Istoria Dobrogei - Populație - Personalități Împăratul Dioclețian (284-305)

În secolul III, Imperiul Roman s-a confruntat cu o criză majoră, o anarhie marcată de atacurile popoarelor barbare de la lunga sa graniță și de revoltele militare provincialeangrenate în luptacontinuă pentru tron. Cel care a pus capăt crizei a fost Caius Aurelius Valerius Diocletianus (245Salona (Salona (Solin/Croația) – 311Spalatum (Split/Croația)), care a inițiatun amplu program de reformare a statului.
El a înlocuit Principatul (Princeps Senatus – „Primul dintre senatori”), o dictatură militară care menținea forma republicană a statului, cu Dominatul,o monarhie absolută. Împăratul eradominus(„stăpân”) pentru foștii cetățeni transformați însupuşi, atribut preluat din monarhia de tip oriental.

Încă din epoca Principatului, împăratulnumea co-imperatori (co-auguşti, caesari) pentru a-l asista la conducerea vastului imperiu. Inițial, Diocleţiana procedat similar, numind co-august pe Marcus Aurelius Maximianus, acordându-i conducerea jumătății vestice a imperiului. Apoi, în 293, s-a instituittetrarhia:fiecare augustși-a alesun caesarsubordonat și responsabil pentru un sfert din teritoriul imperiului; Diocleţian pe C. GaleriusValerius, iar Maximian pe F. ValeriusConstantiusChlorus. Unitatea statului a fost asigurat de persoana lui Diocleţian, care și-a menținutpoziția preeminentă, fiind zeificat de supuşi, ca și ceilalți trei membri ai acestei conduceri cvadripartite.

Din punct de vedere administrativ, Dioclețian a împărțit imperiul în 101 provincii,grupate în 12 dioceze și 4 prefecturi. Dobrogea devine o provincie de sine stătătoare cu numele de Scythia Minor (Sciția Mică), numele sciţilor din nordul Mării Negre evocând enclavele acestei populații în regiunea dintre Istru și Pontul Euxin. Reşedinţaa rămas la Tomis, iarlimitele noii provincii erauDunărea de Jos, Marea Neagră și linia sudică având la capeteEkrene/ Bulgaria și un punct între Altinum şi Sacidava (Muzait-Rasova). Provincia făcea partedin dioceza Thracia din estul Peninsulei Balcanice, fiindcondusă administrativă de un praeses (preşedinte). Suprimarea funcției de guvernator, reducerea dimensiunilor teritoriale ale provinciilor şi separarea atribuţiilor civile de cele militare au împiedicat lupta pentru tron dintre armatele provinciale.

Reorganizarea militarărealizată de tetrarhie a facilitatoprirea permanentelor invazii barbare la Dunărea Inferioară, Diocleţian şi Galerius repurtând victorii importante. În acest sens, romanul Eutropius (sec. IV)relata în „Scurtă istorie de la întemeierea Romei” despre cei doi conducători ai regiunii estice a imperiului: „IX, 25. Apoi ei au purtat diferite războaie, atât împreună cât şi fiecare în parte supunându-i pe carpişibastarni şi învingându-i pe sarmaţi. Din rândul acestor neamuri au aşezat o mulţime foarte mare de prizonieri la graniţele imperiului”. În ceea ce privește noua provincie Scythia Minor, Diocleția a înființat Legiunea II Herculea, cu cartierul general la Troesmis, conform informațiilor din Itinerarium Antonini şi inscripţii. De asemenea, el a consoldiat limes-ulscythic (danubian), vizitând personal șantierele de reconstrucție în anii 294 și 303, așa cum arată inscripțiile de la Transmarisca (Turtucaia/Cadrilater-Bulgaria) și Durostorum (Silistra/Cadrilater-Bulgaria), precum și cărămizele ștampilate ale Legiunii I Iovia Scythicade la Dinogeția
Din punct de vedere economic, necesitățile crescânde de monedă au condus la măsuri de înlocuire a unor prestaţii în natură cu impozite în bani.

Diocleţian bate monede de aur (aureus), argint şi bronz, în scopul asigurăriiunei circulaţii intense a mărfurilor. Dar lipsa de echilibru între valoarea reală şi cea nominală a banilor a dus la depreciereaşi la tezaurizarea monedelor valoroase, amplificându-se astfel caracterul natural al economiei. În mediul urban s-a aplicat impozitul  capitatio plebea. Și edictul referitor la preţurimaximale - edictum de pretiisrerumvenalium - emis în anul 301 împotriva speculei, a rămas fără efect în pofida pedepselor drastice.
Din punct de vedere religios, Dioclețian s-a manifestat ca susținător al religiei romane în fața extinderii noii credințe creștine. Sursele arheologice atestă persecuțiile anticreștine ale lui DiocleţianşiGalerius (303-304), fiind menționați martirii Maximus, Dada şi Quintilian la Ozolia, în regiunea Durostorumului.
Dioclețian și Maximian au abdicat în 305, pentru ca caesarii să preia funcția de august. Dar noul augustConstanțiu I a murit în 306, iar armata sa l-a proclamat împărat pe fiul său, Constantin, iar tetrarhia a intrat în criză. Chiar dacă Constantin I cel Mare (306:337) a unificat imperiul în 324, în 330 el a mutat capitalala Bizanţ/Constantinopol (Noua Romă). Ca urmare, tendința conducerii colegiale teritoriale a statului a continuat în sec. IV, până la moartea lui Teodosie I cel Mare (379-395), când imperiul a fost împărțit definitiv în ParsOccidentalis și ParsOrientalis. În acest context, Dobrogea a intrat în zona de influenţăa noii capitale aflată în apropiere.
 
 
Bibliografie
Adrian Rădulescu & Ion Bituleanu, Istoria Dobrogei, ed. II, Ex Ponto, Constanța, 1998.
Radu Vulpe &Ion Barnea, Din Istoria Dobrogei, II.Romanii la Dunărea de Jos,  Ed. Academiei RSR, București, 1968.
IonBarnea& GheorgheŞtefan, Actes du IX-e Congres International d'etudes sur lesfrontieresromainesMamaia 1972, București, 1974.
GheorgheŞtefan, în „Nouvelleetudesd'histoire”, 1, București, 1955.
Emil Condurache, în „Analele Universității București.Istorie”, 9, 1957.
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și: