#citeșteDobrogea Genghiz Daggî - „El a avut Crimeea mereu în fața ochilor săi”

Motto: „Dacă din sânul unui popor continuă să se nască viteji și eroi, acel popor nu va pieri! Este  concluzia mea”.
 
İsa Kocakaplan, cel care ne-a făcut cunoscute operele lui Genghiz Daggi, a scris: „În fine, s-a anunțat că turcii crimeeni au fost surghiuniți pe baza unui decret. Dar nu li s-a permis întoarcerea în patrie.” ( vol. Din Crimeea la Londra, Istanbul 1998, p.20).
 
Genghiz Daggi s-a născut la 9 martie 1919 și a absolvit Institutul Pedagogic din Aqmescit / Simferopol în anul 1937, înscriindu-se apoi la facultatea de istorie, dar acolo era interzisă istoria Hanatului Crimeea, în special fiind interzisă studierea perioadei suveranității Hanilor Tătari! În anul 1939 el vizitează pentru ultima dată Qîzîltaș-ul, apoi este chemat în armată la Chișinău, unde îl prinde cel de al doilea război mondial. În august 1941 cade prizonier la nemți. În anul 1945 se af la în Varșovia și aici o cunoaște pe Regina, începând astfel un destin familial de 53 de ani, ajungând amândoi cu vaporul „Andres” pe țărmul englez Southamton.
În realitate, Genghiz Daggi a trăit doar 21 de ani în Crimeea, 6 ani ai vieții i-a irosit în război și în lagăre, apoi, 52 de ani a trăit în Londra. Citindu-i romanele înțelegem că el a fost prezent tot timpul în Crimeea, el avut Crimeea mereu în fața ochilor săi. Putem folosi ca motto cuvintele scriitorului polonez Czeslaw Milosz: „Ceea ce definești patrie-mamă înseamnă de fapt, limba”. Isa Kogeakaplan evocă acest cântec crimeean al dorului de Patrie, legând melodia de Turcia:
 
„Un nor s-a pornit din Crimeea,
Hei, iubire, e gata să aprindă lumea...
Eu spun și plâng acuma.”
        (Isa Kogeakaplan, vol.Din Crimeea la Londra, p.37)
 
Dar eu vin cu dorul nestins pentru Patria nevăzută și cunoscută doar din evocările părinților, când mă refer la tătarii crimeeni din România, care n-au uitat niciodată Crimeea și au luptat pentru Procesul Patriei, cântând din copilărie și până la moarte cântecele înstrăinării, încât am putut să redau lista (cred incompletă) cu 53 de arestați pentru idealul patriotic alături de Eroul Național Negip Hagi Fazîl (1906-1948) care a fost omorât în ancheta de 5 zile la Siguranța din Constanța, la data de 22 octombrie1948, fiind înmormântat în satul natal Azaplar/Tătaru.
 
După această dată istorică și dramatică, a urmat în aprilie 1952 arestarea primului lot de patrioți tătari, urmată mereu de alte loturi, ajungându-se la cifra de peste 150 de deținuți politici. Dintre aceștia, un număr de 53 de de condamnați au fost pedepsiți doar pentru idealul patriotic în acești ani de teroare, între 1948-1964.  Am scris despre anii aceia grei în limbile română, turcă, tătară, multele mele cărți adresându-se generațiilor tinere cărora le ofer precum moștenirea de neam se oferă viitorimii: „Tătarii”, roman în 2 volume, în tătară-„Tatarlar”, în 2009, în română, în 2011; „Cartea Iertării” în 3 ediții, 2002, 2003, 2015, în română și în turcă, apoi romanul bilingv „Șayp, fiul lui Qurtveli” în 2017 în tătară, în 2018 în română; eseul „Azaplar-Tatar koyî” în tătară, „Tătaru-sat tătar” în română, în 2016, 2017; doresc acum cu două catrene să fac cunoscut satul „capitală”, Azaplar:

„Armata turcă, Azap numită, satul acesta l-a fondat.
În 2012 construim un monument al celor ce l-au înălțat.
 S-a stins lumina, norul negru se-ntinde până la apus,
Negip Eroul a fost primul și cel mai mare Fiu-răpus!
 
Când Mustegep începu lupta, Nuri, Salya, Șevket venea;
Astăzi, noi, urmașii celor ce-au scris cu sângele lor istoria
Le-am înălțat Lor Monumentul, flacăra nu se stingea.
     (G.Akmolla, Vestitul Azaplar, 2012, vol.Satul tătar, Azaplar, 2016, p.9)
 
Romanele celebre ale marelui Genghiz Daggi se pot prezenta, pe scurt după opera domnului Isa Kogeakaplan :
1.Zile dominate de moarte și teamă (1962) -surghiunul tătarilor crimeeni și răscoala din Varșovia.   
2. Întoarcerea (1968) - viața lui Niyazi, războaiele la care participă, sistemul sovietic în anii 1932.
3. Tânărul Temucin (1969) -   cucerirea lumii de către mongoli și Marele Genghiz Han (1155/62-1227).
4. Păpuși spânzurate de creanga migdalului (1970) – perioada colectivizării și surghiunului în Crimeea.
5. Strada înghețată - destinul cumplit al tinerilor tătari din Crimeea în armată.
6.Scrisori către mama (1988) - romanul scrisorilor pe care le-a scris mamei sale.
7. Un om ca mine ( 1988) – omul care s-a opus regimului sovietic și drama lui.
8.Tovarășii (1991) – drama soldaților ruși înfrânți în anul 1941.
9.Noi am traversat împreună drumul acesta (1996) – drama unei familii crimeene în vreme de război.
10. Câinele d-lui Markus Burton (1998) -  situația grea din Londra în timpul celui de  al doilea război mondial.
11.Reflecții, 4 serii  de romane (1987-1990) și memoriile rămase vii – Eu și interegoul meu  cu   
    surghiunul total din 1944. Din caietul lui Haluk – povestire și scrisori.
12. Ani de spaimă (1956; 1975; epoca ce definește istoria noastră, drama fără de sfârșit.
13. Omul care și-a pierdut Patria (1957; 1972; Sadîk Turan și armata Turkestanului; drama anilor 1946.
14.Și ei erau oameni (1958; 1974) Viața de sat a Crimeii și Qîzîltaș. Problema spațiului.
15. Acele pământuri erau ale noastre (1966; 1972) Sate din Crimeea, colhozuri, războaie.
16.Iubirea pentru pământ este un dar, prezentat de Liviu Rebreanu în Ion sărutând pământul, situație întâlnită și la romancierul tătar: trăirea marii iubiri pentru pământ !
 
Scriitorul evocă tragedia Crimeii în asemenea context: „Spre seară s-a văzut venind pe la mijlocul șoselei, unul care alerga, alerga zicând: - Vin, striga el.(...) Apoi...parastasele (n.n. erau interzise) s-au auzit bocetele, vocile întretăiate, strigătele dureroase; până mai ieri, nevasta hagiului Mustafa stătea fără de glas, lungită în centrul șoselei, smulgându-și acum părul și lovindu-și capul de ciment, s-a auzit strigând:
- Mustafa al meu... Mustafa al meu...Ce vină am avut noi? Allah al meu, cu ce am greșit noi?
...Atunci s-au adăugat alte voci la glasul nevestei hagiului Mustafa, alte strigăte auzindu-se...Ajutor... (op.cit.p. 17)
    (Isa Kogeakaplan, Genghiz Daggi, din „Crimeea la Londra”, Istanbul, 1998, p. 130)
 
Poeziile și romanele scrise de Genghiz Daggi accentuează tragismul destinului istoriei Crimeii, așa cum reiese din fragmentul următor: „Iubirea pentru pământ este prezentă în toate romanele sale. Operele „Omul care și-a pierdut Patria”, „Și ei erau oameni”,  „Acele pământuri erau ale noastre” dezvoltă una din două idei, surghiunul și colhozul (op.cit.p.288).
 
În activitatea noastră publicistică, l-am făcut cunoscut pe G.Daggi în revista Emel/Ideal ca romancier în numărul 8 /2005 și ca poet în numărul 33/2012. În ultima revistă am tipărit poeziile „Yalta cea iubită” , „Steaua”, Dați-mi sabia strămoșului” și „Crimeea, îți amintești de mine?” din care citez:
 
„N-a răsărit ziua pe plaiurile Crimeii,
Plângi, arzi în focul durerilor ei ?
Crimeea! Crimeea! În nopțile reci
Îți amintești și tu de mine cu dor?
       (Londra, 1946; rev.de cultură bilingvă Emel/Ideal, nr 33, 2012 (82), p. 3-5)
 
Și Mai Marele nostru Agă Riza Fazîl (1929-2016) enumerând cele 22 de opere ale lui Genghiz Daggi, încheie prezentarea domniei-sale cu aceste cuvinte ale marelui om: „Sunt convins că eu m-am născut odată cu Crimeea, că voi muri tot odată cu ea; că voi trăi numai prin Crimeea.”
 
Sursa foto: Arhiva autoarei
 
 
Despre Güner Akmolla

Poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar şi a Uniunii Scriitorilor Tătari Crimeeni, Güner Akmolla a fost profesor de limba română, iar o parte majoră din activitatea sa, literară şi nu numai, se plasează sub semnul interculturalităţii. Provenind dintr-o familie de tătari crimeeni care a dat 8 deţinuţi politici, s-a implicat masiv în recuperarea imaginii unor personalităţi marginalizate sau persecutate de regimul comunist.
A debutat poetic după '89, în limba tătară, în revista Karadeniz. Autoarea a fost distinsă, în 2015, cu premiul filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, pentru volumul ce cuprinde poemul eminescian Luceafărul, în trei alfabete şi limbi - română, tătară şi turcă. 

Citeşte şi:

#citeşteDobrogea: Scriitorii noștri, eroii noștri

#citeşteDobrogea: Puţină istorie. Epopeea Crimeii

#citeşteDobrogea: Bekir Çoban-Zade, promotor al erei moderne în cultura tătarilor crimeeni

#citeşteDobrogea: Personalităţi tătare în Dobrogea secolului XX (galerie foto)

#citeşteDobrogea: Mehmet Niyazi - poetul naţional al tătarilor crimeeni din România (1878 -1931)