#DobrogeaDigitală „Nu-i un Crăciun la fel ca celelalte”

Zilele premergătoare Crăciunului din urmă cu opt decenii sunt surprinse de memorialistul dobrogean Pericle Martinescu, în volumul său „Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim. Anul 1940”.

Cartea face parte dintr-o prețioasă serie diaristică și oferă o imagine a unuia dintre cei mai grei ani ai României, anul 1940, așa cum a fost el trăit de tânărul bibliotecar îndrăgostit, confruntat cu tăvălugul nemilos al istoriei.



În paginile pline de viață se împletesc evenimente, personaje, considerații filosofice despre prietenie sau bani, dar și un amestec de amărăciune și exaltare în fața frumuseții naturii, de unde reiese forța omului de a transcende orice obstacole și de a reuși să se bucure, fie și de „o iarnă pe care nu poţi să n-o îndrăgeşti, în ciuda mizeriilor pe care le ascunde sub hlamida ei fermecătoare.”
 

„Se apropie Crăciunul. Dar nu un Crăciun la fel ca celelalte. Parcă lipseşte bucuria de altă dată din preajma sărbătorilor, nu mai e nici bogăţie, nici fervoarea de pe străzi şi din magazine. E un Crăciun prozaic, lumea îl aşteaptă fiindcă trebuie să fie, fiindcă nu se poate evita. Ţara e mică, armata nu mai primeşte vizita regelui, de sfârşit de an, pe graniţa de vest, la Tisa, ori la est, pe Nistru, ca anul trecut.

Reducerile pe CFR s-au anulat anul ăsta, de sărbători. Anul ăsta basmele au dispărut, trăim în realitate. Un Crăciun cu soldaţi germani - pomuri şi serbări pentru ei - şi cu bazaruri legionare; un Crăciun cu sărăcie, cu oameni nevoiaşi peste tot, subvenţiile tăiate, fără gratificaţii la serviciu, fără «ajutoare», fără numere festive de gazete, cu pagini suplimentare, unde să pot scrie şi eu ceva ca să am un ban în plus. Calic Crăciun 1940!

Astăzi, duminică, am stat mai mult în casă. Azi noapte n-am dormit deloc, fiind aici cu o fiică a Evei, care a stat până dimineaţa. O, ce aer curat, sănătos, înviorător era azi dimineaţă, când am ieşit puţin din casă.

După amiază a venit L. Ce va spune oare despre mine d-na M. si ceilalți? Că m-am stricat de tot. Pe L. o chemasem eu de fapt, de ieri. Trebuia să ne vedem, înainte de a pleca în vacanţă. A venit şi am stat de vorbă toată după amiaza, ca totdeauna. Mi-era dragă ochilor şi inimii, şi asta mi-era de-ajuns. Când a plecat, i-am dat nişte bani ca să-şi cumpere ceva de Sărbători, cadoul meu.

Acum vreo zece zile îi mai dădusem cinci sute de lei, dar ştiu că i-a risipit pe nimic. Nu poate păstra banii, nu-i poate cheltui cu folos. Dar asta e treaba ei, principalul este că pot să-i dau din când în când. Pe chestia asta am avut o discutie. De ce-i dau bani. Că se simte jignită, că n-are să mai primească. li dau fiindcă ştiu că trebuie să-i dau: unei prietene, ca şi unui prieten, am dreptul să-i fac un cadou.

Acum două zile i-am dat cinci sute de lei lui Ceglokoff, fiindcă ştiam că are nevoie. Ştiu ce înseamnă să nu ai bani; L. îi risipeşte, dar decât să-i risipesc eu, mai bine îi dau ei. Este, oricum, o bucurie pentru ea şi când îi fac această bucurie capătă convingerea că are un prieten care ţine la ea.

Ah, dacă aş avea bani mulţi, ce fericiţi ar fi cei din jurul meu - căci, din nenorocire, sunt foarte mulţi oameni pentru care fericirea constă mai mult în bani. Oricât de mari eforturi sufleteşti ai face pentru cineva ca să-i dovedeşti prietenia sau chiar dragostea nu izbuteşti niciodată să ajungi la rezultatul pe care-l atingi cu câţiva lei. Nu există om pe care să nu-l câştigi cu un pumn de bani.

Bineînţeles, eu nu fac asta, dar oamenii nu simt adevărata bucurie sufletească ce le-o transmiţi, dacă nu pui şi puţine parale. Pentru asta dau, când am.

 

DESCARCĂ GRATUIT VOLUMUL ÎN FORMAT PDF!

 
 

Astăzi a nins toată ziua cum cred că rar se întâmplă să ningă la Bucureşti. De la ora 6 dimineaţa până la 6 seara a viscolit fără întrerupere, acoperind oraşul cu un strat foarte gros de zăpadă. Pe unele străzi nu se poate întâlni om cu om, fără ca unul să nu se cufunde în troianul de nea, deoarece potecile care s-au făcut abia pot permite avansarea unui trecător într-o singură direcţie.

În schimb, seara aceasta este o feerie, ca în basme. E cald şi peste tot se aşterne o simfonie în alb, mai ales în raza de lumină a becurilor electrice unde zăpada capătă sclipiri ireale şi o imaculare de vis.

Colindătorii cântă prin uşile magazinelor, pe la vitrine, exaltând parcă de bucurie că au parte de o iarnă sublimă. Căci e, într-adevăr, o iarnă pe care nu poţi să n-o îndrăgeşti, în ciuda mizeriilor pe care le ascunde sub hlamida ei fermecătoare.”

 
#citeşte mai departe în „Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim. Anul 1940”, de Pericle Martinescu
#Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim. Anul 1940”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: captură YouTube/Arhivă TVR
 

Citeşte şi:
 
#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim. Anul 1940”, de Pericle Martinescu: Ziua Abdicării. „Ura, România a scăpat de un Excroc!”

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim. Anul 1940”, de Pericle Martinescu: Tudor Vianu - un boem „refulat”

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Bombe şi boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”, de Pericle Martinescu: Sfârşitul războiului şi „noi angajamente”