Un aventurier american în Dobrogea anului 1925 (I) Jurnalul lui Negley Farson şi poveştile Dunării

În urmă cu 95 de ani, un jurnalist american şi soţia sa de origine britanică au întreprins o extraordinară călătorie care şi astăzi, în epoca GPS-urilor şi a radarelor maritime performante, ar fi foarte dificil de făcut. Aventurierul şi jurnalistul american Negley Farson şi soţia sa Eve (Enid Evelyn) Stoker au navigat pe tot parcursul Dunării cu un iaht de numai câteva tone, numit "Flame". Călătoria lor a început în Olanda, pe Rinul Inferior, în 15 iunie 1925, şi s-a încheiat în Dobrogea, în Delta Dunării, pe 10 decembrie a aceluiaşi an. Pe lângă drumul de peste 2800 de kilometri parcurs cu iahtul, cei doi soţi au efectuat şi excursii secundare, cu diverse ambarcaţiuni (n.a. vase cu aburi) în diverse locaţii ale continentului, învecinate fluviului.


Născut în 1890, Negley Farson a fost mai întâi pilot în RAF (n.a. Royal Air Force - Forţele Aeriene Regale Britanice), a luptat în primii doi ani ai Primului Război Mondial iar apoi a fost lăsat la vatră după un accident suferit în Egipt, când avionul său a fost doborât de trupe inamice. A lucrat apoi decenii de-a rândul ca jurnalist corespondent pentru "Chicago Daily News" realizând reportaje de mare amploare pe patru continente. A fost prezent în Rusia, la St. Petersburg (Petrograd) în 1917, în timpul Revoluţiei Bolşevice. Este autorul unui interviu celebru luat lui Mahatma Gandhi, a scris despre uciderea celebrului jefuitor de bănci John Dillinger (în 1934) şi l-a întâlnit pe Hitler la Berlin când acesta abia preluase puterea în Germania. A scris reportaje în deşertul Namibiei, în Egipt, şi a vizitat aproape toate statele Europei. În 1920, Farson s-a căsătorit cu asistenta medicală Eve Stoker, nepoata scriitorului Bram Stoker, autorul celebrului roman "Dracula". Poreclită de Farson "Crew", adică "Echipajul", Eve Stoker l-a însoţit în multe dintre aventurile sale şi mai ales în călătoria din 1925 de pe Dunăre, ea realizând toate fotografiile care ulterior au fost publicate în cărţile "Sailing Across Europe" (1926) şi "The way of a transgressor" (autobiografie din 1936).


În ultima fază a călătoriei lor pe Dunăre, Negley Farson şi Eve Stoker ajung în Dobrogea şi implicit în Delta Dunării, consemnează numeroase aspecte interesante legate de aceste ţinuturi noi şi scriu despre oamenii de diverse etnii pe care îi întâlnesc şi despre obiceiurile şi tradiţiile acestora. Farson a fost pur şi simplu fascinat de frumuseţea şi sălbătăcia Deltei. Nu trebuie uitat şi faptul că el a fost un mare pescar, fiind autor al mai multor cărţi de specialitate, graţie cărora este considerat şi astăzi drept unul dintre părinţii literaturii de pescuit (ex - volumul "Going Fishing", publicat în 1943).


Toate detaliile călătoriei din 1925, de pe Dunăre, au fost publicate mai întâi sub formai unui reportaj foileton publicat în paginile ziarului "Chicago Daily News" şi abia un an mai târziu au fost reunite în paginile unui volum de sine stătător. Despre aventura familiei Farson pe Dunăre au scris în 1925 şi ziarele cotidiene ale Constanţei, "Marea Neagră", "Dobrogea Jună" şi "Dacia", care au publicat scurte articole şi informări legate de călătoria celor doi şi despre problemele pe care aceştia le-au avut pe drum (n.a. la un moment dat iahtul Flame a avut probleme tehnice iar cei doi soţi au fost salvaţi de autorităţile române).


În anii ʼ20, Dobrogea era un ţinut foarte puţin cunoscut celor din Lumea Nouă, fiind învăluit într-o atrăgătoare şi misterioasă aură. Acest lucru a făcut ca articolele publicate de Farson în ziarul din Chicago să se bucure de mare succes, cititorii celebrului jurnal fiind atraşi de poveştile sălbaticei Delte danubiene.


În momentul în care iahtul Flame a intrat în România pe la Porţile de Fier, Farson îşi anunţa destinaţia finală într-unul dintre articole:

"Dacă te uiţi pe hartă, vei vedea că Dunărea, după ce curge sinuos pe linia sud-est de-a lungul Europei, dintr-o dată îşi îndreaptă cursul şi începe să separe România de Bulgaria... Vei vedea însă apoi că România se întinde şi dincolo de fluviu, pe braţul drept. Acea parte a României se numeşte Dobrogea".

Nu tot ceea ce vede în Dobrogea este pe placul lui Farson şi adesea el nu se sfieşte să critice unele realităţi întâlnite. El afirmă că de-a lungul călătoriei sale, mulţi oficiali întâlniţi, fie ei sârbi, bulgari sau români, dădeau vina pe fosta ocupaţie otomană (pentru starea economică - de ex.). La un moment dat, în timp ce se afla la Silistra, are o astfel de discuţie cu un oficial portuar român: "Nu puteţi continua să tot daţi vina pe turci. Voi aici aţi fost mai puţin agresaţi decât alte ţări din Balcani" (n.a. autorul se referă la România formată din fostele principate Țara Românească şi Moldova, nu la Dobrogea, care până la 1878 fusese efectiv provincie otomană). Interlocutorul român îi răspunde americanului:

"Este adevărat, foarte adevărat. Poţi zice chiar că, exceptând Dobrogea, noi în România nu avem turci aproape deloc. Și totuşi, psihologia e orientală. Da, psihologia noastră e foarte orientală". "Dar credeam că sunteţi latini!" "Aşa este, dar cu o psihologie orientală"...

Ajunşi la Hârşova, Farson şi "Crew" găsesc o imagine ce îi surprinde peste măsură: văd un oraş tipic românesc, dominat însă de minaretul geamiei din localitate care parcă le spune vizitatorilor:

"Da, noi, turcii suntem încă aici".

 

De la Hârşova, iahtul intră într-o zonă mlăştinoasă, cu bălţi deasupra cărora zboară semeţe numeroase păsări de pradă, vulturi pe care călătorii îi văd ca fiind semne rele în ceea ce priveşte viitorul expediţiei lor.

"Dintr-o dată, în locurile acestea, Dunărea pare să îşi fi uitat drumul. Face coturi, se tot întoarce, se abate... Apa pare să se unească cu cerul iar în jurul nostru vedem doar lacuri vaste... pline de gâşte şi raţe ce se ridică iute iar apoi plonjează înapoi în adâncuri..."

După un drum plin de peripeţii, soţii Farson ajung şi se opresc într-o localitate de pe malul drept al fluviului:

"într-un sat frumos, cu case de chirpici aşezate de-a lungul unei străzi lungi. Fiecare cabană are gardul său din salcie iar în fiecare curte sunt provizii de fân şi coceni de porumb iar acolo, bărbaţii şi femeile curăţă (n.a. depănuşează) porumbul. Am văzut un bărbat, cu braţele pline de papură (stuf), urcat pe o scară, reparând acoperişul casei. Dincolo de un geam deschis, înăuntrul unei încăperi se vedea o plasă întinsă şi pe care erau atârnaţi peşti. Era peşte afumat, care arăta că proviziile de iarnă fuseseră deja făcute".

Venirea celor doi străini este salutată cu bucurie şi bunăvoinţă de către localnici:

"Oamenii ne zâmbeau şi ne invitau în casele lor. Am intrat în ele şi am văzut paturi de lemn - frumos ornate şi minunate pături şi covoare, toate ţesute de mână. Interiorul fiecărei case era curat şi proaspăt spălat iar cuptoarele lor de lut aveau uşiţe de fier proaspăt vopsite în negru. O femeie grasă şi bătrână ne-a comandat să ne aşezăm şi să bem cafea, pe care ne-a servit-o în mici cupe de China. S-a dus zvonul prin sat că am fi fotografi profesionişti, aşa că am fost luaţi cu asalt şi invitaţi peste tot... o adevărată frenezie..."

Negley Farson şi soţia sa rămân ore bune în satul românesc, încântaţi de ospitalitatea pe care localnicii le-au arătat-o. Se desprind în cele din urmă şi se îmbarcă iar la bordul lui Flame, continuându-şi călătoria...


(Va urma)


Bibliografie


Negley Farson - Sailing Across Europe, Huntchinson and Co. Ltd Paternoster row, London, 1925; www. archive.org, openlibrary. internet archive, pdf


Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    

 

Sursa foto: „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieaţă românească“

Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

#citeşteDobrogea: Caracicula, Ulmul Negru şi alte vechi legende ale peşterii de la Limanu