Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii artişti ai Constanţei (Vlll) - galerie foto

Povestea Mandarinului Miraculos

Inegalabilul Oleg Danovski a plecat la stele într-o zi de 21 octombrie 1996. Se pare că ultimele cuvinte pe care le-a adresat celor de lângă el, ca într-un testament nescris, au îndemnat la a rămâne uniţi. Îndemnul se referea mai mult ca sigur la marea familie pe care o clădise cu osteneală, ani mulţi şi grei, poate chiar la comunitatea urbei al cărei prim cetăţean de onoare a fost. Să rămânem uniţi în jurul artei, al marii, adevăratei culturi!
 
Prin munca până la epuizare, prin marele talent managerial, Oleg Danovski a dat oraşului nostru, timp de aproape două decenii, supranumele de capitală a baletului clasic al Europei.
Începuturi...
Îşi amintea Aurel Manolache în memoriile pe care ni le-a lăsat: „În drum spre Varna, unde participa ca membru în juriul internaţional al Festivalului de Balet, Oleg Danovski s-a oprit întâmplător la Neptun, unde noi jucam «Săracu' Gică». Discutând despre proiectele noastre şi, în general, despre condiţia artelor în România, mi-a relatat că se zbate să realizeze o companie independentă de balet, având un colectiv de 20 de tineri dansatori foarte talentaţi, proaspăt absolvenţi ai şcolilor de coregrafie, dar, din păcate, nu este sprijinit de Bucureşti. Atunci, i-am propus să încercăm a realiza acest deziderat al său, la noi, la «Fantasio», gândindu-mă la o şi mai mare diversificare a acestui teatru, precum şi la posibilitatea de a-l avea mai mult pe Oleg lângă mine. A fost încântat de propunere, însă puţin cam sceptic, considerând că vreau doar să-i mai alin necazul.
 
După o săptămână, când s-a întors de la Varna, a trecut pe la noi şi, spre marea sa bucurie, s-a trezit în faţă cu statul de funcţiuni aprobat pentru înfiinţarea Secţiei de Balet Clasic şi Contemporan «Fantasio». În foarte scurt timp, s-au făcut angajările, au început primele repetiţii în sala teatrului din Giuleşti, dându-se primul spectacol la Biblioteca Americană din Bucureşti. Când cei 20 de dansatori (18 fete şi numai doi băieţi) împreună cu secretarul artistic, Nicolae Spirescu, deoarece restul trebuia să-şi satisfacă stagiul militar, au venit în Constanţa, colegii lor de la revistă şi din secţia pentru copii, precum şi cei din administraţie i-au primit cu flori şi apartamentele pregătite şi îngrijite pentru ei. A fost de la început un semn de unitate între aceste secţii, care a determinat un respect reciproc şi o întrajutorare benefică.
 
Amenajarea sălii de spectacol era în perioada când pregăteam un spectacol în care coregrafia se realiza de Oleg Danovski. Conform proiectului făcut de arhitectul Dan Rusovan, în stânga şi în dreapta scenei erau prevăzute două loji (pentru oficialităţi). Oleg, supranumit «demolatorul», mi-a cerut să dau dispoziţie să se dărâme parapetele acestor loji ca să aibă mai mult spaţiu de desfăşurare a baletului şi să se poată utiliza ca spaţiu de joc. La început mi s-a părut o idee trăsnită, dar a doua zi am pus maşiniştii să dărâme parapetele, dovedindu-se ulterior că Oleg a avut dreptate, chiar dacă arhitectul s-a supărat de cutezanţa noastră. De altfel, unele contradicţii asemănătoare le-am avut şi când s-a construit Teatrul de Vară «Fantasio» de la Soveja, unde, tot împreună cu Oleg, am intervenit pentru a se modifica construcţia scenei şi a fosei de orchestră. Visul nostru a fost ca acest teatru să semene cu cel de la Sidney.
 
În acest colectiv s-au remarcat nenumăraţi solişti cu care ne mândrim, chiar dacă unii nu mai sunt în Constanţa sau onorează diferite prestigioase scene de balet din lume. Dacă amintim doar de Iudith Turos, Doina Axinte, Florin Brânduşe, Delia şi Călin Hanţiu, Felicia Şerbănescu, Monica Bârlea, Oleg Danovski jr., Francisc Strnad şi mulţi alţi balerini care-au realizat mari roluri solistice, nu putem trece cu vederea faptul că vedeta incontestabilă, aşa cum a conceput şi a dorit-o Oleg Danovski, rămâne întregul ansamblu de balet”.
 
Prin legăturile sale cu impresarul german Landgraff, renumele balerinilor români a depăşit pentru prima oară graniţele ţării, iar turneul anual în Germania al Teatrului de Balet din Constanţa a ajuns o tradiţie care continuă şi în zilele noastre.

Un vis al maestrului se împlinea...

În 1990, prin hotărârea ministrului Culturii, Andrei Pleşu, excepţionala instituţie constănţeană fondată de Oleg Danovski îşi câştiga autonomia, sub numele Teatrul de Balet Clasic şi Contemporan, prin desprinderea secţiei de balet din cadrul Teatrului „Fantasio”.
 
Într-un interviu pe care ni-l acorda directorul noului teatru, Oleg Danovski declara: „Visul meu este să se înfiinţeze la Constanţa un centru de balet, să vină şi străini să înveţe arta coregrafică de la noi, să ne lase pentru acesta valută forte. Putem organiza un festival internaţional de balet la Constanţa. Având la Constanţa un sindicat atât de puternic, ar putea să ne ajute şi pe noi să ne ofere sala Casei de Cultură a Sindicatelor din oraş, singura scenă pe care ne-am putea exprima ca lumea”.
 
Artistul ne primea în laboratorul lui de creaţie şi ne vorbea despre perfecţiunea dansului ca despre cea mai frumoasă fereastră prin care omul priveşte spre armonia vieţii. Uneori, îi plăcea să se creadă Mandarinul Miraculos, omul care a întrupat din mişcare idei, alteori era pasărea albastră care se ridicase spre artă de pe scena teatrului „Tranulis”, din braţele balerinei Malvina Ksesovskaia.
 
Povestea rar despre ai săi, dar toţi ştiam că s-a născut printre aristocraţii vechii Rusii. A studiat vioara, pictura şi sculptura, a practicat boxul şi patinajul. A dansat mult, extraordinar de frumos, până când a simţit chemarea de a face coregrafie. Şcoală de balet de mare clasă. Stătea în rând cu Petipa, Bejart, Arpino, Balanchine. Era invitat în jurii internaţionale, la festivaluri, la marile sindrofii ale artiştilor lumii.
 
Spunea: „Balet înseamnă sculptură cinetică, muzică vizuală, performanţă sportivă. Visul meu este să se înfiinţeze la Constanţa un centru de balet, să vină şi străini să înveţe arta coregrafică de la noi, să ne lase pentru acesta valută forte. Putem organiza un festival internaţional de balet la Constanţa. Se afirmă că suntem cel mai bun ansamblu care a colindat vreodată Germania. Ansamblul nostru este al tineretului. El cuprinde 60 de dansatori foarte tineri. Foarte puţine balete din lume au atât de mulţi dansatori şi atât de tineri”.
 
Câteva dintre spectacolele care poartă amprenta geniului său coregrafic sunt „Spărgătorul de nuci”, „Lacul lebedelor”, „Cenuşăreasa”, „Giselle”, „Rapsodia”, de Enescu, „Mandarinul Miraculos”, „Chopiniana” ş.a. Ultimul său spectacol, creat cu puţin timp înainte de moarte, în 1996, a fost „Crăiasa zăpezilor”. Deşi grav bolnav, Oleg Danovski a reuşit să-l monteze în doar două săptămâni.
 
La opt ani de la moartea maestrului şi în profund dezacord cu eforturile sale şi aspiraţia ca baletul să beneficieze de o instituţie de sine stătătoare, Teatrul de Balet a fost desfiinţat, fiind comasat cu Opera prin Hotărârea nr. 151 din 2004 a Direcţiei de Cultură a Consiliului Judeţean Constanţa. Din 2010, Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” a intrat în administrarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
 
Dar ce s-a făcut în oraşul nostru din câte s-au promis la catafalcul marelui artist? Au trecut 20 de ani şi avem dreptul să întrebăm: Unde este bustul promis? Unde este Academia de Balet? Unde este fundaţia care să-i poarte numele şi să promoveze valorile autentice ale artei dansului clasic? Unde este chiar necesara carte despre care visa deseori chiar Oleg Danovski? De ce a fost nevoie de atâta arbitrar la cei care au decis destinul culturii constănţene? Citește în format integral

67

Galerie foto: