Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieții. Marii artiști ai Constanței (XXXVlll) (galerie foto)

În urmă cu 17 ani, reporterul scria despre debutul sopranei Nicoleta Ardelean în rolul Violetta: „A fost sublim, poate că nu exagerăm socotindu-l un moment în istoria Operei constănțene. /.../ Un spectator murmura după lăsarea cortinei: «Nicoleta îl are pe Dumnezeu în ea și deasupra ei». O încântare pe întregul parcurs artistic, copleșitoare emoții, o tensiune crescândă care unea pe cei din sală cu cei din fosă și de pe scenă într-o tulburătoare revărsare a muzicii verdiene. Atât de dramatică, atât de sensibilă, de o mare inteligență scenică și cu o voce strălucitoare, fascinantă, aceasta a fost soprana Nicoleta Ardelean în debutul care îi completează repertoriul și o angajează pe oricare scenă a lumii printre alte stele. Alături de ea, baritonul Ioan Ardelean, la fel de bun în rolul Giorgio Germont, cei doi arătându-se astfel lumii ca un cuplu de artiști lirici unit sub semnul dragostei și al artei devoratoare“.
 
Astăzi, Nicoleta Ardelean este conferențiar universitar la Facultatea de Arte a Universității „Ovidius“ și are un palmares impresionant de premii și roluri interpretate pe marile scene ale lumii. Începând cu anul 1999, Marele Premiu la Concursul Național de Interpretare Vocală „Sabin Drăgoi“ din Timișoara, anul următor, laureată la Concursul Internațional de Interpretare „Nicolae Bretan“, Cluj-Napoca, și Premiul ll și Premiul Criticilor Muzicali la Concursul Internațional de Canto din Bilbao, Spania. În 2001 debutează pe scena Operei din Strasbourg, urmează Opera din Marseille, vine la rând Opera din Toulouse. Tot în acest an cântă în concertul de Anul Nou cu Orchestra Simfonică din Berlin, urmează Opera din Leipzig. Cea mai frumoasă amintire o are însă de la Opera din Santiago de Chile, unde a interpretat memorabile roluri principale din opere clasice, unele dintre ele în regia lui Michael Hampe. 2003 o găsește la Opera din Liege, pentru ca anul următor să aibă un onorant contract cu Opera Scala din Milano: rolul titular din „Beatrice di Tenda“, de Bellini, sub bagheta maestrului Renato Palumbo. Este reinvitată în același an pentru Micaela din „Carmen“, cu dirijorul Michel Plasson, în regia artistică a lui Nicolas Joel, și Antonia din „Povestirile lui Hoffmann“, cu maestrul Gari Bertini. Ajunge la Opera din Toronto, revine în Franța, Elveția. La Tel Aviv cântă rolul Violettei din „Traviata“, spectacol în regia și scenografia celebrului Franco Zeffirelli.
 
Este invitată în Spania, din nou în Elveția, iar apoi la Santiago de Chile. În 2010 cântă pe scena Operei din Viena. A cântat cu mult mai puțin în țară, deși a apărut pe scena Operei bucureștene, în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu“ în 2007 și 2013, dar și la Timișoara, Cluj, Satu Mare... Impresionante sunt marea călătorie de succes a Nicoletei Ardelean pe scenele importante ale lumii, elogiile aduse de critica de specialitate, aplauzele publicului!
 
Povestea ei este una obișnuită. Născută în Satu Mare, după ce făcuse primul an de studenție la Academia de Științe Economice din București, i-a spus mamei, contabilă de profesie, că renunță și că va da admiterea la Conservator. „Vreau să fac muzică. Și să mă căsătoresc cu Ioan Ardelean (n.r. care terminase Teologia)“. Decisă, cu o personalitate pe care și-o clădise din forța, credința și harul ei muzical, Nicoleta cânta de mică, la serbările școlare, deseori în sat, la bunica, în localitatea Apa.
 
De la început, drumul i-a fost direct spre muzică. „Voia lui Dumnezeu, spune. El m-a purtat peste tot, El mi-a dat această mare bucurie să am alături de mine oameni minunați care să mă ia de mână chiar în momentul în care trebuia. Clipa care a decis mersul spre muzică a fost în clasa a Xl-a când cântam după coriști în biserică. Preotul Dan Socolan m-a auzit și mi-a propus să vin în cor, mai târziu a devenit nașul nostru de cununie. De atunci am început să studiez muzica, am urmat cursurile Școlii Populare de Artă, unde l-am avut profesor de canto pe tenorul Ștefan Grigorovici, fost director al Filarmonicii bucureștene, care m-a recomandat unui coleg, la Conservator, să mă asculte. Era chiar rectorul Academiei «Gheorghe Dima» din Cluj, Alexandru Farcaș. Acesta m-a sfătuit să dau la Pedagogie muzicală, ceea ce mi-a folosit mult.“
 
A absolvit Conservatorul, în 1999, cu diplome de licență, una luată pe scena Operei din Cluj, cu rolul Contesei din „Nunta lui Figaro“, alta la specializarea Pedagogie muzicală - muzică religioasă.
 
La Constanța, au ajuns în 2000, dând concurs - era teatrul din țară care angaja în același timp și soprane, și baritoni, soțul, Ioan Ardelean, este bariton! -, au urmat mai multe cursuri de măiestrie artistică cu Mariana Nicolesco, Corneliu Murgu, George Emil Crăsnaru și alții. „Nu avem pe nimeni aici, ne leagă Ardealul de casă, el e sângele nostru, și e atât de departe... Dar iubesc marea, iubesc orașul Constanța. M-am legat de orașul ăsta cu toate firele... Eu și soțul meu ne-am influențat reciproc, având ca obiectiv performanța. Iar la Constanța, vreau să subliniez o mare legătură sufletească pe care o am de la începutul venirii noastre aici cu un om tare drag mie, Silvia Țigmeanu. Deși suntem apropiate ca vârstă, o consider ca o mamă. Toate rolurile pe care le-am învățat le-am studiat cu ea. Și peste tot în lume unde am cântat mi s-a spus că sunt bine preparată, tocmai datorită eforturilor acestei mari profesioniste“.
 
Din 2000 până în 2004, Nicoleta Ardelean a fost angajata Operei din Constanța. Apoi, într-o noapte, Opera a fost închisă, împreună cu toate celelalte teatre de succes ale Constanței. Măsură arbitrară, prost gândită. Cu efecte nefaste pentru cultura Constanței. Atunci s-au pierdut foarte multe dintre forțele artistice ale orașului, silite să plece oriunde au găsit loc de muncă: pe vase de croazieră, în alte teatre... Destine frânte prin voia unor vremelnici.
 
Nicoleta Ardelean are o experiență extraordinară după acel tur de forță pe scenele lumii, care a măsurat și energia, și capacitatea ei de a se adapta din mers unor situații. O experiență copleșitoare, despre care nu mai prididește să vorbească și să împărtășească celor din jur, studenții săi, cu precădere, căci Nicoleta este o femeie generoasă, deschisă, de o candoare pe care nimic și nimeni nu ar putea-o altera. Căci ea crede cu sufletul și fapta în Dumnezeu și se supune Lui.
 
În urmă cu câteva zile, a strălucit pe scena constănțeană în rolul Neddei din „Paiațe“, de Leoncavallo, revenirea ei în forță pe scena constănțeană fiind un prilej de mare bucurie pentru melomanii orașului.
 
Fotografiile fac parte din colecția personală a sopranei Nicoleta Ardelean.

Galerie foto: