#sărbătoreșteDobrogea141 Constantin Sarry, cel mai de seamă ziarist dobrogean, omagiat de ZIUA de Constanța (galerie foto)

„Keazim Abdulachim! Rămășițelor tale pământești fostu-le-a sortit să întruchipeze în veci această nobilă solie, făcând să se vadă, prin lentila lacrimei stoarsă de duioasa ta amintire, că Dobrogeanul a fost la înălțimea dragostei și încrederei Patriei sale și că în fața acestei Patrii – ca și în fața morții suntem cu toții și trebuie să rămânem egali! Keazim Abdulachim! Tu care ai avut parte de a-ți revedea osemintele tale reîmbrățișate de pământul matern – noroc de care au fost lipsiți atâția de-ai noștri, pe a căror urmă ne-a șters-o cu desăvârșire răsboiul – din înălțimea Cerului, unde te-a ridicat prinosul datoriei îndeplinite, acordă o îmbrățișare fraților noștri căzuți și înălțați alăturea de tine și dând cu ochii de Dumnezeu, de adevăratul Dumnezeu, care nu cunoaște deosebiri de rasă ori de clasă, roagă-te în fața lui și pentru noi”.
 

„...Noi, cei din Dobrogea, locuim unul din cele mai frumoase, mai interesante și mai bogate ținuturi ale țărei românești. Alintată de bătrâna Dunăre, care, ca o bunică iubitoare, aci își revarsă cea mai bogată dragoste asupra lui prâslea al ei cel preferat; scăldată de nemărginita Mare, care, în necuprinsul ei, trezește și ține vie în noi ideea de libertate și de mărire; străbătută de gârle și presărată de lacuri, care ascund bogății de neînchipuit, în varietăți nenumărate de viețuitoare; prevăzută cu dealuri acoperite, când de podgorii renumite, când de păduri de o tinerețe vânjoasă și făgăduitoare; cu un subsol ce poartă în sânul lui netăgăduite urme strămoșești, a căror scumpete n-o întrec decât comorile din carierele de piatră și din zăcămintele metalurgice și minerale de alături de ele; cu câmpii ca-n palmă, transformate azi, mulțumită muncii stăruitoare a locuitorilor, în lanuri de aur, cu pășuni care hrănesc rasele cele mai bune de vite și colindate de vânaturile cele mai alese; Dobrogea noastră poate fi, cu drept cuvânt, socotită, după cum spuneam, unul din cele mai frumoase, mai interesante și mai bogate ținuturi ale țării românești“.

George Sarry evocă personalitatea unchiului Cocea
 

„...Am cerut informaţii cum sǎ ajung la Blocul Dunǎrea de pe bulevardul Nicolae Bǎlcescu nr. 3. Aici locuia unchiul meu, Constantin Sarry, fratele cel mare al tatǎlui meu. (...)

Unchiul meu era în scaun pe rotile, avea optzeci și șase de ani și era bolnav. Femeia a rǎsuflat și ea ușuratǎ. Eu și tanti Tereza i-am mulţumit.

M-am îmbrǎţișat cu unchiul meu și mi-au spus cǎ bǎia tul lor, Puiu, este arestat și nu știe unde se aflǎ. Așa se explicǎ insistenţa femeii care-mi tot spunea cǎ vin de la domnul Sarry . Își dǎduse seama dupǎ aparenţa mea cǎ vin din pușcǎrie. Pânǎ atunci nu știam cǎ vǎrul meu era și el arestat. Aici, la unchiul meu, am vorbit mult despre familia noastrǎ. M-a întrebat despre foarte mulţi prieteni de-ai lui și cunoștinţe care erau arestate fǎrǎ ca familiile lor sǎ știe ceva despre ei, așa cum familia mea nu știa nimic despre mine, cu toate cǎ eu mai reușisem prin deţinuţii de drept comun care se eliberau sǎ trimit acasǎ vești despre mine.

A rǎmas surprins unchiul meu când a aflat de la mine cǎ mulţi dintre prietenii lui au stat în celulǎ cu mine și cǎ alţii, cu care n-am stat împreunǎ, se aflǎ la Pitești.

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF
 

Unchiul meu fǎcuse și el pușcǎrie ca mulţi alţii fǎrǎ sǎ fie condamnat. Am fǎcut socoteala cu unchiul meu cǎ din familia Sarry, am fost șapte de care știam eu cǎ au fǎcut pușcǎrie. Patru din ei încǎ se aflau în pușcǎrie la ora aceea. Unchiul meu voia sǎ-mi spunǎ cǎ mama și sora mea Chrisanti au plecat în Anglia. I-am spus cǎ am aflat vestea asta de la un constǎnţean care a venit mai târziu în pușcǎrie”.

Galerie foto: