol realizat, în urmă cu trei ani, de Sînziana Ionescu pentru cotidianul „Adevărul”, împreună cu nepotul reputatului chirurg – Renatto Pesamosca, acesta povestește cum era sărbătorit Nonu (Alexandru Pesamosca pentru familie):

„De ziua de naștere a doctorului, pe 14 martie, familia pregătea întotdeauna ceva special. Cadoul cel mai prețios îl făcea chiar el: prezența lui acasă”. Nepotul vorbește despre „emoțiile revederii“ cu un bunic pe care-l vedea atât de rar și pe care-l împărțea cu toată lumea. „Din câte îmi amintesc, prima parte a zilei se consuma alături de colegii de la spital, a doua parte se derula acasă la ei. Tata și bunica meștereau la meniuri, era agitație, aveam emoțiile revederii. Pe la ora 13.00, ne strângeam la masă, dar calmul dispărea exact când intra Nonu pe ușă. Noi, copiii, aveam emoții. Nonu ne lua mereu la întrebări, iar noi preferam să dispărem în camera bunicii, în universul nostru lipsit de griji, în care ne jucam și atât“.

Citește și:

#citeșteDobrogea In Memoriam Alexandru Pesamosca, la 89 de ani de la naștere. Și-a dorit să vadă lumea, ca ofițer pe vas, dar a trăit într-o cămăruță de spital (audio)