#citeșteDobrogea In memoriam George Georgescu, dirijorul-creator

Astăzi se împlinesc 56 de ani de la moartea dirijorului George Georgescu. 
 
Născut la Sulina, la 12 septembrie 1887, George Georgescu, patronul Liceului de Arte din Tulcea, este unul dintre cei mai mari muzicieni români, având un palmares cu adevărat impresionant: a dirijat peste 50 de orchestre din întreaga lume, a susținut 850 de concerte, a colaborat cu 150 de solişti români şi străini. Nu întâmplător, perioada în care maestrul şi-a desfăşurat activitatea a fost denumită de criticii muzicali „epoca Georgescu”.
  




Membru corespondent al Academiei Române, profesor de Conservator, director al Operei Române și al Filarmonicii din București, George Georgescu și-a început cariera artistică ca violoncelist în cvartetul de coarde condus de ilustrul violonist Henri Marteau, unde a cântat până în anul 1916 când, la sugestia dirijorului Arthur Nikisch și a compozitorului Richard Strauss, a început să studieze arta dirijorală. Schimbând astfel instrumentul cu bagheta, în anul 1918 s-a aflat pentru prima oară la pupitrul Filarmonicii din Berlin, unde a înregistrat un succes remarcabil, acest moment marcând începutul unei cariere strălucite.
 
 
După cel de-al Doilea Război Mondial, George Georgescu este pe nedrept îndepărtat de la conducerea Filarmonicii din București, din cauza unor concerte susţinute anterior în ţări ca Germania sau Austria. În anul 1947, la intervenția lui George Enescu, își reia activitatea muzicală, la pupitrul Orchestrei Radiodifuziunii Române. În 1954, revine la conducerea Filarmonicii şi, până la încetarea din viață, întreprinde turnee în străinătate, lucrând neobosit la perfecționarea interpretativă a orchestrei sub conducerea sa.
 
A jucat un rol important în promovarea muzicii românești, având ca preocupare constantă prezentarea de lucrări în primă audiție scrise de compozitori autohtoni. A dirijat, astfel, lucrări de George Enescu, Dinu Lipatti, Paul Constantinescu, Mihail Jora, Marcel Mihalovici, Martian Negrea, Constantin Silvestri, fiind apreciat de exegeți și public pentru elocvența expunerii muzicale și pentru diversitatea repertoriului abordat.
 
Ca director al Operei Române (1922-1926, 1930-1933, 1939-1940), a organizat prima şcoală românească de balet.
 
Deopotrivă dirijor și creator, artistul a încercat să descătușeze adevăratul mesaj al muzicii interpretate. Obișnuit cu rigoarea germană, a respectat tradiția, însă printr-o selecție permanentă a îmbinat-o cu noi tehnici de abordare a muzicii.
 
S-a stins din viață la 1 septembrie 1964, lăsând moștenire o minunată lecție de generozitate artistică, de pasiune, perseverență și devotament față de muzică.
 
 
Sursă foto: Captură YouTube/TVR
 

Citește și:

#citeşteDobrogea 131 de ani de la naşterea dirijorului George Georgescu, un dobrogean de renume mondial