Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (X) - galerie foto

În decursul celor şase decenii de existenţă pe care-i va sărbători în curând, Teatrul pentru Copii şi Tineret „Căluţul de mare” a câştigat cele mai multe premii şi distincţii, un palmares greu de descris. A fost în turnee în ţară, în străinătate, a strălucit pe mari scene picurând în inimile oamenilor mari şi mici poveşti nemuritoare. Şi-a învins colegii de teatru păpuşăresc din celelalte centre de tradiţie culturală din ţară, a convins jurii internaţionale, s-a bătut pentru primele locuri cu instituţii reputate din Europa. O necesară monografie a instituţiei ar trebui să treacă în revistă toate aceste distincţii în zeci de pagini de istorie fructuoasă.
 
Chiar zilele trecute, la Cluj-Napoca, pe scena celui mai mare Festival Internaţional de Păpuşi şi Marionete „Puck”,  constănţenii au luat trei dintre cele cinci premii puse la bătaie, cu  spectacolul „Mica Sirenă”, în regia Cristinei Mitescu, în faţa unui  juriu exigent, prezidat de actorul Slobodan Markovic, organizator al unor importante festivaluri internaţionale de profil. Concret: Premiul pentru scenografie: Eugenia Tărăşescu Jianu, Premiul pentru muzică: Alexandru Berehoi, Premiul  de interpretare individuală pentru personajul Mica Sirenă - Dana Manolache.     
 
Ştirea a trecut aproape neobservată în spaţiul local, umbrind bucuria realizatorilor spectacolului atât de aplaudat în Cluj-Napoca.
 
Întorcând timpul înapoi, să amintim că la 14 decembrie 1956 s-a înfiinţat Teatrul de Păpuşi Constanţa, prima sa premieră fiind „Peştişorul de aur”, dramatizare de Romulus Alexandrescu, după Puşkin, cu actorii: Constanţa Popescu, Mia Prodan, Coca Moţoc şi regizorul Claudiu Cristescu, pictor scenograf Lucia Cristescu, sculptorul  Veniamin Mîrza.
 
A urmat „Prima lecţie”, de Ana Ioniţă şi Gabriel Teodorescu. Premiera stagiunii 1957-58 la secţia de păpuşi a Teatrului de Stat din Constanţa a fost „Motanul încălţat”, la începutul lunii noiembrie 1957, avându-i în distribuţie pe Mia Prodan, Paul Hartia, Georgeta Nicolau, Ion Stănică, Silvia Chicoş, Jean Ionescu, în regia lui Claudiu Cristescu.
 
Soţii Lucia şi Claudiu Cristescu au reuşit la Constanţa, mai bine de un deceniu, să formeze un public fidel pentru acest gen de teatru. Largul repertoriu cu spectacole de păpuşi, spectacole de actori, cu marionete, spectacole de dans, de mişcare, de pantomimă se adresa unui public divers ca vârstă, dar dornic de poveşti. Iar păpuşile cioplite sau confecţionate de Veniamin Mârza şi apoi de excepţionala scenografă Eugenia Tărăşescu Jianu au întruchipat personajele îndrăgite care fac deliciul copilăriei oricărei generaţii.
 
În 1958 se organiza la Bucureşti primul festival internaţional al teatrelor de păpuşi şi marionete, cel mai amplu şi cel mai important festival de gen pe plan mondial din acea vreme. Teatrul de Păpuşi din Constanţa participa cu „Poveste fără cuvinte”, regia Claudiu Cristescu.
 
La al doilea festival internaţional al teatrelor de păpuşi şi marionete, Bucureşti (15 - 30 septembrie 1960), Teatrul de Păpuşi din Constanţa prezenta „Isprăvile lui Heracle”, în regia aceluiaşi Claudiu Cristescu, scenografia Lucia Cristescu.
 
La începutul lunii iunie 1969, a demarat la Constanţa „Săptămâna teatrelor de păpuşi”, una dintre cele mai importante întâlniri ale păpuşarilor din România. După 1990, competiţia a căpătat şi o dimensiune internaţională. Din păcate, după 1995, acest eveniment important nu a mai fost organizat şi locul lui a fost luat de festivalul de la Galaţi. A fost doar una dintre măsurile arbitrare, distructive care s-au luat de către autorităţile locale faţă de instituţiile profesioniste de spectacol.
 
„Săptămâna teatrelor de păpuşi” aduna la Constanţa personalităţi teatrale de prim rang dispuse să dialogheze cu publicul, să dezbată problemele artei păpuşăreşti, cea mai veche dintre manifestările teatrale.
 
Actorii păpuşari au fost şi au rămas de un devotament fără margini faţă de publicul lor, copiii. Am scris de câte ori am avut ocazia despre mâinile de aur ale Anetei Forna Hristu, despre delicateţea artei ei, care învăluia sufletul copilului în mirajul povestirii. Despre uriaşul succes al spectacolului „Cu dragoste, Nicolae”, coproducţie Clear Day Productions, în regia lui Philip Osmet, care i-a adus Anetei Forna Hristu, lui Liviu Manolache, actor, compozitor şi muzician, scenografei Carmencita Brojboiu elogiile presei engleze. S-au jucat 37 de spectacole, şi câte două pe zi, în toată Anglia, în Ţara Galilor şi Scoţia, scriam cu entuziasm şi admiraţie la momentul respectiv.
 
Am cunoscut-o cândva pe Georgeta Nicolau ducând geamantanul greu cu recuzită în căminele friguroase ale orfelinatelor şi oferindu-le copiilor fără mângâiere un strop de fericire. I-am lăudat prestaţia Ioanei Jora, măiestrind ţesătura poveştilor pentru cei mici.
Vasile Hariton a făcut şi el parte din elita păpuşarilor constănţeni. Puţini au crezut în 1990 că Vasile Hariton va reuşi să facă cu păpuşile lui un teatru particular, primul al Constanţei. În anii aceia de început, în casa lui de pe Lahovari, unde primea pe oricine avea gând bun şi l-ar fi putut încuraja, a clădit din nimic un teatru pe care l-a botezat „Teatrul de la mare”. De fapt, nimic însemna partea financiară a întreprinderii lui temerare, căci exista ceva, esenţial chiar, era talentul devorator al acestui artist polivalent, cu chip bonom, cu privirea mirată spre lume, cu suflet cald, învăluitor.
 
Cu primul său spectacol, „Moşul Lache povesteşte”, a umblat prin şcoli şi grădiniţe, dar a ajuns şi la fraţii de la Chişinău, cu care a început, de altminteri, o colaborare de substanţă.
 
Păpuşar cu o experienţă uriaşă, căpătată în cei 50 ani de activitate artistică, confecţionându-şi la început singur costumele, apoi ajutat de Gabriela Miţariu, a făcut de toate - regie, texte, scenografie, păpuşi, impresariat, contabilitate, apoi munca s-a împărţit, căci i s-a alăturat fiul său, Ovidiu Robert Hariton, absolvent al Institutului de teatru de la Chişinău.
 
... Anii au trecut şi premiile Teatrului de Copii, botezat între timp „Căluţul de mare”, s-au adunat. În pofida vicisitudinilor, a lipsei unei săli de spectacole pe măsura pretenţiilor Constanţei.
 
În 2006 a fost obţinut premiul pentru cel mai bun spectacol străin la Festivalul „Magic Curtain” din Bulgaria, anul următor, premiul Uniunii Teatrale Turce pentru spectacolul „Magia circului”. A mai fost premiat în Franţa, Elveţia, Ungaria, Anglia...
Ţinând pasul cu pretenţiile noii generaţii, născute sub semnul tabletei şi al internetului, premiile s-au acordat şi pentru imagistică, pentru introducerea tehnologiei digitale în teatrul de animaţie, pentru calitatea interferenţei dintre personajele reale şi animaţia digitală,  iar actorul-director Lică Gherghilescu a obţinut, în 2009, premiul pentru excelenţă în animaţia românească din partea UNIMA şi  un altul pentru management cultural.
 
La 60 de ani, Teatrul de Păpuşi este o emblemă culturală a oraşului. La apropiata aniversare, ar merita să-i dăm nu doar strălucire, atenţie, ci şi respectul cuvenit. El ne aparţine deopotrivă.

Galerie foto: