Istoria Dobrogei Instituții - Moneda

Dar, începând cu sec. V î. H., Histria  bate propria monedă din categoria „cu roata”, adică având pe avers patru spiţe şi pe revers legenda „E T.” Răspândirea obiectelor „monedă” şi apoi a monedei folosite de greci semnifică și o diferenţiere social-economică în cadrul populației gete. Mărfurile produse de grecii din bazinul Mării Negre şi schimbate pe produsele autohtonilor cereau cantităţi tot mai mari de monede, ştanţate și în atelierele de la Callatis https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/invitati/istoria-dobrogei-geografie-localitati-callatis-galerie-foto-681223.html, începând cu sec. IV î. H. La Histria s-au emis stateri care circulau în întreaga regiune pontică, de la Olbia (râul Bug/Ucraina) până la munţii Rhodopi (Bulgaria). Pe aversul acestor monede se găsesc zei ca Apollo, Demetra, Helios etc., iar pe revers un vultur care ţine în gheare un pește. Cele mai cunoscute sunt monedele care au pe avers două capete de tineri, aşezate invers, iar pe revers tot imaginea vulturului cu peştele în gheare, probabil semn al bogăţiei în peşte a ținutului, dacă presupunerea nu va fi infirmată de o eventuală determinare a vreunei semnificaţii religioase legată de cultul eroului Hercules. Și pe monedele de la Callatis se află diverse simboluri, în special „spicul de grâu”, reflectând probabil caracterului agrar al polis-ului şi a  comerţului său cu cereale.



Un caz particular îl reprezintă monedele de argint sau de bronz cu efigiile unor căpetenii scitice, numiţi basilei, bătute în atelierele de la Callatis. „Deveniţi stăpâni ai unui pământ dintotdeauna vestit pentru fertilitatea sa, căpeteniile ale căror nume ni s-au transmis prin monedele lor - Kanites, Ailios, Charaspes, Tanusa, Akrosas sau Sariakes - par să fi încheiat cu grecii legături asemănătoare, din toate punctele de vedere acelora pe care ultimii le-au întreţinut cu geţii, şi pe care sciţii ei înşişi erau obişnuiţi să le promoveze în relaţiile cu cetăţile de pe malul de nord al Mării Negre: raporturi de bună vecinătate bazate pe un interes comun şi, mai ales, pe vărsământul regulat a unui phoros pe care grecii au acceptat să-l plătească acelor basilei în schimbul protecţiei lor". (Pippidi, 1984). Monedele scitice au circulat, probabil, simultan cu monedele greceşti şi macedonene, ca: cyzicianul - staterul de electron (aliaj aur și argint) şi subdiviziunile sale; stateri de aur de la Filip II https://www.ziuaconstanta.ro/fondul-documentar-dobrogea-de-ieri-si-de-azi/articol/istoria-dobrogei-populatie-personalitati-filip-ii-si-ateas-6015.html (359-336 î. H.), Alexandru III cel Mare (336-323 î. H.) şi Lisimach (323-281 î. H.); tetradrahmele de argint (monedă de patru drahme) şi moneda divizionară de bronz. În epoca elenistică (postalexandrină), polis-urile din Dobrogea au imitat emisiunile macedonene şi tracice.
 
În secolele III-II î. H. apar și emisiuni proprii ale geților, tot cu figuri ale căpeteniilor. La Somova (jud. Tulcea), Mihai Viteazul (jud. Constanţa) şi într-o localitate necunoscută, s-au descoperit în ultimele decade trei monede care au pe avers imaginea unui tânăr şi legenda Basileos Moskonos – „a regelui Moskon”. Istoricul Adrian Rădulescu (1932-2000) avansa ipoteza că Moskon ar putea fi acel „rex Histrianorum” evocat în evenimentul atacului scitic condus de Ateas. În sprijinul ideii că orașele grecești își negociau protecția și cu căpeteniile geților  stă decretul săpat pe o stelă de piatră la Histria, care arată că o delegaţie a orașului a cerut căpeteniei Zalmodegikos (numele  trimite la Zalmoxis, principalul zeu get) eliberarea unor cetăţeni ostateci şi restituirea unor venituri.  
În secolul I î. H., oraşele greceşti din Marea Neagră se aflau sub dominația regatului elenistic al Pontului (Asia Mică), situație dovedită şi de numeroșii stateri de aur bătuţi în atelierele de la Histria şi Callatis cu efigia lui Mithridates VI Eupator (119-63 î. H.). Aceste monede şi amforele descoperite semnifică un comerț intens în Marea Neagră și Mediterana Estică.

În timpul expediției romane conduse de Lucullus Varro pe litoralul Mării Negre în 72-71 î. H., prima colonie atacată a fost Apollonia (Sozopol/Bulgaria), care a fost distrusă deoarece a opus o dârză rezistenţă (Strabon, Geografia, VII, 6, 1; Plinius cel Bătrân, Historia Naturalis XXXIV, p.59). Ca urmare,  celelalte orașe pe direcția nord, adică Messembria (Nessebăr/Bulgaria), Odessos (Vama/Bulgaria), Dionysopolis (Balcic/Cadrilater-Bulgaria), Callatis (Mangalia), Tomis (Constanţa) şi Histria, la care se adaugă, probabil, Parthenopolis (Schitu-Costineşti) şi Burzianon (Bizone?), se supun de bunăvoie Romei și acceptă garnizoanele acesteia, evenimentele obligând oraşele grecești să-şi întrerupă emisiunile monetare.

După cucerirea definitivă de către Roma (29-28 î. H.), atelierele monetare de la Histria, Tomis şi Callatis continuă să bată monedă până la mijlocul sec. III d. H. În regiune pătrunde timpuriu denarul republican roman şi apoi cel imperial, dar nu există descoperiri numeroase din secolul I d. H., una dintre ele fiind cea de la Viile, reprezentată de un tezaur compus din 50 de piese de argint din epoca lui Augustus (31 î. H, - 14 d. H.). În secolul II, monedele de argint se bat în cantităţi din ce în ce mai mari. Pentru comerţul cu amănuntul, necesarul de monedă de bronz era satisfăcut în general de cele imperiale şi în mai mică măsură de cele coloniale. În epoca dinastiei Severilor (193-235), când apar indicii ale crizei economice, circulaţia monedelor greceşti se  intensifică. Apoi, între anii 234-248, în circulaţia argintului din întreg imperiul apare antoninianul. În perioada dintre domnia lui Marc Aureliu (161-180) şi Filip Arabul (244-249) , monedele tomitane au inscripţia „metropola întregului Pont”. Invaziile barbare și războaiele civile conduc la criza secolului III, când viaţa economică se deteriorează grav și emisiunile monetare încetează încă din timpul lui Filip Arabul.
 
Dar nevoia de monedă conduce la înlocuirea unor impozite în natură cu impozite în bani. Diocleţian (284-305), reformatorul Imperiului Roman, bate monede de aur (aureus), argint şi bronz pentru asigurarea circulaţiei mărfurilor. Dar lipsa echilibrului între valoarea reală şi cea nominală a banilor a dus la depreciere şi la tezaurizarea pieselor valoroase și, ca urmare,  la accentuarea caracterului natural al economiei.

Dacă politica economică a lui Diocleţian nu a fost eficientă, măsuri financiar-fiscale de durată au fost luate de Constantin I cel Mare (306-337). El a reuşit să încaseze regulat impozitele (auri lustralis collatio) de la negustori şi meşteşugari şi să asigure pe piaţă suficiente cantităţi de monede de aur (solidus), argint (siliqua) şi de bronz (follis), care sunt descoperite în  număr mare în Dobrogea. Şi, împreună cu monedele, un număr mare de plumburi sigilare, ca cele de la Izvoarele-Pârjoaia (Sucidava), completează imaginea intensei circulaţii de mărfuri între cele două maluri ale Dunării.

Sub împăraţii Heraclius (610-641) şi Constans al Il-lea (641-668) evoluția economiei naturale este evidentă şî în provincia Sciţia Minor (Dobrogea), chiar dacă descoperirile de monede din secolele VI-VII indică încă existența unei circulații monetare. Pe litoral şi pe limes-ul  danubian, s-au găsit cantităţi importante de monede care merg de la Iustinian I (527-565) până la Constantin al IV-lea Pogonatul (668-685). Descoperirile de la Noviodunum, Capidava, Axiopolis, Sucidava şi Durostorum dovedesc legăturile comerciale cu Bizanţul (Imperiul Roman de Răsărit) şi o intensă activitate economică. Dar invaziile slavilor, avarilor, şi bulgarilor din secolul VII dezechilibrează circulaţia banilor şi emisiunile monetare încetează, instaurându-se  o decădere bruscă.
 
 
Bibliografie
Adrian Rădulescu & Ion Bituleanu, Istoria Dobrogei, ed. II, Ex Ponto, Constanța, 1998 .
Dumitru Berciu & Dionisie M. Pippidi, Din Istoria Dobrogei, I. Geți și greci la Dunărea de jos: din cele mai vechi timpuri până la cucerirea romană, Ed. Academiei RPR, București, 1965.
Dionisie M. Pippidi, Contribuţii la istoria veche a României, Ed. Științifică, București, 1967.
Gh. Poenaru Bordea, Monede bizantine de bronz din sec. V-VII în Dobrogea, „Buletinul Monumentelor Istorice”, 40, 1971, 3.
Dionisie M. Pippidi, Parerga. Ecrits de philologie, d epigraphie et d histoire ancienne, Editura Academiei RSR, București, 1984.
Constantin Preda și Hamparțumian Nubar, Histria, III. Descoperirile monetare: 1914-1970, Ed. Academiei RSR, București, 1973.
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 
Citește și: