#DobrogeaDigitală - „Cutreerând Dobrogea meridională”, de dr. R.I. Călinescu Rechinii din Marea Neagră - cum își pregătesc puii la „școala vieții” și la „școala muncii”

„Dintre numeroasele soiuri de pești ai Mării Negre, ce se vând pe litoralul nostru și în deosebi pe piața Constanței, rechinii sunt cei mai puțin cunoscuți. Lucrul acesta se explică prin faptul că rechinii, pești prin excelență carnivori, având carnea tare și teioasă și pe deasupra cu un puternic miros specific de fiară, de animal prădalnic, nu se mănâncă de către riveranii noștri.
 
Sau cel puțin nu s'au mâncat până acum.
În alte țări din Europa și celelalte continente, carnea rechinilor este foarte apreciată, fiind căutată mai ales de către populația săracă.
Japonezii ca și multe populații ale Oceaniei, folosesc în cantități mari carnea de rechin, pe care o înmoaie în prealabil printr'o ușoară putrezire.
 
Chinezii în deosebi, mănâncă mult carnea de rechini, din care cauză pescuitul acestor animale este în Marea Indiilor obiectul unei foarte importante industrii. Intr'adevăr aici rechinii se prind în cantități uriașe, cu zecile de mii.
 
Dealtfel rechinii mărilor calde sunt și cu mult mai mari decât aceia din mările reci.
Animalele prinse sunt târâte la țărm unde li-se taie aripioarele înotătoare, ce se usucă apoi la soare. Carnea se taie și ea în fâșii - care se sărează în vederea conservării. Din ficat se extrage un ulei industrial, care servește mai ales la înmoiatul curelelor.
 
Din aripile uscate se face gelatină. Preparate pentru a fi mâncate, înotătoarele se taie în fire subțiri ce uscate, devin aproape transparente și foarte elastice. Ele formează astfel un fel de fidea, ce servește la făcut supă. Și pielea este folosită: vopsită și lustruită servește la căptușirea sau îmbrăcarea artistică a o mulțime de obiecte utile sau de fantezie ca: tabacheri, port-vizite, cutii etc.
 
La noi, până acum, nu s'a desvoltat niciuna din aceste industrii, deși rechinii se găsesc din abundență în Marea Neagră.
 
Doar vre-o câțiva pescari turci de pe litoralul nostru se ocupă sporadic și în mod foarte primitiv, cu pescuitul acestor pești, folosindu-se de paragate și prinzând câte 20-30 rechini la un pescuit.
 
Rechinii prinși astfel pe litoralul nostru se aduc de câtva timp pe piața Constanței, unde se vând populației cu 10 lei kilogramul. In ultimul timp a'nceput să se facă din rechini și batog (fășii sărate sau afumate), cari imită batogul de nisetru. Insă gustul este cu totul altul și un cunoscător ar putea cu ușurință distinge batogul de rechin de acela de nisetru sau chiar de morun.

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

În Marea Neagră trăiește rechinul numit și Câinile de mare (Acanthias vulgaris), ce se recunoaște după spinii cu care sunt ornate aripioarele de pe spinare. Dinții săi sunt deasemenea ascuțiți și încovoiați înăuntru. Forma generală a corpului e ca și la rechinii tropicali, însă Iungimea e cu mult mai mică, numai cu puțin peste 1 m (1,20-1,40).
Ochii săi foarte mari, sunt de culoare verzue ca la pisică, având irisul argintiu.
 
Cât privește culoarea, spinarea și laturile corpului sunt cenușii-cafenii, punctate câteodată cu mici pete albăstrui. Pântecele e alburiu.
Acest soi mic de rechin există dealtfel nu numai în Marea Neagră ci și in Marea Mediterană și chiar în Oceanul Atlantic, lipsind însă in mările tropicale.
 
Puii asistă cu plăcere și interes la masacrele din bancurile de pești
 
Obiceiurile sale sunt însă la fel ca și cele ale fraților săi din mările calde, fără să aibe desigur nici puterea și nici curajul acestora din urmă, lucru ușor de'nțeles dacă ne gândim la talia sa redusă.
Rechinii din Marea Neagră sunt și ei foarte lacomi, făcând mari stricăciuni pescarilor, cărora le mănâncă tot peștele prins în rețele - ba mai le strică și instrumentele de pescuit.
Chiar puii, cât ar fi de mici, se țin morțiș după bătrăni și asistă cu plăcere și interes la toate masacrele ce aceștia fac în bancurile de pești.
S'au văzut în cârdurile adulților pui lungi numai de 15 cm., înotând neosteniți printre cei dintâi - și asistând la toate vânătorile acestora, cu toate că puii înșiși erau încă incapabili să facă victime!
 
După cum se vede, «școala vieții» și «școala muncii» au fost cunoscute de animale cu mult înainte de a fi inventate de om!
În deosebire de multe alte specii de rechini ce depun ouă, rechinul din Marea Neagră este ovo-vivipar, adică ouăle se desvoltă în uterul matern, femela născând pui direct. La autopsiile care s'au făcut pe litoralul nostru, s'au găsit câte 11-12 pui.”