Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (ll) - galerie foto

Teatrul de Stat din Constanţa funcţiona prin Hotărârea Consiliului de Miniştri al RPR nr. 1697 din 13 decembrie 1958, cu secţiile de dramă şi comedie, de operă şi operetă, de estradă şi păpuşi, fiind înregistrate în actul de constituire sălile din strada Mircea 97, Fantasio, din bulevardul Republicii, astăzi Ferdinand, agenţia de bilete din strada Ştefan cel Mare 29, magazii, ateliere, garaj. Instituţia era subordonată Comitetului executiv al Sfatului popular oraş Constanţa (Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, fond Sfatul popular Constanţa, dosar 112/1959, p. 138).
 
HCM 64/1959 stabilea normele de organizare şi funcţionare a instituţiilor artistice de spectacole, aprobate prin Ordinul Ministerului Învăţământului şi Culturii nr. 1224/1959. În baza acestora, de la Cabinetul ministrului Constanţa Crăciun se transmitea că „Teatrului de Stat din Constanţa îi revine sarcina de a pregăti şi prezenta la sediu un număr de 47 de spectacole lunar, iar în deplasare în oraşele şi comunele regiunii un număr de o sută de spectacole anual la care se mai adaugă încă 30 de spectacole în turneu”.
 
În aceeaşi „comandă” de la centru era prevăzut ca Orchestra populară „Brâuleţul” de pe lângă Casa de Cultură a oraşului Constanţa să efectueze 100 de deplasări în oraşele şi comunele din regiune, obligatoriu. Cheltuielile de deplasare erau aprobate anual de către Secretariatul General al Consiliului de Miniştri, Direcţia Orientare şi Control (Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, fond Sfatul popular al municipiului Constanţa, Învăţământ, dosar 123/1959, p. 75).
 
Consiliul Artistic al Teatrului de Stat Constanţa s-a constituit la 9 octombrie 1958, într-o formulă experimentală, unică pe ţară. Membri de drept: Jean Ionescu, director al teatrului, Nestor Gheorghiu, director artistic adjunct, Val Mugur, prim regizor artistic, Constantin Daminescu, prim-dirijor, Tatiana Manolescu Uleu, prim-pictor scenograf, Romeo Profit, secretar literar, Gheorghe Velea, maestru de cor, Mireille Savopol, maestru de balet. Noul consiliu era rezultatul unificării Teatrului muzical cu cel de stat.
 
Anul următor se alege un nou consiliu artistic al secţiilor operă-operetă şi estradă. Membri de drept; Jean Ionescu, Ion Drugan, director artistic adjunct, Cornel Băltescu, director administrativ, Val Mugur, Mircea Marosin, prim-pictor scenograf, Romeo Profit, Constantin Daminescu, Boris Cobasnian, maestru de cor, Mireille Savopol, Gheorghe Bărbulescu, regizor artistic, Alfred Pantzer, dirijor, Aurel Manolache, dirijor estradă.
 
Pentru secţiile dramă-comedie şi păpuşi, componenţa Consiliului Artistic suferea alte modificări. Membri aleşi: Jean Ionescu, Ion Drugan, Cornel Bălteanu, Val Mugur, Mircea Marosin, Romeo Profit, Petru Mihail, Constantin Dinischiotu, regizor artistic, Claudiu Cristescu, regizor artistic păpuşi, membri aleşi: Vasile Creţoiu, Constantin Morţun, artist emerit, Marcela Sassu, actriţă, Vasile Prisăcaru, actor, Dimitrie Bitang, Longin Mărtoiu, Costel Rădulescu, Lucia Cristescu, pictor scenograf păpuşi, Justin Defta, actor mânuitor.
 
În stagiunea 1959-1960, Teatrul de Stat organiza cursuri de măiestrie scenică în care se predau lecţii privind cunoaşterea dramaturgiei muzicale a operelor şi operetelor, analiza personajelor, studii de mişcare şi comunicare scenică, lecţii de etică profesională, cursul condus de Gh. Bărbulescu, regizor artistic muzical.
 
Cursuri de canto pentru perfecţionarea tehnicii vocale a ţinut maestra de canto Magda Dimitriu Bîrlad, mama Margaretei Pâslaru. Tot cei doi au predat cursuri de perfecţionare şi coriştilor.
 
În cadrul orchestrei au fost organizate două cvartete de suflători şi unul de instrumente de coarde. Membrii corpului de balet s-au perfecţionat cu maestra de balet Mireille Savopol.
 
În baza Decretului 417/1962 a fost înfiinţat Comitetul regional pentru cultură şi artă, având în subordine: Teatrul Dramatic, Teatrul Liric, Teatrul Fantasio, Muzeul de Arheologie, Muzeul de Artă, Acvariul, Şcoala Populară de Artă, Biblioteca Judeţeană, Casa de Creaţie. De la data de 15 februarie 1961, Casa de Cultură fusese comasată cu Teatrul de Stat, după ce mai înainte aceasta fusese reprezentată doar prin activitatea ansamblului „Brâuleţul”.

Aida Abagief - o mare şi meritată performanţă 

1963. La Constanţa intra în repertoriul noului teatru o piesă complexă, dificilă, din creaţia verdiană: opera „Rigoletto”, în regia tânărului Gheorghe Bărbulescu, scenografia Febus Ștefănescu, coregrafia Mireille Savopol, maestru de cor Boris Cobasnian. Era cea de-a şaptea montare a unor lucrări de operă clasice într-un timp scurt şi cu multe probleme legate de personalul artistic.
 
Emanoil Frusinescu semna în Dobrogea Nouă o amănunţită cronică de spectacol. Primele aprecieri pentru soprană: „Cu o voce caldă, frumos timbrată, cu un joc de scenă adecvat, Aida Abagief creează o Gildă umană, iubitoare, capabilă de orice sacrificiu pentru iubirea curată ce o poartă celui care n-o merită, hotărâtă cu preţul vieţii să-şi salveze iubitul de la moarte. Înţelegând rolul din punct de vedere dramatic, cât şi muzical, l-a interpretat pe întreg parcursul cu mult simţământ”.
 
Alături de Aida Abagief mai erau distribuiţi în spectacol baritonul Nicolae Constantin, tenorul Adrian Stor, basul Sofronie Cadariu, mezzosoprana Bucura Iordăchescu. În alte roluri, Elizeu Simulescu, Magdalena Daminescu, Iuliu Puşcaşu, George Ionescu. Dirijor, Constantin Daminescu. 
Aida Abagief, o mare şi meritată performanţă, remarca şi criticul muzical Al. Colfescu în singura revistă de specialitate a timpului, Muzica.

Artişti constănţeni în stagiunea de la „Grand Opera” din Dublin 

Stagiunea de iarnă din 1969 de la „Grand Opera” din Dublin - Irlanda s-a deschis cu participarea unor artişti ai scenei lirice constănţene: Aida Abagief, Margareta Tomazian şi Elizeu Simulescu, care au apărut în opt spectacole cu operele „Evgheni Oneghin”, de Ceaikovski, şi „Manon”, de Massenet.
 
Scria reporterul singurului cotidian al locului: „A fost un turneu frumos, un turneu care a făcut să se vorbească o dată mai mult despre calitatea incontestabilă a şcolii româneşti de canto, despre înalta profesionalizare artistică a acelora pe care afişele publicitare irlandeze îl titrau «Leading» - interpreţi principali”. De altfel, toate ziarele care apar în Irlanda au inserat la rubrica muzicală cronici elogioase, laudative, la adresa cântăreţilor români, iar televiziunea irlandeză i-a avut ca oaspeţi de seamă într-o emisiune specială.
 
În numărul din 2 decembrie 1969, cotidianul irlandez Evening Herald nota: „Opera Mare din Dublin şi-a început stagiunea de iarnă cu o lucrare pe cât de dificilă, pe atât de îndrăzneaţă - opera «Evgheni Oneghin», de Ceaikovski, care s-a bucurat de un binemeritat succes. Aida Abagief în Tatiana luptând din răsputeri cu forţa pasiunii a constituit o apariţie fermecătoare în reprezentaţie, iar în faimoasa scenă a scrisorii a intuit şi a redat adevăratul puls al muzicii”.
 
Despre Margareta Tomazian, tânăra solistă a Teatrului Liric din Constanţa, care a depăşit de acum stadiul „speranţelor”, devenind prin prezenţa scenică şi calităţile sale reale o „certitudine” artistică, ziarul The Irish Press scria concis: „Margareta Tomazian a reuşit cea mai bună apariţie în Olga - elegiacă şi egală în voce şi stil”.
 
Va urma.

Galerie foto: