Naşterea festivalului de operă şi balet din Constanţa

Multe au fost participările soliştilor noştri la competiţii de gen, la gale internaţionale, la manifestări în care îşi puteau proba calităţile artistice, talentul, profesionalismul. Dar cel mai important eveniment în viaţa culturală a oraşului rămâne Festivalul de operă şi balet. A ajuns în acest an la a 42-a ediţie. Un festival longeviv, unic în peisajul manifestărilor de gen din ţară. A făcut istorie, pe scena liricului constănţean urcând, an după an, cele mai valoroase voci ale ţării, invitaţi de recunoaştere internaţională, jucându-se spectacole unice, de un imens succes la public. Sala teatrului a fost mereu luată cu asalt de un public al festivalului, meloman, rafinat, elegant, cunoscător.

Prin anii `70, în schema Teatrului liric constănţean cu mulţi şi foarte buni solişti tineri de operă, cu un repertoriu bogat şi divers, se juca mai mult operetă, administraţia invocând atracţia publicului pentru acest gen. Îşi aminteşte soprana Aida Abagief că tocmai din acest motiv mai mulţi interpreţi lirici s-au războit cu directorul administrativ Costică Ghinea care, ca să le facă pe plac, a programat mai întâi un concert cu arii din operă la care s-a jucat cu sala plină apoi, a urmat Luna muzicală de operă şi balet. Era programată primăvara, în martie şi aprilie, se deschidea cu o masă rotundă susţinută de muzicologii în vogă ai timpului, apoi cu un recital extraordinar, la primele ediţii au fost invitaţi Ştefan Ruha, Ion Ivan Roncea. Soliştii constănţeni cântau pe scenă alături de maeştrii Nicolae Herlea, Ludovic Spiess, Octav Enigărescu, Valentin Teodorian, Dan Iordăchescu, Vasile Martinoiu, David Ohanezian, Viorica Cortez, Elena Cernei şi mulţi, mulţi alţii. Un singur invitat valoros, într-un rol principal, şi restul distribuţiei era compusă din garnitura obişnuită a spectacolului. Stimulând astfel prestaţii artistice de calitate, competiţia. Timp de o lună erau programate 15-16 spectacole de operă, balet, recitaluri. Spectacolele începeau la ora 19.30.

Era o sărbătoare a oraşului, sala teatrului era bogat pavoazată, se puneau covoarele roşii în holuri, parcul era iluminat feeric, totul anunţa că se desfăşoară un mare eveniment cultural în oraşul nostru.

„Eu nu-s poet, ci ţesător de visuri”

Lucreţia Covali a venit la Constanţa chiar de pe băncile Conservatorului „Ciprian Porumbescu” şi repede a fost repartizată în roluri principale în Boema, Paiaţe, Voievodul ţiganilor, Dragoste de ţigan, Lisistrata, Madame Baterflay, Faust, Trubadurul, Otello. Timp de trei ani a fost solista operei din oraşul Nurnberg / R.F. Germania. A mai cântat pe scenele din Samarcand, Minsk, Bratislava. Invitată pe scena Operei române din Bucureşti în roluri principale din repertoriul clasic a avut o prestaţie mereu încântătoare. Criticii îi remarcau inteligenţa scenică, feminitatea şi gingăşia.

Anatol Covali a fost angajatul Teatrului liric din Constanţa în 1971 ca tenor, solist de operă şi operetă. Debutul l-a făcut o lună mai târziu, în rolul Pinkerton, din opera Madame Butterflay de Puccini. La mai puţin de o lună o altă premieră, Lăsaţi-mă să cânt de Gherase Dendrino, şi alta şi astfel cariera sa artistică a cunoscut o rapidă şi meritată ascensiune.

Un record pe care astăzi nu l-ar putea atinge oricine a fost debutul în rolul Barinkay din opereta Voievodul ţiganilor de Johann Strauss pe care l-a cântat de 176 de ori, în limba germană, la teatrele de vară din Mamaia, Eforie Nord şi Neptun, cu săli pline de turişti români şi străini.

În toamna lui 1979 a fost angajat la Opera din Bucureşti, dar avea contract cu Opera din Lubeck / R.F.Germania pentru un set de 20 de spectacole cu rolul Don Jose din opera Carmen. După acest prim periplu german a mai avut alte două contracte pe scene germane, din păcate i-a fost refuzată plecarea, iar din 1982 i s-a retras şi paşaportul. A cântat pe scena Operei române din Bucureşti până la 62 de ani, încheind astfel o carieră artistică de peste patru decenii de aplauze, premii şi satisfacţii profesionale.

În 1996, la Editura Europolis din Constanţa i-a fost editat volumul de versuri intitulat Destin: „Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,/penelul meu din litere-i făcut/când coala albă-ncepe s-o alinte/punând culori fierbinţi ca un sărut./Eu nu-s poet, ci ţesător de visuri/ce-s toarse din ciudatul curcubeu/ în care luminează paradisuri,/dar şi abisuri fără Dumnezeu”.
 

Durere şi bucurie

La Montreal se desfăşura anual o competiţie extrem de strânsă cu lucrări din creaţia de operă şi lied. La ediţia din 1970 a câştigat piesa Contrast, scrisă de M.Papineau-Couture, iar premianta a fost Aida Abagief, venită pe scena canadiană tocmai de la Constanţa.
Despre dificultatea piesei scria Arta Florescu în Contrapunct liric, dialog cu Iosif Sava. Minute de muzică se desfăşurau pe cuvintele „durere” şi „bucurie” exprimate în 24 de limbi ale Terrei. Succesul depindea de încărcătura emoţională şi inteligenţa interpretării. Aida Abagief s-a detaşat de ceilalţi concurenţi tocmai prin aceste calităţi artistice, plus o viziune personală, interesantă, uneori chiar derogând de la indicaţiile partiturii, ceea ce a „adus un plus de originalitate”, aşa cum remarca presa concursului.

În vara lui 1972 presa bucureşteană consemna că stagiunea estivală a liricului constănţean pe litoral era asigurată de Carmen, Trubadurul, Bărbierul din Sevilla, la sediu, chiar dacă sala nu dispunea de climatizare, la teatrul de vară din Mamaia se jucau Liliacul, Voievodul ţiganilor, O noapte la Veneţia. Se pregătea intens premiera cu Soarele Londrei, Motanul încălţat, Traviata, Faust. Un colectiv de artişti talentaţi într-un repertoriu de largă circulaţie care merită toate aplauzele, scria reporterul de la Informaţia Bucureştiului în ediţia din 9 august 1972.
 
 
 

Galerie foto: