#DobrogeaDigitală „Mai marii regimului comunist aveau nevoie de creierul lui Geavit”

Anul trecut, în noiembrie, de „Ziua Dobrogei”, printre personalitățile celebrate și distinse post-mortem cu „Meritul dobrogean” se afla și marele fizician Geavit Musa, născut la Constanța, pe 23 decembrie 1931.



Aveam bucuria să descoperim, cu această ocazie, un savant prea puțin cunoscut de publicul larg, cu realizări absolut remarcabile, un profesor și un mentor de o rară calitate umană.
Ne facilita această descoperire regretatul academician Petre Frangopol, care îi fusese coleg de liceu, dar și sora savantului, Sevinci Mutalip, precum și una dintre colaboratoarele strălucitului fizician, prof.dr. Rodica Vlădoiu.

În volumul IV al seriei „Mediocritate și excelență”, Petre Frangopol i-a dedicat lui Geavit Musa un capitol distinct, lăsând posterității portretul memorabil al unui om cu o putere de muncă extraordinară, care nu s-a lăsat doborât de adversitățile vieții, construindu-și cu migală şi perseverenţă o carieră profesională cu recunoaştere internaţională și înscriindu-și numele în istoria culturii şi știinţei românești și universale.
 

„Personalitate de excepţie în galeria marilor fizicieni români din a doua jumătate a secolului XX şi început de secol XXI, Geavit Musa (născut la Constanţa, în 1931), are un parcurs dureros în etapele carierei sale, care caracterizează perioada neagră a comunismului din ţara noastră.

Dotat cu o inteligenţă nativă deosebită, care i-a imprimat o modestie şi blândeţe caracteristică, cu un spirit pragmatic dublat de o putere de muncă ieşită din comun ce l-au condus la realizări de fizică fundamentală şi mai ales aplicată mereu în premieră în România, ei bine, aceste simple caracteristici umane l-au făcut să supravieţuiască, acesta este cuvântul, teribilelor opresiuni cu care i-a fost confruntată cariera.
Competenţa sa profesională a fost apreciată atât de colegi, cât şi de profesorii săi, dar şi de mai marii regimului comunist care aveau nevoie de creierul lui Geavit.
S-a născut la Palazu Mare (astăzi cartier al Constanţei) într-o familie aristocrată a oraşului. Părinţii săi aveau ocupaţii ce i-au dat bătaie de cap până în decembrie 1989: Tatăl, secretar al Consulatului Turc din Constanţa, practic factotumul instituţiei, iar marna, casnică, era fiică de moşier.
Intră în urma unui concurs de admitere (1944), greu de câştigat, la Liceul (azi Colegiul Naţional) ,,Mircea cel Bătrân" din Constanţa. În timpul liceului a fost atras de matematică şi o conferinţă a profesorului Horia Hulubei susţinută la Constanţa despre energia atomică, a fost un eveniment care l-a determinat să se dedice fizicii.
Câştigă în clasa X-a, prima olimpiadă organizată după război, atât la matematică cât şi la fizică, faza pe oraş, ocupând locul 1, dar după faza pe judeţ, de asemenea câştigată, este exclus din lotul reprezentativ pentru faza finală de la Bucureşti pe motive de origine socială. Este primul examen de viaţă la care va fi supus ca o repetabilă povară, viitorul fizician Geavit Musa.

Absolvă Facultatea de Fizică şi Matematică (1951-1955) a Universităţii din Bucureşti, într-o serie de excepţie, cu foarte mulţi colegi deveniţi ulterior personalităţi de prim rang ale ştiinţei româneşti, cum nu s-a mai întâlnit până astăzi în istoria acestei facultăţi. La absolvire, această serie, în marea ei majoritate, a fost repartizată la Măgurele, cu acordul şefilor de laboratoare, în cadrul Institutului de Fizică Atomică (IFA) în plin proces de dezvoltare.


Geavit Musa optează pentru colectivul condus de George Comşa (şef de laborator, Adrian Gelberg), care se ocupa cu tehnologia vidului ultra înalt (10-10 torr), practic necunoscută în România. Măsurarea unor presiuni atât de reduse necesita realizarea efectivă a unei joje de vid şi măsurarea unor curenţi de 10-12 A. Realizarea vidului înalt necesita conceperea unei pompe adecvate şi stabilirea tehnologiei aferente. Astfel s-a născut pompa de vid Comşa-Musa (Rev. Scientif. Instr., 1957), citată şi în cartea lui Manfred von Ardenne (Tabellen zur Angewandte Physik pct 131, vol II, 1964, VEB Deutsche Verlag der Wissenschaften, Berlin). România a devenit a treia tară din lume care a realizat la aceea dată un vid de ordinul· l 0-10 torr.


Pentru setul de lucrări publicate, colectivul din care făcea parte - mai puţin Geavit - a primit Premiul Academiei Române. Abia după 10 ani (1967) i se va acorda şi lui, ca o reparaţie, Premiul Academiei «C. Miculescu» dar, pentru o nouă tematică, când i s-a evidenţiat originalitatea rezultatelor obţinute în studiul proceselor din diodele cu plasmă, publicate peste hotare.

DESCARCĂ INTEGRAL CARTEA ÎN FORMAT PDF!

Însă gustul amar al nedreptăţii nu îl va uita pentru multă vreme. La 1 aprilie 1957, lui Geavit Musa şi soţiei sale Marcela, colegă de an la Facultatea de Fizică, ambii salariaţi la IFA, li se aduce la cunoştinţă oficial că trebuie să îşi găsească un alt loc de muncă! Direcţia Institutului a găsit o formă, ca minim avantaj, să plece prin demisie cu post cu tot, motivaţia fiind „problemele" necorespunzătoare din dosarul lor de cadre. În aceeaşi situaţie au fost şi alţi colegi ai lor din IFA.


A primit invitaţia (acceptată) de a lucra în colectivul profesorului academician Th. V. Ionescu la Institutul de Fizică al Academiei Române. Activitatea abia începută la noul loc de muncă, a fost întreruptă de desfacerea contractului de muncă în 1958, cu aceeaşi motivaţie. Rămas pe drumuri şi cu un copil abia născut, primeşte, după numeroase demersuri, postul de bibliotecar la Observatorul Astronomic.

Teza de doctorat (1967) ,,Contribuţii la studiul proceselor fizice din diodele cu plasmă" a fost realizată sub îndrumarea profesorului academician Eugen Bădărău.
În 1969 este numit şef al laboratorului „Plasma de temperatură joasă" care, în 1989, va ajunge la 65 de persoane.
Sarcini deosebit de grele revin laboratorului condus de G. Musa, laborator care făcea parte din Institutul Naţional pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei-INFLPR, din cadrul IFA. Cercetarea, pentru a se încheia, trebuia să treacă prin testele grele ale omologărilor şi atestării produselor sau fluxurilor tehnologice. Astfel sunt realizate în premieră pentru România (în cadrul laboratorului sau în cooperare şi cu alte colective de pe Platforma de Fizică a IFA Măgurele), tuburi autoluminiscente cu tritiu, tuburi stabilovolt, tuburi detectoare de flacără, lămpi de semnalizare, tuburi stroboscop cu caracteristici speciale etc. sau tehnologii precum sinterizarea în plasmă a pulberilor ultrafine de TiO2, sintetizarea acetilenei din cărbune în jet de plasmă.

A publicat 331 de articole, majoritatea în revistele de fizică din ţară, în numeroase volume de Proceedings-uri ale majorităţii Conferinţelor Internaţionale de Plasmă (peste 30!) dar şi 50 de lucrări, cu peste 200 de citări, în foarte multe reviste first hand, de reputaţie internaţională, recenzate de ISI.


Numărul brevetelor aprobate de OSIM este de 27, la care trebuie adăogate 18 produse omologate şi elaborarea a peste 20 de tehnologii specifice. A avut acorduri de cooperare cu laboratoare din Franţa, Germania (Dr. H Ehrich, Universitatea Essen, prof. K. Niemax, Universitatea Dortmund), Japonia, SUA.
Creator recunoscut de şcoală, este implicat activ în promovarea fizicii plasmei în ţară şi ca Preşedinte al secţiei de Plasmă din cadrul Societăţii Române de Fizică, participând direct la organizarea a patru conferinţe naţionale de fizică a plasmei şi a unei şcoli de vară de fizica plasmei.


A fost Director General al Institutului de fizică atomică IFA (1997 -1998) şi membru al Colegiului Consultativ al Ministerului Cercetării şi Tehnologiei (1991 - 1995). A fost Profesor la Universitatea „Ovidius" din Constanţa, unde a predat Capitole speciale de fizica plasmei, Tehnologii cu plasmă, Fizica plasmei şi Laseri. La Măgurele a fost cercetător ştiinţific principal gradul 1, în cadrul Institutului Naţional pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei. La Universitatea Osmangazi din Eskişehir, unul din marile oraşe ale Turciei, a fost de asemenea profesor şi a organizat laboratoare performante de cercetare în fizică, supervizând lucrări de diplomă şi masterat ca şi seminarii de specialitate. A fost ales membru corespondent al Academiei Române, la secţia de Ştiinţe Fizice, în anul 2008.


Profesorul Geavit Musa, cu bunicii în lagăre de muncă silnică, cu tatăl în temniţe politice, urmărit continuu de securitate, hotărăşte de fiecare dată din numeroasele sale deplasări în străinătate, să refuze oportunităţile din lumea liberă şi se întoarce la nedreptăţile şi hărţuielile din România comunistă, conştient fiind că sacrificiul său personal va adăposti restul rudelor de la persecuţii adiţionale.”

 
Sursa foto: arhiva familiei Musa
 

Citește și:

#sărbătoreşteDobrogea141: „Meritul Dobrogean“ pentru Geavit Musa

#sărbătoreşteDobrogea141: Geavit Musa - fizician de excepţie, model de profesionalism şi onestitate

#sărbătoreşteDobrogea141 Fizicianul Geavit Musa are un loc de onoare în istoria ştiinţei